Am ajuns la Dark Bombasic Evening 4, desfasurat pentru a doua oara in Alba Iulia, la spatiile RYMA, ratacind putin prin frumoasa cetate bastionara, drept urmare i-am pierdut pe scotienii de la Falloch, care au deschis festivalul.
Cand am ajuns Isole se pregateau sa inceapa. Suedezii au fost o prezenta placuta live, prezentand un Doom Dark inspirat si bine structurat muzical. Prezenta lor scenica mi s-a parut insa putin stinghera.
Lantos au fost o alta formatie interesanta. Desi prezenta scenica relativ cuminte contrasta destul de mult muzica Post Black Metal pe care au performat-o, acest lucru nu i-a scazut nimic din valoare. Ba chiar din contra, au scos in evidenta clar forta organica a unei muzici mature si bine inchegate.
Oranssi Pazuzu au reprezentat o surpriza extrem de placuta pentru mine. Desi pe CD nu m-am impresionat aproape deloc, live au facut-o cu usurinta, printr-un un Black Metal avangardist ingenios compus si bine prezentat pe scena. Au fost clar dezavantajati de soarele care batea inca cu putere in timpul recitalului lor si de sunetul neconvingator.
Alcest au sustinut un concert foarte dinamic. Desi sunt putin prea soft pentru gustul meu, de data asta m-au impresionat, spre deosebire de intalnirile precedente pe care le-am avut cu ei. Cu o comunicare cu publicul minimala dar extrem de naturala, au fost una din putinele trupe din aceasta seara care s-au simtit in largul lor pe scena si au transmis publicului tot ce aveau de transmis. Cele 45 de minute ale recitalului au zburat foarte repede, evidentiind carentele sistemului egalitar de impartire a timpilor de scena - in timp ce unele trupe nu au avut timp suficient sa-si desfasoare intreg potentialul, pentru altele 45 de minute a fost mai mult decat suficient.
Unholy e un nume cult pentru scena Doom. Din pacate live le-au lipsit multe pentru a face un concert captivant. A iesit in evidenta mai mult caracterul experimental al muzicii lor, si mai putin melodicitatea si atmosfera intunecata ce-i caracterizeaza, totul sunand oarecum neinchegat. Sunetul a contribuit si el la o performanta inconstanta si putin haotica, mai ales in ceea ce priveste chitarile, care nu avut "carne" deloc. A fost totusi un moment semnificativ sa-i vad cantand live, mai ales ca dupa cum au anuntat e foarte probabil sa fi fost martori la ultimul concert al formatiei.
Dark Budha Rising a fost momentul in care filmul s-a cam rupt pentru mine. O prezenta scenica si o muzica extrem de ritualica s-a transformat rapid in plictiseala generalizata. Dimensiunii post-metal a muzicii lor i-a lipsit consistenta ritmica care sa impregneze in psihicul audientei dimensiunea ritualica, totul reducandu-se la o prezenta scenica fara intensitate. Dark Budha Rising nu sunt cu siguranta o formatie potrivita unui concert Open Air si asta s-a vazut clar, facand din una din cele mai ciudate si mai provocatoare trupe de pe afisul festivalului o prezenta anosta.
The Mount Fuji Doomjazz Corporation a fost o alta dezamagire live. Desi le-as putea aprecia conceptul muzical intr-un context potrivit, de data asta a fost o agonie sa-i ascult pentru 50 de minute in asteptarea recitalului Solstafir. A fost o alta trupa careia pe o scena mare, deschisa, i-a lipsit subtilitatea si intensitatea acelui ambientului experimental. Surprinzator, sunetul a parut sa-i favorizeze.
Solstafir au reprezentat o incheiere reusita pentru prima seara a festivalului. Au readus pe scena agresivitate, melodie, atitudine, toate intr-o desfasurare inspirata si fireasca. Cei patru membrii ai formatie intruchipeaza emblematic spiritul rock'n'roll modern, la fel ca si muzica lor. Ultimul lor album, Svartir Sandar i-a propulsat pe islandezi in locul de frunte pe care il merita in scena underground. Prezenta lor live aduce parca si mai multa savoare. Desi am avut ocazia sa-i vad live zi de zi pentru mai mult de doua saptamani, am asteptat cu nerabdare re-intalnirea cu incantatoarea lor muzica originala.
Organizarea a fost una discreta dar foarte eficienta. Respectarea aproape la minut a orarului a fost o surpriza placuta.
Spatiul de desfasurare e cu siguranta unul generos, bine organizat si extrem de potrivit unei asemenea manifestari.
Mai putina "teorie" si mai multe rezultate aplicate ar putea face din acest festival eclectic unul de referinta pentru Romania. Excesele "lirice" ale organizatorilor in prezentarea conceptului festivalului nu au avut un corespondent practic relevant, publicul prezent fiind selectat in mod natural prin prisma formatiilor prezente.
In mod firesc as vedea ca intelegerea conceptului organizatoric sa vina de la public, si nu invers, printr-o actiune clara de indoctrinare.
Cel mai mare impediment a fost in ceea ce ma priveste sunetul. Sistemul audio, dar si scena in ansamblu nu s-au ridicat deloc la inaltimea pretentiilor festivalului, dezavantajand clar aproape toate formatiile. Din cate am inteles acelasi lucru s-a intamplat si la editia precedenta, ceea ce face acest lucru cu atat mai regretabil.
Lasand detaliile la o parte, am petrecut o zi placuta la Alba Iulia, si imi pare rau ca nu am putut participa si la cea de-a doua zi a festivalului.
Articol semnat de Negru (Negura Bunget)
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
