Cronica Mayhem Over Austria

de Morrison

Cronica Mayhem Over Austria
Despre Summer Night Fest trebuie spus clar din capul locului ca este un festival local. Numarul relativ redus al headline-rilor, locatia destul de greu accesibila, precum si anvergura festivalului denota clar acest lucru. Pentru unii asta poate reprezenta un avantaj, in ideea ca totul ar fi mai intim, pentru altii poate fi total neinteresant.

Una peste alta, ceea ce m-a facut sa imi misc curu din loc a fost particparea trupei Mayhem la acest festival. Pe drum chiar ma gandeam daca merita sa schimbam 4 trenuri si sa pierdem 4 zile pentru combinatia astaacum nu ma mai gandesc la asa ceva.

Dupa mai multe peripetii cu care nu va ocup timpul de stat pe site-ul metalhead, am ajuns si noi in sfarsit in incinta festivalului. Summer Nights Fest se tine in curtea unei vechi cetati si beneficiaza de doua scene, un dcor minunat si un metal market destul de focusat pe "nevoile" localnicilor. Zic nevoi, deoarece nemtii si austriecii par teribil de excitati cand vine vorba de articole de insipratie "vikinga". Cornuri imense transformate in adevarate pocale barbare, patch-uri si tricouri cu "Odin l-a omorat pe Dumnezeu", diverse amulete si tot felul de dubioasenii artizanale s-au epuizat vizibil pe parcursul festivalului.



In rest gaseai toata ziua si cd-uri cu metale cam de tot felul, tricouri basic, bere scumpa si mancare la tot pasul. Prima intrebare care mi-a venit in cap dupa cateva minute de deriva a fost "Frate, dar unde e lumea?", constatnd cu stopare ca eram inconjurat la ora 15:00 de maxim 700 de oameni. Mai tarziu am aflat de la unul dintre organizatori ca in spatiul Germanic festurile isi regasesc in mintea metalistilor cu totul alte conotatii decat in cel Danubiano-Pontic. Asadar, vreo cateva mii de baieti si fete salasuiau in tabara aflata la 1 km distanta de locatia festivalului, dincolo de granita cu Germania, cu scopul de a bea si a petrece.

Da, ati citit bine. Oamenii si-au cumparat billet la festival ca sa stea in tabara si sa se faca muci, sa traga fetele de bretele si sa indestuleze corespunzator.

Am vizionat relaxati cateva trupe locale, din care mi-au atras atentia In Slumber si Fall Of Serenity. In rest, destul de multe trupe underground care beneficiaza de un local team support mai mic sau mai mare, dupa posibilitatile fiecaruia. Prima trupa cu adevarat interesanta a fost Necrophagist. Presatia lor de aproximativ 40 de minute ne-a lasat cu gura cascata. De la sound (chiar mai clar decat cel de pe cd, daca va vine a crede) pana la show si executie, numai note de 10.

Publicul incins de la soare si de duzinele de coarne pline cu bere date peste cap a fost alaturi de trupa din primul pana in ultimul minut al show-ului. Odata cu incheierea show-ului Necrophagist au inceput sa se exteriorizeze din ce in ce mai multi, numarul celor din public a inceput sa creasca asemenea numarului celor care luau contact brutal cu pamantul fara a fi bruscati de cineva.




Urmatorii au fost Belphegor, care au beneficiat de cea mai mare galerie locala. Austriecii au prezentat , spre deliciul fanilor minori, piese mai mult de pe ultimele 2 release-uri. A fost un show brutal, extreme de puternic si de convingator, care iarasi a beneficiat de un sound killer. Cine zice ca Belphegor este o trupa slaba ori nu asculta metal extrem ori chiar are nevoie sa dea o fuga pe la un concert de-al lor.

Ultimul headliner al serii a fost Obituary. Cand auzi de numele asta stii ca nut e poti astepta la prea multe surpize. Totul este clasic, totul este reconoscibil, totul decurge conform planului. Eh, uite ca de data asta nu a fost asa. Cu un membru nou-cheie in line-up, brusc Obituary au devenit plini de surprize. Da, este vorba de nimeni altul decat Ralph Santolla, si solo-urile lui melodioase, care au schimbat efectiv "fata" pieselor Obituary. A fost un show antrenant, de la care au inceput sa plece dupa primele 3 piese destul de multi.

Probabil erau nerabdatori sa ajunga in tabara plina de distractie, acolo unde la acel moment si noi eram interesati sa ajungem. Cam asta a fost prima zi, imi cer scuze pentru sumedenia de trupe mai mult sau mai putin locale pe care nu le-am recunsocut dar care nici nu au reusit sa-mi capteze atentia. Imi cer scuze si fata de compatriotii Kratos pe care nu am apucat sa-I vedem, dar a ora la care ei erau pe scena noi eram pe la vreo 100 de km distanta.

A doua zi ne-am petrecut-o mai mult la o terasa din apropiere, respectand traditia locala si asteptand headliner-ul. Cateva ore ne mai desparteau de momentul ep care il asteptam din copilarie, respective intalnirea cu Mayhem. La un moment dat, ne-am dat seama ca am ratat show-ul Equilibrium si am inceput sa facem pasi din nou catre locatia festivalului. Aici treburile stateau cam la fel ca si cu o zi inainte. Mult soare, multi oameni beti, trupe locale, populatie ceva mai numeroasa, miros de carnati.




Ne-am gasit repede un loc si am asteptat sa inceapa Volbeat, de care auzisem ceva cuvinte de lauda de la un prieten. Ori eram io prea intors pe dos, ori nush ce s-a intamplat, idea e ca nu mi-au placut de loc baietii astia mega headlineri. Un soi de Elvis combinat cu un Misfits lipsit de stralucire si sufocat de un sound foarte puternic. Tot neamtu era in extaz, chestie care m-a bulversat si mai mult. Ma rog, am asteptat ca artistii sa-si termine pledoaria in ideea ca va urma o trupa mai interesantacel putin pentru noi.

Btw, am uitat sa zic, pierdusem programul festivalului pe la bere si chiar nu stiam cine va urma pe "main stage". Spre neplacerea noastra sis pre extazul total al nemtilor am constatat cu stupoare ca pe "main stage" se inalta un banner cu "Die Apokalyptischen Reiter". Noroc ca aveam de luat un interviu si a trebuit sa ne departam serios de zona de cantat.

Inainte de a incheia cu o scurta prezentare a concertului Mayhem, vreau sa adaug ceva.
A fost deosebit de interesent sa intru in backstage si sa-l vad pe Hellhammer , unul dintre cei mai buni tobari din lume, cum isi asambla singur setul de tobe. Singur si le-a asamblat, singur si le-a suit pe scena, singur si-a facut soundcheck-ul.

Pe Mayhem vroiam sa-i vad cam de prin '95, asa ca pentru mine a fost o seara magica. Mi-a parut rau de decizia lor de a nu folosi accesoriile din dotare, si aici ma refer la scenografia ampla pe care am vazut ca au tot folosit-o in turneul de promovare al ultimului lor album, "Ordo Ad Chao". Dar in fine, ce mai conteaza, a fost un show senzational, de auzit s-a auzit cristal, de cantat s-a cantat ceas, au fost parcurse piese de pe toate albumele. Maestrul ceremoniilor a fost clar Attila, care pe langa calitatile sale vocale de exceptie mai poseda si un adevarat talent actoricesc.

Show-ul Mayhem , pe cat de divers, bine sustinut a fost, pea tat de obositor a fost pentru nemti, care ajung la concluzia ca sunt mai mult amatory de chestiuni mai simple, mai clare. Abstractul, hipnotismul si complexitatea pieselor Mayhem se pare ca nu i-a atras prea tare, ba mai rau, i-a amutit aproape de tot pe la mijlocul show-ului. Au plecat deodata, fara sa ne dam seama ce s-a intamplat. Au fost 45 de minute de nebunie intunecata, de ostilitate fonica de maxim rafinament condusa de dictatorul Attila si colegii sai.




Nimeni nu mai canta ca Mayhem pe planeta asta, nimeni nu mai compune atat de interesant ca Blasphemer, chitaristul care dupa aceste cateva concerte din vara ii va parasi.

Sa speram ca cei ramasi ii vor gasi un inlocuitor pe cinste, desi acesta pare extrem de greu de gasit. In concluzie, Mayhem sunt cei mai buni, pentru cei care vor sa-i auda. As vrea sa-I vad si la anul, alive and darker than ever, cand vor implini nu mai putin de 25 de ani de activitate!

Multumesc inca odata lui Cristi pentru ajutor si ma bucur enorm ca am luat parte impreuna la asta, lui Coro pentru toate mainile de ajutor date, lui Chris ca a fost acolo si nu a uitat de noi.

Costin 13



Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter


Ne gasesti si pe Instagram


Concerte recomandate: