Astazi va prezentam cronica noului album Muse, extrasa de pe blogul deja cunoscutului Brushvox.
Mi-au placut mereu formulele de trio. Motorhead, Rush, au dovedit ca se poate face muzica si simpla si complexa in trei.
Infiintati in Anglia, Teignmouth, Devon in 1994, Muse au fost nominalizati pana-n prezent la 60 de premii muzicale si au castigat 24. Revista Kerrang! i-a desemnat in 2001 ca cea mai buna trupa britanica si cea mai buna formatie live, capitol la care au castigat si in 2006, albumul „Absolution” a fost votat ca cel mai bun disc al anului in 2003, in 2005 si 2007 au castigat premiul BRIT Awards tot pentru performantele live, in 2008 au castigat premiul Meteor Music al Irlandei pentru cea mai buna performanta live internationala, in 2004 si 2007 au castigat 5 premii MTV, au 6 premii New Musical Express si 5 Q Awards-uri.
Sunt renumiti pentru concertele lor, au castigat aprecierea publicului si al specialistilor pentru spectacolele lor. Au cantat pe Stadionul Arcul de Triumf din Bucuresti in octombrie 2007.
De mentionat, apreciat – si nefiresc in show businessul modern – este faptul ca formatia canta in aceeasi formula neschimbata de la infiintare: Matthew Bellamy voce, pian chitara si pian, Christopher Wolstenholme bas si voce si bateristul Dominic Howard.
Dupa U2, Depeche Mode, Manic Street Preachers si Placebo, noul material discografic al celor de la Muse este unul din cele mai asteptate produse muzicale din Marea Britanie.
Al 5-lea album dupa „Showbiz” 1999, „Origin of Symmetry” 2001, „Absolution” 2003 si „Black Holes and Revelations” 2006 va fi lansat oficial pe 14 septembrie si se numeste „The Resistance”.
Zvonurile despre noul disc au aparut inca de la inceputul lui 2007. Atunci se vorbea despre un material mai „electronic”. Apoi s-a vorbit despre un experiment Space Rock, un solo de peste 15 minute si despre eventualitatea de a lansa noul album doar in forma de single-uri consecutive ca reactia – si rejectie – la formatele conventionale. S-a vorbit si despre o simfonie Rock de peste 50 de minute… dar si despre eventualitatea ca materialul sa fie pus pe internet pentru descarcare gratuita ca in cazul albumului „In Rainbows” al celor de la Radiohead.
Titlul materialului a fost dezvaluit pe 22 mai pe pagina Twitter al formatiei. 
Primul titlu de piesa – „United States of Eurasia” (remember cartea lui George Orwell scrisa-n 1948 „1984”?) – a aparut pe situl oficial al formatiei, piesa pe care o gasiti pe pagina MySpace al trupei.
Materialul a fost imprimat in studioul Bellini din Italia in 2008-2009 sub indrumarea producatorului si inginerului de sunet Mark ‘Spike’ Stent, cel care a lucrat alaturi de artisti ca The KLF, Björk, Keane, Depeche Mode, Erasure, Hard-Fi, Massive Attack, Janet Jackson, Madonna, Marilyn Manson, Pet Shop Boys, Dave Matthews, No Doubt / Gwen Stefani, CSS, Beth Orton, Oasis, Spice Girls, Take That, Linkin Park, Craig David, S Club 7, Wheatus, U2, Britney Spears, Goldfrapp, Maroon 5 si multi altii.
Discul contine 11 piese:
“Uprising” – 5:04
“Resistance” – 5:46
“Undisclosed Desires” – 3:55
“United States of Eurasia (+Collateral Damage)” – 5:47
“Guiding Light” – 4:13
“Unnatural Selection” – 6:54
“MK Ultra” – 4:06
“I Belong to You (+Mon Cœur S’ouvre à ta Voix)” – 5:38
“Exogenesis: Symphony Part 1 (Overture)” – 4:18
“Exogenesis: Symphony Part 2 (Cross Pollination)” – 3:56
“Exogenesis: Symphony Part 3 (Redemption)” – 4:36
Formatia a confirmat ca varianta iTunes al albumului va fi lansat in noul format anuntat de Apple si o sa contina poze, textele, partiturile, animatii si un clip al making of-ului.
Muse au fost catalogati ca „Rock Alternativ”, o eticheta comoda care poate sa insemne aproape orice.
Am ascultat si re-ascultat materialul albumului „The Resistance” si nu stiu ce sa spun. Definitiv este un disc foarte interesant, dar inca o data se confirma ca sunt artisti si albume despre care nu poti sau nu este bine sa scrii imediat sau foarte repede. Ca o idee de ansamblu: pe disc se amesteca intr-un mod aproape bizar elemente moderne, electronice, din zona Chill-Out si Trance cu elemente chiar mai dansante si tonalitati foarte traditionale, vadit clasice din Rock, Space Rock si Rock Progresiv. Stiu ca suna ireal, dar imaginati-va de exemplu o colaborare A-HA si Queen… N-am amintit intamplator nici de unii, nici de altii, dar mai ales numele celor de la Queen mi-a sarit in fata la multe din pasajele de pe album.
„Uprising” incepe cu un bas marait si o tema dansanta, toba chiar de suna perfect natural, produce un ritm monoton si mecanic, clapele in maniera minimalista coloreaza in stil modern fundalul si interventia chitarei nu transforma piesa intr-un imn Rock (probabil asteptat) ci doar da o nota mai sumbra melodiei. La prima vedere (ascultare) pare o insiruire de clisee traditionale de muzica de discoteca, sunt eu tampit, dar mi-am amintit chiar si de Madonna, dar vocea lui Matthew Bellamy si textul intunecat (The paranoia is in bloom, the PR, The transmissions will resume, They’ll try to push drugs, Keep us all dumbed down and hope that, We will never see the truth around, (So come on!)”) din strofe in contrast cu urcarea din refren ce aduce putina lumina si un prim strigat de revolta, transforma piesa si o potenteaza intr-un posibil succes.
„They will not force us
They will stop degrading us
They will not control us
We will be victorious…”
„Resistance” incepe mai misterios, prim-planul il au tot clapele, chiar daca vin de undeva din spate si se balanseaza ca niste umbre, apoi cu o turnura brusca, dar naturala, piesa se deschide cu un refren puternic.
Alternanta atmosferelor confera o dinamica sanatoasa, refrenul Rock in contrast cu minimalismul Electro afisat pe strofe este fascinant, are magnetism si crescendoul in forta taiat brusc cu inca un pasaj sumbru si misterios zugravit din sunete inchide rotund compozitia. Poate ca nu toate elementele prind din prima, dar cer si merita atentie si te cuceresc treptat si pe nesimtite.
“(It could be wrong, could be wrong)
But it should’ve been right
(It could be wrong, could be wrong)
Let our hearts ignite
(It could be wrong, could be wrong)
Are we digging a hole?
(It could be wrong, could be wrong)
This is outta control
(It could be wrong, could be wrong)
It could never last
(It could be wrong, could be wrong)
Must erase it fast
(It could be wrong, could be wrong)
But it could’ve been right
(It could be wrong, could be)
Love is our resistance!”
Intr-un fel sau altul toti rezistam. Dragostea are multe fete…
„Undisclosed Desires” are la baza tot un ritm dansat, constructia aminteste usor de New Wave-ul anilor ’80.
„I want to reconcile the violence in your heart
I want to recognize your beauty’s not just a mask
I want to exorcise the demons from your past
I want to satisfy the undisclosed desires in your heart”
Piesa balanseaza usor, te ia ca un val, minimalismul exprima uneori mult mai mult ca o tona de samplere si sintetizatoare la un loc. Umbrele se preling in jur, poti dansa sau poti sa inchizi ochii si sa infrunti demonii…
„United States of Eurasia (+ Collateral Damage)”…
„Hmmmm …
You and me are the same
we don’t know or care whose to blame
But we know that whoever holds the reins
Nothing will change our cause has gone insane”
Sentimentul este comun, chiar daca nu toti dam glas adevarului, ne simtim stingheri in fata realitatii crude… sau goale. Nu conteaza nici cine este vinovat si nici de ce sau cu ce… cum nici normalitatea si nebunia n-au nicio relevanta intr-o lume normal de nebuna. Ne lasam condusi de conventional…
„And must we do as we’re told?”
Paralela Queen este elocventa.
„Guiding Light” porneste cu tobe bombastice, instrumentele intra pe rand, clapele, apoi basul, toata constructia vine sa sustina vocea puternica, parca mai deschisa si mai luminoasa aici. Reteta este aceeasi: o tema cu iz de anii ’80 intr-o manta ceva mai stranie, sunete vechi si moderne impletite extrem de armonios te calauzesc intr-o lume usor rece si nepasatoare unde toti ne trezim uneori foarte singuri in linistea (si golul) rece din interior unde nu ne mai putem ascunde de noi insine…
„Impure hearts stumble
In my hands they crumble
And fragile and stripped to the core
I can’t hurt you anymore
Loved by numbers
You’re losing life’s wonder
Touch like strangers detached
I can’t feel you anymore…”
Mereu cautam lumina calauzitoare in exterior… in cel (cea) din fata noastra sau cel (cea) din visele noastre..
„Unnatural Selection” incepe cu o orga de biserica si se transforma in una din cele mai Rock, cele mai dinamice (agresive) piese de pe album. Muzical ramane aceeasi reteta de combinatie de vechi si nou, celor de la Muse le-a iesit impecabil acest amestec bizar si uneori exploziv. Cu cele peste 6 minute, „Unnatural Selection” este cea mai lungi piesa de pe disc, contine si un solo ce isi are radacinile in traditionalul Space Rock, dar temele se succed cu repeziciune si in contextul unui material relativ lent si aerisit, acest „moment” mai accelerat pica la fix. Adevarul? Vorbim despre el, sustinem ca-l dorim, dar… nu sunt chiar asa convins ca ne si dorim realmente… I want the truth…
They’ll laugh as they watch us fall
The lucky don’t care at all
No chance for fate, it’s unnatural selection
I want the truth…
Dedication to a new age
This is the end of destruction and rampage
Another chance to raise and never plead again…”
„MK Ultra” amesteca abordarea mai agresiva din piesa anterioara cu electronica dinamica, partile alerte cu pasajele tensionate si ceva mai lente. Un univers captiv intr-o lacrima – spune Matthew Bellamy…
„How much deception can you take?
How many lies will you create?
How much longer until you break?
You mind’s about to fall”
Este o piesa din zona Rock-ului Progresiv, o alta pata de culoare pe disc, atmosfera este incarcata ca de altfel pe tot materialul, nuantele usor schizofrenice se accentueaza. O luam agale. Razna. Sau asa este…normal?
„I Belong to You (+Mon Cœur S’ouvre à ta Voix)” are parfum de Paris si o nota Retro, mai ca mi-am amintit de Morrison si de The Doors… si de multe alte treburi si… substante. Pianul si vocea iar mi l-au amintit pe Freddy si Queen-ul… Un moment calm, dar la fel de straniu…
„I can’t find the words to say When I’m confused
I travel half the world to say “You are my muse”…”
Urmeaza mini-simfonia (Rock) in trei acte: „Exogenesis – Symphony”. Poate cel mai „ciudat” moment al discului, probabil cel mai vadit anti-comercial.
Daca muzica s-ar putea descrie in cuvinte, as spune ca este stranie si misterioasa aceasta lucrare… Vioara si chitara se tatoneaza, covorul de clape vine ca un val linistit, dar ascunde tensiune, tema ramane una minimalista, nu are grandoare, dar contine emotie si graviteaza ca tristetea ascunsa-n suflet…
MUSE nu s-au dezmintit si in mod cert nu-si dezamagesc fanii. „The Resistance” este un material concept, un disc umbros de secol XXI, cu ingredientele de rigoare si cu nostalgia unor vremuri apuse despre care ne place sa ne amintim ca ar fi fost mai… calme.
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
