Graspop Metal Meeting 2009

Graspop Metal Meeting este un festival care incearca sa se imbunatateasca in fiecare an, cu formatii din ce in ce mai bune, o organizare mai buna, de fapt cu tot ce tine de un festival. Anul acesta a fost a 14-a editie si cea mai reusita de pana acum. Peste 130.000 de vizitatori in 3 zile care au urmarit 66 de formatii pe 4 scene diferite.

Vineri dupa amiaza a debutat cu Firewind pe scena principala dar nu am putut vedea concertul asa ca pentru mine prima formatie a fost Dragonforce. Au oferit un set bun de melodii, incantand publicul proaspat sosit la festival si deschizand calea spre un weekend de muzica buna. Vocea lui ZP Theart a fost la inaltime si punctul forte, ca de obicei au fost riffurile de chitara ale lui Herman Li si Sam Totman. Chiar te duceau cu gandul la Satriani care urma sa cante pe aceeasi scena.

Spectacolul muzical a cntinuat cu formatii ca Jon Oliva's Pain pe scena Marquee 1 unde am putut asculta atat cantece proprii cat si hituri clasice Savatage ca de exemplu "Jesus Saves". WASP au urmat pe aceeasi scena, oferind un show asa cum o fac de obicei: cantand puternic si extrem de bine. Melodii ca "Warchild" si "A Great Misconception of Me" ne-au dus inapoi in timp in anii 80 dar si intr-n extaz total cand au interprtat "I wanna be somebody" la finalul concertului. Blind Guardian a lansat doar un album din 2002 asa ca showul lor s-a bazat in totalitate pe melodii consacrate si bine cunoscute de public. Care nu a fost deranjat deloc ca nu au ascultat nimic nou. Formatia a intretinut audienta in mare cu hituri de pe "Nightfall in the middle earth". Si evident, la finalul showului toata lumea a cantat clasicul "The Bard's song".

Au urmat Dream Theater in acelasi cort care au demonstrat inca o data de ce sunt vestiti pentru impresionantele lor calitati muzicale. Mike Portnoy in spatele tobelor este ca un animal dezlantuit, John Myung are mai multe corzi pe bass decat John Petrucci pe chitara si Jordan Rudess interpreteaza cu atata usurinta la clape incat isi petrece majoritatea timpului studiind audienta. Singura lor problema este vocalul. Daca James LaBrie are o zi buna, poti spune ca a cantat decent, dar in celelalte este maxim mediocru. In seara aceasta n-a fost deloc bine, dar publicul n-a parut deranjat. Playlistul a fost unul bine ales, cu melodii ca “Pull me under”, dar si mai noi ca de exemplu “A Rite of Passage” de pe ultimul album “Black Clouds & Silver Linings”.

Intre timp Papa Roach intretinea audienta mai tanara de afara. Si-au cantat treptat cantecele pana au ajuns la clasicul "Last resort" care a fost pe placul tuturor. Urmatorii pe scena principala au fost Soulfly. O formatie care nu canta decat o muzica foarte tare, dar o fac extrem de bine. Max Cavalera & co au avut un set de piese bune, multe clasice Soulfly combinate cu vechi melodii Sepultura pentru a satisface toate gusturile. Au parasit scena pentru a face loc pentru Heaven & Hell. Aceasta versiune moderna a Black Sabbath-ului a cantat la fel de superb ca oricand altcandva.

Chiar si Tommy Iommi a avut la un momentdat un zambet - rar de altfel - pe fata. La cei 67 de ani, Dio a dovedit inca o data de ce este una dintre cele mai bune voci in muzica rock din toate timpurile. Seara s-a incheiat cu Mötley Crüe care nu au reusit decat sa piarda si mai mult din putinul respect ramas dupa gloria anilor 80. Cea mai neplacta parte a fost interpretarea lui Vince Neil. Vocea lui a sunat ca Donald Duck. Desi n-a fost niciodata un vocalist prea talentat, timpul n-a fost deloc darnic cu el si l-a ajutat sa distruga hituri ca “Shout at the Devil”, “Girls, Girls, Girls” si “Dr. Feelgood”. Au incercat sa-si salveze showul aruncand baloane imense in public.

Sambata dimineata a inceput in jurul branzului cu cei de la Inquest care au fost 'rezerva'. Asta din cauza anularii concertului celor de la Kilswitch Engage datorita unui deces in familia unui membru. Inquest, o formatie belgiana, au lansat de curand un album numit “Made Out of Negative Matter” si l-au promovat foarte bine in timpul concertului. Au fost urmati de americanii de la Black Stone Cherry care s-au bucurat sa cante un pic mai tarziu decat erau programati si au aratat-o din tot sufletul in timpul showului. Au oferit un playlist de exceptie si o performanta plina de viata, desi soarele era extrem de molesitor. Mastodon, urmatoarea formatie, tot din State, tocmai au scos pe piata albumul "Crack the skye", in Martie.

Concerteaza ca support band pentru Metallica intreaga vara de-a lungul Europei pentru a promova acest album si au interpretate multe dintre melodii live. Hatebreed a umplut scena de al lor “New Wave of American Hardcore”, si publicul a dorit sa-i sustina formand doua cercuri masive de 'mospits' de fiecare parte a scenei. Spre finalul spectacolului, Jamey Jasta si-a at jos tricoul, a inceput sa-l invarta deasupra capului si a incitat audienta sa faca la fel, cu ce au la indemana - tricouri, lenjerie, incaltaminte. Evident ca sute de fani i-au urmat indicatiile.

Devenea din ce in ce mai cald, dar si din ce in ce mai plin, inclusiv in cele 3 corturi. Marquee 1 i-a gazduit pe francezii de la Gojira, americanii din Sand Francisco de la Death Angel cu un show de zile mari si finalul a apartinut celor de la Lacuna Coil. In Marquee 2 am putut admira pe Duff McKagan's Loaded al carui show a constat in numeroase coveruri dupa melodii Guns'N'Roses si nu numai (ca de exemplu "Living after midnight"). Au urmat Monster Magnet si in final danezii de la Volbeat care anul trecut si-au anulat showul datorita mortii tatalui solistului Michael Poulsen. Insa showul din acest an, cu muzica de exceptie si vocea incredibila, a extaziat publicul si aproape a facut cortul sa explodeze iar una dintre melodii a fost dedicata tatalui decedat fix cu un an in urma.

Inapoi pe scena principala am constatat o schimbare placuta in muzica atunci cand Journey si-au inceput spectacolul. Formatia faimoasa inca din anii 70 nu a primit atentia cuvenita din partea publicului mai tanar, dar asta nu i-a impiedicat sa interpreteze hituri ca "Don't stop believing" ca si cand am fi fost in anii 80 si ei ar fi fost in topuri. Korn a impresionat prin o multime de improvizatii. Playlistul a constat din melodii proprii, dar marea majoritate au fost mixate cu bucati din hituri cunoscute ca de exemplu "We will rock you" al celor de la Queen, "One" de la Metallica sau "Another brick in the wall" al celor de la Pink Floyd. Ziua a fost incheiata pe scena principala de cei de la Slipknot. Ca de obicei, cu un spectacol impresionant, cu clasicele masti, au cucerit cei 50.000 de spectatori. Si nu doar vocalistul, dar si "drumsurferii" care cantau cocotati pe tobele imense plus multe alte mici jocuri de scena au dus la un show foarte apreciat.

Duminica dimineata a inceput cu speranta unei zile un pic mai racoroase datorita norilor de pe cer. S-au raspandit insa repede. Pe scena principala prima formatie a fost UFO. Rockerii cu vechime au demonstrat ca inca isi cunosc meseria si au reusit sa-i convinga pe cei - oarecum putini la numar, somnorosi si mahmuri - sa aplaude si sa cante alaturi de ei. Dar somnolenta publicului n-a durat mult, deoarece pe scena au venit cei de la Lamb of God cu ale lor melodii si ritmuri dure. Energia a fost continuata de cei de la Trivim care concerteaza inca din august pentru a-si promova albumul "Shogun" si au fost foarte incantati sa il prezinte publicului din Belgia.

In acelasi timp, in cel mai mic cort, Metaldome, era concertul francezilor de la Eths. Au reusit sa umple cortul si chiar au fost multi care ascultau de afara. Gruntingul vocalistei Candice Cloth este uimitor si combinat cu stilul nu-metal/metalcore se ajunge la o muzica inedita si interesanta. Mai tarziu pe aceeasi scena au urmat Karma to Burn, o formatie pomitatoare la sfarsitul anilor 90 dar desfiintata in 2002. S-au reunit in 2009 si sunt in turneu acum, lucrand in acelasi timp la un nou album. Pauza le-a facut bine, dovada fiind entuziamul care l-a aratat publicul cu privire la spectacolul si muzica lor.

Inapoi pe scena principala, a venit vremea pentru Chickenfoot. Este o formatie noua, alcatuita din Sammy Hagar (fostul vocal Van Halen), Michael Anthony (Van Halen), Chad Smith (Red Hot Chili Peppers, Glenn Hughes) si Joe Satriani (pe langa albume solo, a mers in turnee alaturi de Deep Purple, G3), a fost iar un nume (de fapt mai multe) mare (mari) necunoscute publicului tanar. Formatia este si ea una tanara, au lansat primul album luna trecuta, dar fiecare mmberu in sine este o legenda in istoria rockului. Au dovedit ca sunt inca plini de energie dar si de talent si ca isi doresc sa recucereasca lumea, performanta lor fiind una uluitoare. Au fost urmati de Disturbed, o formatie din Illionis, USA, una dintre singurele 7 care au avut un album pe primul loc in primele saptamani de la lansare - alte nume fiind U2, Van Halen sau Metallica. Un show in forta, ce a inclus melodii ca "Down with the sickness" si a atins apogeul cu "Get Psycho" cand au aparut doua "walls of death" de-o parte si cealalta a scenei.

Alte nume mari au trebuit sa fie "inghesuite" in cortul Marquee 1. Printre ele Candlemass cu al lor show 'intunecat', Epica pentru a carei Simone Simons si al sau headbanging de plete roscate au venit multi fani care nu au plecat dezamagiti. Formatia de final a fot Children of Bodom, cu o revenire la festival dupa 10 ani cand au incheiat ziua pe aceeasi scena. Intre cele mai frumoase momente ale concertului a fost un mini cover al clasicului "The final countdown" al celor de la Europe.

Dar cum ziua de duminica a avut multe nume de formatii foarte bune, a trebuit sa mergem si in cortul Marquee 2 pentru a-i vedea pe cei de la Suicidal Tendencies care tocmai venisera de la un show cu o seara inainte in Helsinki. Au incantat publicul invitandu-i sa cante alaturi de ei pe scena ultimul cantec. Anthrax, cu noul vocalist Dan Nelson inlocuitorul lui John Bush au facut de asemenea un spectacol memorabil care a antrenat publicul topit de caldura si din cort, dar si din afara. Devil Driver si Sick of it All au incheiat ziua in cortul 'hardcore' cu alte doua spectacole de exceptie.

A venit vremea artificilor pe scena principala. Nightwish si-a inceput spectacolul cu ele. Din pacate, vocea solistei nu a fost nici pe departe la inaltimea showului pregatit, nereusind sub nicio forma sa interpreteze melodiile vechi Nightwish in forma cunoscuta, fiind incapabila de note inalte si prelungite, ceea ce a facut cantecele foarte neplacute. In schimb, melodiile de pe albumul nou ca de exemplu "Bye bye beautiful", "Amaranth" sunt mult mai potrivite si au sunat chiar bine.

Finalul festivalului i-a fost rezervat lui Marilyn Manson care a impanzit zona festivalului cu oameni incercand sa-i semene. Insa si asa, reactile auzite din public nu au fost de mare incantare deci nu a mirat pe nimeni ca multa lume pleca in timpul spectacolului. Sincer, consider ca nu s-a potrivit in decor cu celelalte formatii care au cantat inainte, dar pe de alta parte unde s-ar potrivi? Chiar a incercat sa faca o aluzie la drogurile provenite din tarile de acolo inainte sa inceapa "The dope show", dar publcul fie a fost indiferent fie nu a inteles pentru ca a trebuit sa repete.

Sfarsit neimpresionant, dar per ansamblu, datorita showurilor anterioare, pot spune ca Graspop Metal Meeting 2009 a fost un festival extrem de reusit.

Frank Wijers

O galerie foto a festivalului Graspop poate fi vizionata pe METALHEAD accesand link-ul de mai jos:

Galerie foto Graspop Metal Meeting 2009

Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter

Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!

Ne gasesti si pe Instagram