Cronica Maraton Rock in Live Metal Club: A doua zi

de Morrison

Cronica Maraton Rock in Live Metal Club: A     doua zi
A doua seara de sambata a oferit o gama variata de trupe si stiluri, pornind de la ceva sonoritati alternative, trecand prin hardcore si evident la loc de cinste death metalul. O reteta destul de completa avand in vedere ca in prima seara am avut parte doar de sonoritati gotice, astfel ca un sound agresiv era recomandat.

Public mai numeros decat in seara precedenta, destul de impartit ca gusturi muzicale insa am impresia ca multi au venit din pura curiozitate, de a descoperi noi formatii si pana la urma asta e un lucru bun. Eu personal eram foarte curios sa vad cum mai suna Vepres, daca Proof au schimbat ceva de la ultima 'critica' si nu in ultimul rand prezenta celor de la Lotul National de Hardcore.



Si incepem cu Vepres. Dat fiind faptul ca au fost prima trupa a serii, au avut parte de o proba de sunet mult mai indelungata fapt ce le-a asigurat sunetul dorit. Apropo de sunet, in unele cazuri calitatea proasta este data de cerintele trupei si nu de profesionalismul echipei de sunet. Oricum, daca vorbim de Maratonul Rock si implicit de 31 ianuarie, Green Sound Team s-a descurcat absolut exceptional, sunetul din Live Metal Club s-a schimbat considerabil.

Inapoi la Vepres, formatia galateana nu s-a schimbat foarte mult adica acelasi death batranesc si incarcat, destul de simplu ca structura insa executat corect, aspect vital in ce priveste un recital live. Aparent cu mare priza la public, prestatia a fost pe masura asteptarilor tuturor. Sunt old-school insa executa foarte bine. O revenire Vepres reprezinta o 'bila alba' pentru scena autohtona.

La urmatoarea trupa, anume Dwarf Planet, imi este destul de greu sa-mi dau cu parerea fiind unul din componentii acesteia. Asadar ma rezum doar la a povesti impresiile de pe scena. Echipa de sunet s-a miscat extrem de rapid, totul a fost gata in mai putin de 15 minute deci am avut timp si pentru o pauza. In timpul recitalului, din nou sunet cristal. Cat despre muzica, reactiile au fost mai bune decat ma asteptam avand in vedere ca Dwarf Planet e departe de a se numi 'metal suparat', explorand mai degraba zona alternativa a metalului.

Amuzant ca cineva ne-a catalogat drept thrash si sincer nu vad de unde a facut aceasta legatura. Am ramas placut surprins de faptul ca la final cineva a venit sa ne intrebe de semnificatia versurilor, drept dovada ca a fost atent. Versurile reprezinta o parte vitala a formatiei.



Cat despre Proof, nu stiu exact daca comentariile mele legate de precedentul show din Fire au avut un efect, insa cert este ca ceva s-a schimbat. Mai multa dinamica, mai multa forta in special din baterie. Din pacate, nu prea mult public axat pe acest gen. Asadar, atmosfera degajata in fata scenei desi pe scena puteai gasi energie pura. Sa aduci hardcore in LMC e destul de indraznet in conditiile in care publicul vrea doar catalogari extreme. Din punctul meu de vedere Proof s-au descurcat foarte bine si vreau sa aduc din nou in prim plan cuvantul variatie, baietii cred ca stiu la ce ma refer.

Despre MG42 din nou nu pot sa scriu prea multe pentru ca si din aceasta formatie fac parte. Tot ce pot sa spun e ca noi ne-am simtit extraordinar de bine, a fost printre cele mai bune prestatii din ultima vreme si oricum, cu Tase in spatele tobelor se simte o evolutie atat in compozitie cat si expresivitate. Sper ca pe 28 februarie la Methedras va avea cine sa faca o cronica 'din fata scenei'.

Cu ocazia Maratonului au revenit si Cadavrul, intr-o alta formula si de asemenea cu ceva piese noi. Parca stilul a devenit ceva mai balansat insa nu pot oferi o parere extrem de ampla pentru ca dupa doua prestatii parca iti vine sa iesi putin din club sau pur si simplu sa-ti indrepti atentia catre altceva si cu aceasta ocazie imi cer si scuze fata de trupa. Insa ca o parere generala legata de noile piese, Cadavrul continua in aceeasi manieral 'clasica' cu singura obiectie ca parca brutalitatea a scazut.

Lotul National de Hardcore nu au fost niciodata hardcore in adevaratul sens al cuvantului, am impresia ca numele se refera mai degraba la atitudine si mesaj. Stilul in sine este crossover, foarte bine conturat. Piesele au o compozitie inedita, vocea intra perfect peste instrumentatie iar tonalitatea in sine ofera un plus de agresivitate. Publicul destul de retras, reactii in mare parte la coverul Sepultura. Un alt punct in plus pentru mesaj cat si pentru instrumentatie.



Ultima trupa a serii a fost Prometeu, care pentru mine au reprezentat o surpriza foarte placuta mai ales ca nu sunt un mare adept al genului prestat. Oameni aflati in jurul varstei de 40 de ani, instrumentisti extrem de talentati. Stilul? Un rock romanesc old-school presarat chiar si cu pasaje progresive. Pentru stilul formatiei, piesele sunt extrem de bine compuse si sincer nu inteleg ce cauta Promoteu pe scena din Live Metal Club. O spun pentru ca aceasta trupa merita o scena si un public la un cu totul alt nivel. Chiar stateam si ma gandeam ca Prometeu se ridica la un nivel mult mai inalt decat formatii precum Cargo sau Iris.

Ca o scurta concluzie, seara de sambata s-a incheiat cu succes. Trupe destul de variate ca stil, sunet foarte bun. Principala problema, ocazional lipsa de entuziasm a publicului.

Gisaz

Galerie foto Maraton Rock in Live Metal Club


Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: bit.ly/METALHEAD-Newsletter

Concerte recomandate:






Like us on Facebook