Cronica Methedras in LMC: Thrash machine

de Morrison

Cronica Methedras in LMC: Thrash machine
Desi am mai scris cronica in prima faza, o pana de curent ma obliga sa incerc din nou. Poate a fost un semn, cine stie. Asadar fara a lungi prea mult si total inutil, sambata seara in Live Metal Club au poposit Methedras pentru a doua oara in Bucuresti.

Evenimentul a fost promovat intens, dar desi in marketing se spune ca daca esti bun poti sa vinzi cam orice, in scena autohtona e cam problematica situatia, asadar degeaba zici ca Methedras e revelatie sau cum am vazut in campania de promovare a noului album, o trupa revolutionara pentru thrash metal (un pic cam exagerat daca ma intrebati pe mine), publicul oricum nu ramane impresionat.

Si numarul redus al 'spectatorilor' confirma cele spuse mai sus si unde pui ca in fata la Methedras mai erau circa 20 de oameni, restul preferand sa se retraga in alte locuri dupa trupele locale. Bine, eu ma bucur ca publicul este mai atent la trupele noastre (sa fim seriosi, avem trupe care canta de 10 ori mai bine decat alte experimente esuate ce au mai cantat pe la noi in tara) in detrimentrul altor formatii straine care din nou, de ce sa nu recunoastem, unele dintre ele suna extraordinar de bine.



Nu am inteles ora deloc inaintata de incepere a concertului, anume 19:00, destul de inaccesibila pentru majoritatea publicului si in acelasi timp ghinionul celor de la Cyborg, formatie foarte talentata si de viitor. Eu personal nu sunt amator al formatiilor ce adopta stilul 'batranesc', dar nu stiu cum Cyborg reusesc sa-mi atraga atentia de fiecare data, poate si prin caracterul lui Matei, amuzant chiar si in cele mai tensionate situatii.

De Matei oricum am mai spus si in alte relatari ca este un instrumentist de viitor si trebuie incurajat pe cat posibil pentru ca e pacat de talentul lui. Cyborg sunt destul de old school insa au ceva ce atrage, nu pot sa spun exact ce si poate asta e elementul ce lipseste cu desavarsire la trupele autohtone, acel 'ceva'. Instrumentisti foarte buni, compozitii inspirate iar pentru amatorii de old school este cu siguranta un nume de luat in calcul. Si merita!

Daca vara trecuta auzeam voci ce tot subliniau asemanarea trupei Tarantula cu Metallica, acum conform unor alte voci la fel de 'critice', Tarantula seamana cu....Benediction. Probabil si datorita unui death metal 'la obiect' fara a experimenta cum deseori se face cand vine vorba de metal (uneori de bine, uneori de rau). Ce-i drept aceeasi parere am avut-o si eu, Tarantula e un fel de death 'straight to your face' simplist si placut. Dar totusi as recomanda ca formatia sa scoata din repertoriu cele trei coveruri din seara de sambata, anume Six Feet Under, Carcass si Arch Enemy. Chiar nu se potrivesc nici ca interpretare si nici ca executie. Tarantula urmeaza un progres cu totul normal, de la concert la concert se simte mai multa siguranta si probabil peste cateva luni vom avea in fata o formatie mult mai completa, lucru pe care il astept cu interes pentru ca potential exista. Cat mai mult exercitiu este recomandat.



Pentru ca Fane a cantat cu MG42 si nu putea sa scrie tot el (desi ar fi fost interesant), scriu eu cateva vorbe. Ce sa zic? MG42 suna beton si mi-au placut pana la ultimul riff (care a mai si fost unul din Fear Factory). Din pacate publicul s-a uitat ca la borcanul cu magiun plin de mucegai pentru ca ce venea de pe scena suna total nou si cand zic nou zic new school. S-au remarcat totusi prin gesturile de alungare a mustelor si a luptelor cu ninja invizibili vreo cateva persoane prin care eu, Fane (de la sunet), Shole si baietii si Fane (de pe scena). MG42 suna totally core si mult mai putin thrash si nu stiu cat succes va avea asta pe viitor la public. Puteau zic eu sa le combine putin (in special la capitolul voce) si sa dea un amalgam interesant gen Caliban sau All Shall Perish.

Dar pana la urma e muzica lor, o canta foarte bine adica mai exact cu pasiune si cu suflet si le urez mult succes. De remarcat coverul Fear Factory cantat ceas (CD) si Nascut Mort (nascu'n'mort sau nasul'mort) de la bis care a trezit pleata despaducheata in roacherii din fata scenei. Cam atat de la Morrison. Fane?

Un lucru bun la trupele de afara e ca vezi diferenta intre modul de a compune tipic 'romanesc' si cel occidental. Daca la noi se merge pe ideea 'bagam cat mai multe solouri si demonstratii de dexteritate' italienii merg pe ideea 'da-i cu mult traforaj si balans'. Si le merge de minune, DAR nu as considera Methedras drept revelatia thrash, multe din ideile lor par preluate din Testament.



In acelasi timp, Methedras exceleaza la capitolul prestatie scenica, se simte foarte mult experienta acumulata. Trei coveruri foarte bine interpretate, anume Machine Head, Onslaught si Testament, pe deliciul celor circa 20 de oameni ramasi in fata scenei. Methedras se descurca foarte bine pentru ce inseamna thrash metal, de luat in calcul pentru amatorii de acest gen mai ales ca ii puteti prinde in deschiderea concertului Destruction din Silver Church.

Sunet foarte (adica foarte!) bun, lumini mult imbunatatite, public destul de linistit, mult prea linistit pentru prestatia trupelor. Inchei cu un citat al celor de la Act, intr-un concert din Silver Church 'Acum 10 ani lumea se batea la concerte.'

Gisaz & Morrison


Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: bit.ly/METALHEAD-Newsletter

Concerte recomandate:






Like us on Facebook