Mircea Vintila - Bricheta lui Fanel - Mircea Vintila








E              B          F#m                 A
Mario, noaptea e sinistra,   eu stau la tine in cavou
E               B              F#m                 A
 Si ma gandesc mereu la faptul    cat am putut sa fiu de bou
E                    B           F#m                A
 Dar te-am iubit cum intr-o viata   ti se intampla doar o data
E             B         F#m               A
 E o dorinta furtunoasa    si cu un dor exasperat
F#m                                   C#m
  Ti-am facut rost de cinci flacoane straine de ampicilina
A                                 B
  Mi-am educat cu propria-mi mana  temperamenta mea sangvina
G#                                     A
  Dar te-am iubit, iar la iubire tu ai raspuns cu-o proza seaca
E                   A      E              B
 Drept urmare si dezastrul  era normal sa se petreaca

O doamne, de-as uita de noaptea cea cu pachetul de Camel
Cand tu aprinsu-ti-ai tigarea cu chiar bricheta lui Fanel
Te-am intrebat atunci Mario de unde dracu' ai bricheta
Iat tu ai ras si-ai dat degraba raspunssul de la Antoaneta
Iar eu stiam chiar de-atuncea ca e bricheta lui Fanel
Ca ea este acum la tine fiindca tu ai fost la el
Te prind cu lama mea si leg pe carnea ta caniculara
Am tot urcat incet-incet pana la vena jugulara.

Si prins din trupul tau cel suplu suflarea vietii curge lina
Scotand mai tare-n evidenta temperamenta mea sangvina
Dar te-am iubit, iar la iubire tu ai raspuns cu-o proza seaca
Drept urmare si dezastrul era normal sa se petreaca
Acum sunt trist noaptea-i sinistra
Eu stau la tine in cavou
Gandesc lamurit la faptul cat am putut sa fiu de bou
Tu si Fanel, voi impreuna unde-i pachetul de Camel?
Si-ti mai aprind o lumanare de la bricheta lui Fanel






Like us on Facebook