Cronica Moonsorrow in Romania (1)

Sambata 24 noiembrie 2007 am plecat de dimineata echipat corespunzator la gara sa iau personalul spre Iasi. Prin gara ma intalnesc cu o metalista solitara si ne urcam in trenul foarte aglomerat cu oamenii din imprejurimile Sucevei ce si-au facut cumparaturile in oras.

Pana sa se elibereze am stat in picioare pe holuri, iar la un moment dat un drac de puradel a aparut si cum avea bufferul mare a bagat pe nerasuflate Psalmu 50, Tatal nostru si Crezul. Cand l-am vazut asa de pus pe fapte si cum ii mergea gura, i-am facut o poza. Dracu m-a vazut ca-l fotografiez si a inceput sa rada si sa o rupa la fuga.



Instantaneu s-a nascut un curent de opinie printre femeile din vagon, care s-a concretizat prin trimiterea la munca a puradelului.

Vazand ele cum eram imbracat, am pus-o impreuna de o sezatoare poporanisto - samanatorista in vagon. Sedinta s-a suspendat rapid dupa trei statii din cauza ca ele au trebuit sa coboare si astfel discutia a ramas fara concluzie.



Pe la doua am ajuns in Iasi si dupa cateva minute petrecute la Georgiana am plecat intr-o fundatura impeuna cu ea. Pe acolo erau multe capete pletoase care-si beau mintile in asteptarea marelui eveniment. Dupa nenumarate intalniri cu tot felul de cetateni, intru in Casa de Cultura pe la 17 si ceva, insa accesul in sala era interzis fiindca ARKONA isi faceau probele de sunet. Oamenii sfiosi din fire, au cerut sa se inchide usile si metalistii o frecau prin foaier.



Dupa vreo 20 de minute s-a intrat. Minel a mers la microfon si a dat drumu parangheliei.

MINUS

Deoarece timisorenii de la Staccato, programati sa deschida seara, s-au ratacit undeva pe soselele patriei fiindca le-a crapat ceva in masina cu care se deplasau, onoarea de a incalzi atmosfera a revenit trupei Minus, niste baieti din casa organizatorilor. Ei ziceau ca ar canta mathcore, adica metalcore coafat si cu inflorituri, mai spre progresiv asa. In loc sa incalzeasca publicul, ei l-au adormit, multi venind de cine stie unde si cat frig au mai rabdat, dand de caldura in sala s-au culcat. Piese foarte simple din punct de vedere instrumental, cantate lent si anost.



Au incheiat cu ceva de la Hatebreed. Pozele pe care le-am facut asta data sunt ceva mai slabe calitativ, deoarece cu toate ca aveam ecuson de ala cu Photo, nu mi s-a permis accesul pe scena fiindca sunt cabluri si o sa calc pe ele. Este adevarat ca am lucrat aproape un an de zile numai in radiofrecventa si comunicatii fara fir, dar mai inainte m-am jucat cu cabluri, sarme si mufe de cate nu au avut parte toti aia cu ecuson Photo carora li s-a dat voie sa urce pe scena, la un loc.

ABNORMY'N'DEFECT

Death si grind de peste Prut, cantat in maniera caracteristica si deja unanim recunoscuta si apreciata intre metalistii de la noi si de dincolo. De fiecare data cand o formatie trece Prutul da lectii aici. Deather-ii nostri, cei care nu s-au facut metalcore-isti, ar trebui s-o taie pana la Chisinau sa ia lectii. Au avut o prestatie buna, miscare scenica adecvata, costumatie tipica pentru grinduiala, insa piesele cam asemanatoare, astfel ca dupa cinci cantece deja devenisera plictisitori.



Ca unul ce i-am vazut si pe Sepsys nu tare de mult, pot spune ca sunt sub, insa daca ai posibilitatea sa-i vezi, nu trebuie ratata. Ei au ridicat oamenii de pe scaune si i-au adus in fata.

AVATAR

Ce cantau pe vremuri si ce canta acum. Au bagat vreo zece piese metalcore/hardcore si ate chestii cu core, insa daca o ascultai pe prima nu mai era nevoie sa le asculti pe celelalte, toate erau la fel. Un recital plictisitor in care vocea lui Popeanga se auzea foarte slab. Vocea in sala a fost marea problema a serii si faptul ca unele trupe au facut probe, altele nu, s-a vazut din plin. De multe ori sunetul se facea din mers.

Pe scurt, ca si la SAMAEL, AVATAR a devenit o trupa plictisitoare ce nu mai prezinta interes pentru metalisti, prezenta lor in seara concertului nu stiu carui spirit de initiativa sau conditionare i se datoreaza, da s-a lovit ca nuca de perete.

BUCOVINA

Pentru mine a fost trupa serii cu prestatia serii, ei au avut sunet bun, normal, doar probleme pe la vocea lui Luparu, dar s-au rezolvat pe parcurs. Baietii au venit cu ceva piese noi de pe viitorul material, insa includerea acolo a prelucrarii flclorice a imnului Bucovinei sub denumirea Straja, face ca materialul din start sa fie unul bun. Interpretarea acestei piese si cererea ei pentru bis se pare ca a facut uitate, in preferintele spectatorilor in materie de BUCOVINA, mai vechile Strasnic neamul meu, Tara de dincolo de varfuri de brad sau Luna.

Piesele lor erau cunoscute de cam toti oamenii de acolo si cantate in cor au creeat o atmosfera foarte frumoasa.

Ca fan Bucovina din timpuri imemoriale, momentul serii pentru mine a fost Straja, piesa ce are un mare impact emotional asupra mea. Un mare plus pentru ei sunt piesele instrumentale, alerte si ritmate, care prind foarte bine la oameni. Bucovina ramane o formatie cu o muzica placuta, simpla si care transmite exact ce doreste. De remarcat si costumatia de scena a baietilor personalizata de camasile negre cu simbolul trupei imprimat pe ele.

ARKONA

Rusii au incercat sa cante ceea ce se numeste pagan/folk metal. Dupa obiceiul de la noi, atunci cand ai un cap de afis pe scena, imediat dai sunetu nesimtit de tare, asa s-a intamplat si acum. Nu stiu ce probe de sunet au facut rusii, insa ei au avut pe la inceput un sunet catastrofal, care pe langa ca ascundea vocea si tobele sub instrumentele cu coarde, mai baga si microfonii nasoale. Acest lucru s-a intamplat cu preponderenta la inceput cand si rusii au intrat foarte tare dorind sa impresioneze oamenii. De impresionat i-a impresionat, mai ales fimeia, care se zbantuia pe acolo de nu s-a mai vazut. La un moment dat cand dadea ture de scena, s-a izbit de un chitarist, de i-au zburat lu ala bateriile din transmitator si le culegea de pe jos. Ca energie si vitalitate au fost buni.

Inca un minus al trupei ARKONA a fost faptul ca fluierele, fluierasele, balalaica si clapele erau toate pe disc. E clar ca trebuie bani mai multi sa aduci mai multi oameni, da ai si tu un statut apoi. Dupa oarece schimbari pe la butoane, fiindca rusii nu aveau sunetist propriu, ca si ala costa bani, eu am numarat vreo trei oameni care s-au tot perindat pe acolo, sunetul a devenit acceptabil, insa nu bun. Oamenii au apreciat prestatia scenica a femeii si se pare ca au fost impresionati de duritatea vocii ei si de pielea de lup din spate.

Fiind un rumegator de astfel de trupe si vazand unele si live nu am fost prea dat pe spate, pentru mine momentele cu adevarat reusite ale recitalului Arkona au fost piesele lente si preluarile folclorice, unde Masa canta cu voce limpede, atunci dispareau si problemele de sunet. Cum luau piesele viteza si intrau oamenii cu chitarile, se ducea naibii sunetul.

Microfoniile de rahat si alte chestii care sunau ca curu m-au facut sa ma duc la WC, unde mi-am scapat, fiindca era legata la curea, chestia aia cu Photo, am tras apa dupa ea ca tot la nimic nu mi-a folosit, ca nah sunt cabluri pe jos. Plusuri la Arkona au fost miscarea scenica si piesele lente, iar la neajunsuri intra pe langa cele de mai sus si faptul ca au stat prea mult pe scena. Rusii au demonstrat ce aveau de demonstrat in vreo 50 de minute, hai maxim o ora. Pentru majoritatea fiind o noutate, Arkona a facut multi oameni receptivi si i-a impresionat nu atat prin muzica, cat prin jocul scenic si vocea dura a Masei.

Am organizat ad-hoc o sedinta si intelegandu-ma din priviri cu vreo 3-4 experti, am hotarat ca "Te cunosc dupa sandale Cenusareaso" sa fie aleasa urmatoarea duduie:

MOONSORROW

Ei au fost cei pentru care au venit la Iasi oameni din Timisoara , Satu-Mare si Basarabia. Au aparut pe scena unsi pe fata cu ceva rosu, sper sa nu fi fost vopsea de oua. Dupa acelasi obicei prost, sunetul dat tare ca sa vibreze paretii, astfel ca la primele piese, langa scena, vocile nu se auzeau deloc, dar cu cat urcai in sala, pana aproape de iesire se intelegeau cat de cat. Cum finlandezii au piese lungi si foarte lungi, pana cand sunetistul lor a gasit formula magica pentru acea sala si seara, inceputul recitalului a fost ratat si oamenii erau cam apatici.

Dupa aceea au sunat foarte bine si au putut face si spectacol, ajutati fiind si de numarul mare de spectatori adunati in fata scenei. Dupa ce a fost pus la punct sunetul s-a putut auzi un viking de calitate cu o muzica foarte placuta care te purta prin munti, pe campuri de lupta si pe ape, nici prea dura si nici prea moale. Eu gasesc foarte echilibrata si ponderata muzica finlandezilor, in care melodia se imbina perfect cu duritatea si ritmurile nu sunt foarte alerte.

E o muzica leganata. Mie mi-a placut foarte mult MOONSORROW, mai ales ca au cantat si piesa mea favorita Unohduksen Lapsi, un al doilea moment de varf al serii. Faptul ca piesele sunt foarte lungi si duceau oarecum spre plictiseala publicului, a fost balantat de prestatia scenica si de situatiile in care nu mai putin de trei oameni de pe scena cantau fiecare cu tipul de voce la care se pricepe mai bine.

De evidentiat si lejeritatea cu care cantau. Pe scurt, sou consitent si muzica de calitate ce nu prea se mai face si se intalneste in zilele noastre. Dupa recital, amicul Treblinka s-a dus la chitaristu ala chel si l-a barait mai mult de zece minute despre relatiile suedezilor cu finlandezii si ce cauta vikingii in Finlanda, spre disperarea duduilor cu hartii si pixuri in mana iesite la autografe.


DAKON

Desi la ei o mare parte din public se evaporase, in sala mai erau la vreo 200 de oameni, dintre care activi doar vreo 30, restu lungindu-se pe scaune sau pe jos. Basarabenii au dat inca o lectie de death metal de ala de mare clasa. Mie imi placea mai mult sa-i privesc, decat sa-i ascult.


Dakon

Au o maiestrie aparte de a scoate sunete elaborate din isntrumente. Au cantat in trei, fara bas, care in death metal e considerat vital, insa la ce doresc ei sa scoata in evidenta se pare ca nu le prea trebuie basul. Au cantat un death metal asezat cu inflorituri in limita bunului simt. Publicul semiadormit nu prea s-a lasat antrenat in recital, doar cativa death-eri rebeli au iesit sa-i sprijine pe baietii de la Dakon.
Muzica lor e una care prinde si mai ales sa-i vezi live e o placere.


OPEN FIRE

Pe iesenii care aveau de incheieat maratonul in fata a vreo 14-15 incapatanati care au ramas pe picioare pana la ora 3 dimineata, ii vazusem destul de recent. Acum oboseala si-a spus cuvantul asupra lor fiindca nu mai debordau de energie, insa totusi au cantat bine si lumea i-a apreciat pentru curajul de a urca la acea ora pe scena. Thrash death de scoala veche, care nu i-a ridicat de pe scaune pe adormiti, dar a incheiat frumos o seara de exceptie, care nu a putut fi umbrita de inadvertentele tehnice.

Open Fire

Era aproape ora patru dimineata cand am plecat alaturi de barladeni si de Treblinka la gara, unde ne-am luat si micul dejun. Acolo pe langa multimea de roackeri care dormeau pe ei a aparut si un element perturbator. Un fel de femeie, o colivareasa dupa infatisare si dupa comportament cu pasarele la mansarda, cauta barbat si merge de la unu la altu. Eu nu puteam sa ratez acest moment si l-am imortalizat. Colivareasa a mai facut ceva circ pe acolo de am ras cum nu am ras toata ziua si dupa, s-a dus in bratele a doi boschetari.


Colivareasa

Atuul ei era limba, facea niste scheme cu limba de-ti venea sa vomiti, se parea ca avea o afinitate pentru Vuiet, ca voia sa se traga cu el in poza.

Concluzii:

1. Cu certitudine cel mai important concert metalic in Iasi dintotdeauna si asta s-a petrecut datorita unor oameni care si-au dat mana si s-au gandit sa scoata acest oras din pseudoanonimatul metalic in care se afla. Pentru acest lucru ii felicit si le multumesc in numele mai multor oameni care au participat la eveniment.
2. Sunetul prost si asta nu din cauza sculelor ci din cauza oamenilor de la butoane, laitmotivul serii fiind vocea ascunsa dupa instrumentele cu coarde, uneori chiar toba patind asa ceva. Gasirea unui om capabil la butoane este o chestiune de corectat pe viitor.
3. Public numeros, pe la 400 si mai bine de oameni platitori de bilet care nu prea au ce sa regrete.
4. Trupele de metalcore nu aveau ce cauta pe afisul acestui concert.
5. La acest nivel, proba de sunet dinaintea concertului ar trebui sa fie obligatorie ca trupele sa nu-si mai faca sunetul pe prima treime a recitalului.
6. Salutare si urari de bine tuturor prietenilor de dincoace si de dincolo de Prut cu care am petrecut o noapte frumoasa de noiembrie la Iasi.

Cititi va rugam si: Interviul cu Moonsorrow

Lucian Sv

Cititi si: Moonsorrow in Romania (2)">Moonsorrow in Romania (2)

Galerie Foto : Moonsorrow in Romania