Ziarul american Phoenix New Times a realizat de curand un interviu cu David Ellefson, basistul Megadeth. Fragmente ale interviului pot fi citite mai jos:
Phoenix New Times: Legatura din heavy metal si spiritualitate este una dintre temele predominante in biografia ta. La un moment dat, ai mentionat ca, desi iti placea sa canti la bass, iti era frica ca nu vei mai putea face acest lucru fara sa iei heroina. In timpul inregistrarii albumului „Rust In Peace”, unul dintre cele mai bune albume Megadeth, deja nu mai consumai nimic. In ce punct al carierei ai simtit ca ti-ai redobandit increderea in tine privind cantatul fara a fi sub influenta alcoolului si a drogurilor?
Ellefson: A fost un moment in ultimele mele zile de depedenta...Tocmai asta e partea vicleana, inselatoare a dependentei: te face sa crezi ca nu ai mai putea realiza nimic fara droguri si fara acel stil de viata. Prin ’89-’90 m-am gandit “Stai putin, eu cant la bass de cand aveam 11 ani si nu m-am atins de nici un drog pana la 15 ani”. Si cred ca atunci a fost momentul meu de gandire clara pentru ca am realizat ca toata chestia asta cu “canta cat esti drogat” era o minciuna. Si cumva, asta mi-a dat putere.
Dupa cum am spus si in carte, toate lucrurile bune din viata mea nu au fost ideile mele. Au fost o inspiratie divina. Chiar si cand am intrat in Megadeth. A fost ideea prietenului meu Greg. A fost o tranzitie uimitoare intre starea pe care o aveam cu totii cand compuneam “Rust In Peace”, in cele mai negre perioade ale dependentei noastre, si starea pe care o aveam in 1990 cand inregistram albumul. Am avut puterea de a nu ne atinge de substante asa incat sa cantam piesele la capacitate maxima.
Si ma bucur ca acea inspiratie a venit atunci pentru ca in mod sigur m-as fi urat daca ratam un moment ca acela, care a influentat toti anii care au urmat. Dar asta e puterea dependentei. Este una dintre cele mai meschine forte ale acestei vieti. Si ma refer la orice fel de dependenta. E facuta sa strice, sa corupa, sa roada, sa separe si sa te duca pana in acel punct cand ramai singur ca sa te ucida. Ce m-a inspirat pentru titlul cartii mele “My Life With Deth”, a fost Epistola catre Romani 6:23 care spune “Pentru ca plata pacatului este moartea, iar harul lui Dumnezeu este viata vesnica, in Hristos Iisus”. Biblia impreuna cu tot ce am trait cu Megadeth, sunt temele care se imbina pe parcursul intregii carti.
Phoenix New Times: Care parte a cartii a fost mai greu de scris fata de asteptarile tale initiale? Dar cea mai placuta parte?
Ellefson: Ce mi-a facut placere a fost sa povestesc intamplari din copilaria mea deoarece am avut o copilarie grozava, o familie grozava cu o puternica etica a muncii. La noi nu exista toleranta...dar, sincer vorbind, nu exista prea multa toleranta nici in showbiz. Tatal meu era un om pe care te puteai baza, deci am venit dintr-o comunitate de oameni excelenti. Asta a fost partea distractiva de povestit.
Partea mai putin usoara a fost cand a trebuit sa vorbesc despre perioada despartirii de Megadeth si ce s-a intamplat dupa. Nu am vrut sa intru in detalii pentru ca am lasat totul in urma si am rezolvat problemele. Uneori trebuie sa uiti si sa ierti pentru a putea continua...ceea ce am facut si noi in ultimii 4 in Megadeth. Am o multime de prieteni din alte trupe care nu reusesc sa lase totul deoparte si sa se reuneasca. E trist si rusinos. Unele trupe au compus niste muzica grozava, dar din nou depedenta, orgoliul, banii, si toate celelalte lucruri rele de pe Pamant le-au ruinat scopul lor principal. Si nu stiu din ce cauza, lucrurile nu par sa se indrepte. Dar ma bucur ca m-am impacat cu Megadeth pentru ca acum povestea are un final fericit.
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
