Cronica Meshuggah - obZen

ObZen este al saselea material discografic semnat Meshuggah, o trupa suedeza care prefera sa lanseze un album odata la 3 ani, contrar bunului obicei de a scoate pe piata 10 materiale la o distanta de 2 luni. Si tot conform bunului obicei, Meshuggah ne ofera inca o data un material de exceptie, ce imbina caracteristicile suedeze cu trasaturile americane preluate din zona Dillinger Escape Plan sau Converge.

Si ca sa trecem direct la subiect, obZen semnaleaza o noua directie in muzica suedezilor. Pasajele matematice sunt oarecum abandonate in favoarea unor compozitii ceva mai balansate. La o prima auditie, discul se dovedeste a fi un metal tehnic, plasat intr-un spatiu muzical diferit fata de precedentul Catch Thirtythree. Thordendal si Hagstrom au apelat la doua chitari custom made Nevborn si Ibanez cu 8 corzi.

Astfel, cei doi chitaristi lasa impresia de nesincronizare, un aspect mai mult decat evident in pasajele chitara/baterie/bas. Practic, fiecare instrument merge intr-o directie diferita astfel ca produsul finit nu are termeni de comparatie. O a doua auditie arata adevarata intensitate Meshuggah, similara cu ce am putut asculta pe Destroy Erase Improve sau Chaosphere. Sunetul a devenit mai captivant, poate datorita echilibrarii dintre pasajele haotice si cele de jazz/progresiv.

Odata cu a 3-a piesa, muzica Meshuggah devine un fel de SF si stai sa te intrebi cine ar putea asculta sau canta asa ceva? Suedezii desigur. obZen mai mult ca sigur nu va fi gustat de ascultatorii old school. Pur si simplu nu va prinde. Vocea lui Jens Kidman completeaza perfect peisajul muzical, in special prin emotie si dinamica. Temele muzicale abordate contin adesea aranjamente haotice precum si multe schimbari de tempo.

De exemplu, undeva spre finalul piesei Bleed dupa o serie de riffuri tehnice (insa nu matematice), Meshuggah se indreapta spre o sectiune progresiva similara cu Opeth.

Acest stil denumit tehnical metal devine deseori sufocant pentru ascultator, un aspect pe care suedezii l-au intampinat in 2005 odata cu Catch Thirtythree. In cazul lui obZen, lucrurile stau putin altfel. Capodopera acestui material si anume Pravus, poarta ascultatorul printr-o serie de riffuri extrem de tehnice urmate de o cateva pasaje de jazz, o tehnica ce a devenit de-a lungul timpului un trademark pentru Meshuggah.

Cineva a spus ca Meshuggah sunt precum un om inchis intr-o cutie din care are posibilitatea sa evadeze, insa nu are nici un motiv. In schimb, omul isi creeaza o lume a lui astfel depasind bariera celei reale. Cam asta au facut si suedezii. Au depasit bariera muzicala, lucru recunoscut chiar si de cei mai aspri critici din industria muzicala. Daca pe Catch Thirtythree existau cateva pasaje repetitive, in cazul lui obZen acest lucru nu se repeta. Avem 9 piese in care inovatia este cuvantul de baza.

Ascultand albumul, este greu de imaginat cum acesti muzicieni au reusit sa creeze o astfel de abordare muzicala, bazata mai ales pe contratimp si nesincronizare. De obicei, aceste doua elemente imping un album spre aria de dezamagire. Meshuggah este una din putinele cazuri in care acest lucru nu intra in discutie.

MESHUGGAH
www.meshuggah.net
www.myspace.com/meshuggah

Kenny
Nota: 10/10

Tracklist:

1. Combustion
2. Electric Red
3. Bleed
4. Lethargica
5. obZen
6. This Spiteful Snake
7. Pineal Gland Optics
8. Pravus
9. Dancers to a Discordant System