Cronica Morbid Angel la Londra

Hai sa intram intr-o lume a metalului ceva mai diferita decat ce se petrece pe scena autohtona. Hai sa zicem.in Londra. Si concertul? Morbid Angel, legenda old school care au patruns printre primele pe taramul inca neexploatat al death metal-ului.

In orice top al trupelor care au initiat acest gen controversat, avandu-si radacinile in partea de sud-est a Americii, o sa ii vedeti trecuti pe Morbid Angel alaturi, bineinteles, de Possessed, Cannibal Corpse, Deicide, Atheist, Death, Obituary, Massacre s.a. E simplu, ganditi-va unde am fi acum fara acestre trupe de capatai si cum ar fi progresat(?) genul. Acestea sunt formatiile care fie vroiau sa fie cele mai rapide, fie sa realizeze ceva mai brutal decat punk-ul si hardcore-ul de la vremea aceea sau pur si simplu se adunasera intr-un garaj pentru a aduce tribute trupelor cu care crescusera. Aceasta perioada de cu doua decenii in urma marcheaza primii pasi in ceva ce avea sa fie mai tarziu istoria celui mai complex gen muzical. La mijlocul anilor 90 aceste trupe s-au aflat la rascruce de drumuri: cei ce au continuat sa concerteze si sa scoata albume si altii care au simtit ca vremea lor a trecut.

Morbid Angel este prin definitie o trupa care a ramas constanta de-a lungul vremii (desi unii pot spune ca dupa "Domination", odata cu plecarea lui Vincent lucrurile nu au mai fost atat de roz); in trecut fiind printre aceia ce au modelat genul si i-au stabilit caracteristicile. Riff-urile total off notes si high pitch-urile scoase de chitara maestrului Trey Azagthoth sunand ca din the pits of hell sau vocea ultra brutala a lui David Vincent si inegalabila tehnica a tobarului Pete Sandoval nu puteau trece neremarcate intr-o lume a metalului in care fiecare inovatie e privita cu interes.

Astfel incat, auzind ca Morbid Angel urmau sa cante in orasul in care eu imi petreceam binemeritata vacanta, n-am putut decat sar in sus de bucurie, deoarece nu avusesem pana atunci ocazia sa-i vad. Se pare ca turneul lor European includea, printre festivaluri ca Wacken, Sziget si raposatul Monsters of Rock si acest penultim concert de club in Londra la Mean Fiddler, avandu-i ca sponsori principali pe cei de la revista Terrorizer. Mean Fiddler, club care cu cateva zile inainte gazduize un grandios concert cu Celtic Frost, Cryptopsy, She said Destroy si Gorerotted, la care toate biletele au fost Sold Out(!), acelasi club care aproape saptamanal are parte de vizite ale unor trupe arhicunoscute in domeniu, that's the one!

Destinat metalului, veseliei si a headbang-ului in masa, acesta local era frumos amplasata pe una, daca nu cea mai cunoscuta si populata strada din capitala. Concertul a fost promovat doar prin intermediul anunturilor in publicatiile de interes si pe Internet, fara prea multa zapaceala datorita fluxului de concerte care urmau sa vina. Multe trupe, putin timp

De data aceasta am avut grija sa-mi iau biletul din timp pentru a nu intampina dificultati pe ultima suta de metri; pretul biletului rezonabil pentru o trupa de calibrul lor. M-a macinat curiozitatea cand am vazut ca alaturi de Morbid Angel scria cu litere de-o schioapa "Special Guests", dar cel mai probabil avea sa fie o trupa englezeasca bagata in deschidere pe ultima suta de metri. Recunosc ca eram destul de nerabdatoare sa-i vad pe "anonimi" pe scena, insa surprizele frumoase sunt intodeuna binevenite.

In ziua marelui eveniment m-am plasat frumos la o coada de circa 350 de persoane la ora mentionata pe bilet si am observat cu stupoare ca o mare parte din cei care venisera la concert erau turisti din toate colturile lumii, fie Americani, probabil rezidenti. In fata multimii vocalul de la Hate Eternal vorbea cu cativa fani, cu o fata prietenoasa, razpunzand foarte degajat la toate intrebarile celor ce se stransesera in jurul lui. Hate Etenal nu aveau cum sa cante in deschidere pentru ca ar fi fost destul de "fishy" sa aduci o trupa consacrata intr-un concert fara sa existe macar zvonuri. Abia mai tarziu (prea tarziu!) aveam sa aflu ca Erik Rutan a interpretat din nou rolul de chitarist pentru Morbid Angel, de aceasta data pe o perioada limitata - turneul European pe 2006.

Regulile au fost ca la carte, fara mancare sau bautura de afara, strict fara aparatura video sau foto, garderoba extreme de scumpa, preturile la bar pe masura, iar standul cu merchandise Morbid Angel, luat cu asalt de fani. Ceva mai incolo, doi pletari blonzi imbracati in calugarite, avand in spate o foaie pe care scria "Get your Akercocke t-shirts for free" imparteau tricouri cu Akercockepe bani

Jumatate de ora mai tarziu: mare forfota in sala atat sus cat si la balcon, peste 500 de spectatori care fierbeau de nerabdare si un grup care se stransese in fata pentru a-i vedea pe Akercocke. Londonezii si-au facut aparitia pe scena in timpe ce pe fundal se incanta o mica "rugaciune", ultimele trei

si inaltatorul "Amen" marcand inceputul masacrului. Concertele lor sunt mai diferite de ce v-ati astepta sa vedeti de la o trupa aparuta in ultimul deceniu, avand eticheta "brutal death/black".

Cei patru baieti s-au prezentat intr-o tinuta formala, si-au cantat piesele cu naturalete fara prea multa bataie de cap, in acelasi timp mentinand energia si in public. Vocea reusea cu o capacitate remarcabila sa-si schimbe tonalitatea foarte rapid, facand frumos trecerea de la pasaje brutale la altele mai melodice si unele chiar de doom. Sornorizarea buna a permis ca bass-ul si cele doua chitare sa se auda nemaipomenit. De remercat au fost piese ca "Becoming the Adversary" sau "Verdelet". Speram sa mai auzim de ei si dupa albumul din 2005 "Word That Go Unspoken, Deeds That Go Undone", caci trupe de acest gen trebuie tinute in vizor.

Dupa aproximativ jumatate de ora de la sfarsitul primului recital, timp in care s-au adus instrumentele celor de la Morbid Angel, a fost facut un meticulos sound-check si s-a pus imensul banner, pe scena au intrat chitaristii Trey Azagthoth si Erik Rutan zdranganind din chitare, urmati de Pete Sandoval aclamat de intreaga multime. Dupa un short intro pe scena a intrat "tatal lor", David Vincent. Pentru cei ce nu stiu acest turneu pe 2006 a fost un eveniment exceptional pentru ca a reusit sa stranga dupa 11 ani aceeasi muzicieni talentati care in 1995 au lansat albumul "Domination", facand valva pe piata muzicala.

Noul look al lui Vincent (cu tot cu noua tunsoare si culoare a parului, care aducea a Satyr), pare sa adopte stilul "leather, spikes and everything nice" (motivul atator schimbari poate avea legatura cu colaborarea cu trupa Genitorturers de gothic/industrialdar c'mon: An old school band, always an old school band!!). Vincent a fost adesea tradat de zambetul malefic pe buze vazand multimea din fata sa in delir si de glumele amuzante si comunicarea cu publicul dintre piese, la un moment dat chiar chemandu-i pe toti sa i se alature pe scena (bucurie stricata cei de la securitate, evident).

Sandoval, acest rege al blast beat-urilor, a demonstrate printr-un solo aproape rupt de realitate ca fost inzestrat cu o tenacitate si rapiditate iesita din comun. Publicul parca innebunise pe "Blood on My Hands", "Lord of all Fever and Plague" si "World of s**t"; pogo, stage diving, zarva mare, totul alimentat de pe scena.

Vincent a sugerat ca "Immortal Rites" sa fie un sing along, invitand publicul sa i se alature, iar "God of Emptiness", piesa intr-adevar inaltatoare mi-a amintit de ce Vincent face parte din acei Zei ai metalului extrem. Printre cantecele cu acelasi efect haotic s-au numarat si "Chapel of Ghouls", piesa care a incheiat aceasta seara perfecta, "Day of Suffering" si "Where the Slime Live". Aplaudati, strigati, laudati si bisati, Morbid Angel (isi merita cu adevarat locul in istorie!) au avut un show reusit din toate punctele de vedere si sunt sigura ca si pentru ei a fost un turneu care a inceput in forma si s-a terminat cu bine.

Patru ore incendiare din care am reusit cu putin noroc si multa durere (doar e death metal, nu?:-P) sa vad si concertul din primul rand. Stiu doar ca pentru cateva momente am simtit cum m-am intors la inceputul anilor 90 si am trait perioada de glorie a acestei trupe prin intermediul pieselor care cu siguranta au marcat fiecare adolescent la vremea accea. Deci se poateun concert poate sa insemne mai mult decat niste muzicieni facand ce stiu ei mai bine, poate fi spirit si chiarcalatorie in timp, haha.

E clar e ca ce a fost acum 20 de ani in Florida n-o sa se repete niciodata. Acestea fiind spuse, inca ne mai putem bucura de o varietate de trupe-pionieri care mai activeaza si ar trebui sa fim mandri de asta. Multumesc celui care a inventat cidrul si autobuzele de noapte.

Inchei printr-un citat deja clasic: "Only death is real".

Andreea B

Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter

Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!

Ne gasesti si pe Instagram