Care este valoarea scenei rock/metal in Romania?

Mi-am pus aceasta intrebare la auzul unei alte intrebari adresate de un bun prieten. Acesta a intrebat foarte simplu: 'Ce trupe din Romania merita ascultate in momentul de fata?'

Sigur ca aici intervine o problema de gusturi, o parte a ascultatorilor nu pot face diferenta intre un slagar si o muzica de traforaj cantata insa impecabil. Sa nu fie cu suparare dar daca iei un fan Trooper si ii pui Emperor atunci rezultatul va fi de cele mai multe ori unul neplacut, chiar daca Emperor este o trupa care a ridicat standardul in 'muzica asta de traforaj' oferind un cu totul alt nivel de a compune.

Insa inainte sa vedem ce se misca in Romania in 2011 hai sa ne intoarcem pe vremurile concertelor in Underworld, Club A sau Viking (in perioada Hard and Heavy nu vreau sa ma bag pentru ca deja ar fi peste nivelul meu de cunoastere).

Recunosc ca la acea vreme nu priveam cu foarte mult optimism scena de metal. Mergand destul de des pe la concerte gaseam in mare parte trupe de copy/paste sau de coveruri. Cele vechi (Abigail, Psycho Symphony sau Altar) intrasera intr-o usoara perioada de anonimat insa la acea vreme incepea sa creasca scena tineretului insemnand Crize, Protest Urban, Deviant sau Kendo. In paralel aveam noul val de formatii autohtone care ulterior a evoluat in ce vedem astazi in cluburile din toata tara.

Separat aveam 'veteranii' adica Taine, Avatar sau Negura Bunget, cei din urma reusind performante incredibile la acea vreme la nivel de prezenta. Apoi din cele vechi au aparut nume noi, existau in acelasi timp muzicieni extrem de promitatori de care nu s-a mai auzit nimic. Din ce imi aduc aminte cred ca Phonopia sunt cel mai bun exemplu.

Aveam si valul brutal unde 'lideri de piata' erau Vena Cava si Necrovile. Ce nu prea aveam la acea vreme era pagan-ul si genul hardcore insa acestea au prins bine de tot in ultimii doi-trei ani. La capitolul black metal chiar nu-mi amintesc mare lucru, tin minte ca aveam Sphera Noctis si Vokodlok reprezentante pe plan local. De departe cel mai interesant proiect la acea vreme mi s-a parut Indian Fall a caror album il ascult cu placere si astazi. La capitolul prog am stat intodeauna prost insa am avut una si buna: Psycho Symphony. Imi pare rau ca intreg turneul Atheist a fost anulat, as fi vrut sa vad aceasta trupa live in doua locatii.

Mai activa la acea vreme mi se parea scena alternativa. Tin minte ca in acei ani au iesit doua albume extraordinare semnate de AB4 si Zebre. In acelasi timp Luna Amara prindea teren, OCS, Zob, IPR, Vita de Vie si Coma erau in plina glorie pe Atomic, aparusera si E.M.I.L., parca incepuse sa se miste si conglomeratul Urma/Kumm/Blazzaj.

Sigur ca la acea vreme toata lumea era in dezavantaj. In tara nu se mai misca nimic iar toate trupele isi gaseau refugiul in Bucuresti. Pe atunci inca se puteau organiza fara probleme concerte in weekend, lucru oarecum dificil in 2011. Pe atunci era insa o alta atmosfera in sensul ca lumea se bucura cam la orice nota de chitara, toti aclamau, nimeni nu critica, era totul ok. Ce sa mai zic cand veneau Negura Bunget, era sarbatoare in tot orasul.

Odata ce a crescut calitatea au crescut si pretentiile. Cred ca si Internetul a avut o vina aici. Romanul se astepta ca ai nostri sa cante ca 'ai lor' netinand cont de faptul ca la noi se canta cum se apuca. In primul rand era lipsa de instrumentisti (mai ales tobosari) iar in al doilea rand era lipsa de bani. Pedala de efecte Zoom era la moda atunci, la fel si Fenderul. Ce sa mai spun de backline. Dar si pe scule de toata jena, lumea se distra de minune.

Dar cand era vorba de un experiment lucrurile nu stateau chiar asa de bine. Tin minte ca odata am fost la un concert EQM (un side project a membrilor Grimegod) a caror muzica era un fel de industrial rock/metal ce nu a fost deloc primit cu caldura de bucuresteni. Huiduieli, vorbe de 'bine', samd.

Am ajuns in punctul in care se organizau celebrele Bucharest Metal Nights unde nu cred sa fi fost o editie sub 500 de spectatori...doar pentru formatii romanesti.

Sa nu mai zic de concertele din Fire unde tot timpul era plin si iesea un adevarat haos. Vedeam acolo tot felul de trupe hardcore/metal aduse de prin Europa de Hefe.

Totul a mers bine pana in momentul cand am asistat la o adevarata explozie in ce priveste concertele cu artisti din occident. Publicul si-a concentrat eforturile asupra evenimentelor mari iar cele de club au fost o perioada umbrite de o lipsa de interes ce a avut totusi si efecte pozitive.

Apoi s-a produs o rocada. Lumea s-a intors in cluburi mai degraba din lipsa de bani iar momentul a fost oarecum perfect pentru ca romanii si-au dat seama ca e timpul sa investeasca. Si s-au facut sacrificii mari. Usor usor au inceput sa apara inregistrari decente, muzicienii evoluau ca tehnica, s-a renuntat treptat la coveruri fara sens, cascam ochii si la sculele de pe scena. Tot in acea perioada Negura Bunget a inceput sa creasca puternic in Europa fapt ce a avut evident un impact puternic, transformand acest nume in reprezentantii de seama ai Romaniei in lume. Evident ca pe terenul neutru (adica al nostru) succesul era garantat in acest caz.

Au inceput sa apara foarte multe trupe noi. Numai eu cat am cantat in MG42, DinUmbra si Sincarnate...in fiecare saptamana aparea cate o trupa. La fel de repede si dispareau. Asa au disparut NPH, LNDH, Vena Cava, Indian Fall, Kratos, Taine, Deviant si multi altii. Sigur ca unii din ei au si revenit (vezi Abigail, Indian Fall, Altar, God, Cadavrul sau Taine) in timp ce altii au format noi trupe cum au fost L.O.S.T. sau Code Red.

Totusi cred ca in ultimii patru ani traim cele mai importante momente din muzica metal autohtona de pana acum. O perioada in care a aparut o noua generatie de muzicieni crescuta pe baza unei alte mentalitati si a altor teluri. Unde mai pui ca au la indemana o unealta care a generat un adevarat boom in termeni de cunostinte si posibilitati: Internetul.

Internetul a dus automat la dezvoltatea fenomenului DIY, atat din partea trupelor care au inceput sa-si administreze singuri concertele dar si din partea organizatorilor unde un mare 'Bravo' se duce catre BHCB, printre putinii oameni din aceasta tara care au inteles acest concept si inca au dorinta de a face ceva.

Am inceput sa avem trupe etalon pentru fiecar gen: Pentru black metal a ramas desigur Negura Bunget, pentru pagan a aparut Bucovina, la capitolul metalcore am avut chiar mai multi reprezentanti de seama, hardcore-ul a ramas in zona H8, death-ul s-a impartit in mai multe subgenuri insa cei mai activi raman Necrovile si Clitgore, pe zona de gothic Magica a ramas intotdeauna o constanta in timp ce doom-ul ramane in continuare in terenul Abigail, s.a.m.d. In acelasi timp au aparut hibriduri, acestea fiind poate cele mai de succes in momentul de fata.

Mediocracy au adus publicului din Romania un gen total neexploatat si in acelasi timp fara mare priza la mase. Si totusi s-a creat o baza de oameni ascultatori ai genului. Si tot creste. Surprinzator e ca apar din cele mai neasteptate locuri. In acelasi timp a aparut si Kistvaen (facand abstractie de faptul ca actiez in aceasta formatie) un nume care a prezentat publicului si un 'altfel' de black metal. Sincarnate au exploatat si ei puternic derivate ale genurilor doom si death iar in acelasi timp scena hardcore a evoluat atat de puternic incat personal nu fac diferenta intre o trupa precum Proof si una 'de afara'.

De schimbarile si evolutia Negura Bunget cred ca e inutil sa vorbim. Faptul ca aceasta trupa pleaca in 2012 in turneu mondial este suficient pentru a concluziona pagini intregi de critica si dispute. Tot in sfera black metal (si derivatele sale) a aparut Satanochio, nume extrem de controversat la inceput ce a pus in primul rand accent pe muzica si concept, ignorand tot ce inseamna identiate sau apartenenta. In final efortul a meritat mai ales ca aceasta formatie s-a bucurat de un succes considerabil in scena europeana. Eu inca consider ca aceasta formatie a fost privita la inceput cu spranceana ridicata tocmai din cauza abordarii atat muzicale dar si a conceptului. Nimeni nu era obisnuit sa nu vada nimic, sa nu afle cine canta, sa nu barfeasca pe forum.

Cel mai mare boom a venit insa din Constanta, mai exact din ramasitele formatiei Protest Urban. Ei se numesc White Walls iar zilele trecute au cantat la festivalul Progpower in Olanda iar in acest weekend se afla pe aceeasi scena cu Pain Of Salvation. Eu zic ca asta spune multe. In acest moment este cu siguranta cea mai apreciata trupa din scena underground si se pare ca toti si-au pus sperantele in acest nume. Si nu degeaba. Eu sunt ferm convins ca aceasta formatie va ajunge in cinci ani la nivelul in care vom putea vorbi de faima la nivel international. E de ajuns sa vedem cat de mult a evoluat aceasta formatie in ultimul an. E de ajuns sa ne uitam la trupele de pe Asiluum, la Negative Core Project, Spectral, Deadeye Dick, Deliver The God, Tiarra, Apa Sambetii, Skullp, Cap de Craniu, Akral Necrosis, Malpraxis, Spiritual Ravishment.

In acelasi timp consider ca aceste realizari din ultimii ani nu puteau fi duse la sfarsit fara ajutorul a doi oameni: Costin Chioreanu si Marius Costache. Sigur ca poate pentru unii poate parea deplasat insa daca va ganditi bine acesti doi oameni sunt responsabili pentru 80% din toate albumele lansate in acesti ani. Si probabil rata va ramane aceeasi si pentru urmatorii ani. Calitate inseamna automat un raport sunet-grafica iar acesti doi oameni se pricep de minune in a reda un mediu potrivit pentru fiecare artist in parte.

Care este de fapt concluzia? Viitorul suna foarte bine! Sunt trupe extraordinare in momentul de fata, trupe din noul val care ma surprind in fiecare zi, cele mai noi exemple in acest sens fiind Coins As Portraits si I Stared Into The Forest. Ganditi in felul urmator: In ultimele 30 de zile au avut loc doua turnee europene cu formatii romanesti. Si nu sunt ultimele. Urmeaza acum inca doua. Si vor urma. Iar nivelul va creste, la fel si potentialul. Eu sincer sunt foarte curios sa vad ce se va intampla cu Dordeduh care din cate am inteles pregatesc lansarea unui album impresionat.

In acelasi timp ma bucur foarte mult ca scena muzicii alternative a ajuns un punct de interes in ce inseamna social si mainstream. Avem trupe foarte bune care merita sa ajunga departe.

P.S.: Imi cer scuze tuturor trupelor pe care le-am omis dar Romania a ajuns cu un palmares impresionant de nume cu potential si e usor imposibil sa le enumeri pe toate. Mai trebuie luat in calcul si faptul ca aceste randuri sunt scrise din amintiri si credeti-ma ca au fost multe amintiri la acest capitol.

P.S. 2: O singura dorinta as avea. Sa se reuneasca Zebre Sper ca Raluca citeste aceste randuri.