Necrodeath si Riul Doamnei in Fabrica: Aveti nevoie de scaune?

A inceput turul de forta al lunii noiembrie si odata cu el si sezonul de raceli, masive as putea spune. Eu am un fel de traditie anuala cand in pregatirea iernii trag o raceala sa-mi tina pana la sfarsitul lumii in 2012.

In timp ce ma pregateam pentru raceli, Coro a pregatit pentru o duminica seara un warm-up party a conceptului Rock Legends cu Necrodeath, Riul Doamnei plus cateva trupe romanesti din care tin neparat sa mentionez debutantii anume Spinecrusher.

Warm-up pe racoare avand in vedere ca show-ul a fost mai mult intre prieteni ori la Fabrica faci frigul in asemenea conditii. Unde mai pui ca starea generala era in zona 'rupt in freza dupa petrecerile de Halloween' din nou aceasta sarbatoare nationala in care (nu-i asa) ne regasim obiceiurile si datinile stramosesti.

Asa ca daca nici foc si nici atmosfera nu se face, urechea ciulita la trupe. Urechea atent ciulita la debutanti, Spincrusher. Domne, eu de metalul asta old school m-am departat insa de foarte multa vreme n-am auzit o trupa atat de sincera in expresia muzicala. Un thrash/death pur old school fara absolut nicio influenta/experiment din alta zona muzicale. Nu, un traforaj american primitiv dar cantat cu suflet.

N-a contat ca fiecare om de pe scena parea din cu totul alta zona (de exemplu chitaristul era clar din film insa se poate observa ca basistul e afiliat zonei punk drept dovada si usoarele ezitari in executie), n-a contat ca soundul era direct sarma (sau cred ca asta s-a si vrut), Spinecrusher pare exact acel gen de trupa care canta din devotament pentru acest gen muzical. Oricum, bravo! Iata dovada ca nu trebuie sa canti 50 de pasaje prog/death/thrash pentru a transmite ceva unui om (in cazul meu) care a si uitat cu ce se mananca acest gen.

Sa nu fie cu suparare dar pe baietii de la Carpatica i-as inchide intr-o sala de repetitii pentru cateva luni si le-as cumpara un sistem in-ear sa vada exact cat de dezacordat e fiecare om din trupa. Chiar nu mi se pare normal sa te prezinti in asa hal pe scena. Lasand deoparte tema muzicala abordata, e o grava problema la capitolul acordaj. E de ajuns sa intre vioara in prima piesa si parca-ti zboara creierii in alte parti.

Inteleg ce vor oamenii sa faca, inteleg ca sunt tineri si dornici, insa nu asa se face treaba. Pana sa sune a muzica e cale lunga. Cat de greu o fi sa te acordezi? Eu vad o ironie in faptul ca dai mai multa atentie hainelor de scena sau oboiului (pe care oricum il folosesti 30 de secunde in concert) in loc sa te ocupi de sound. Pana sa ascult muzica trebuie sa sune a muzica.

Trecem la Krepuskul. Trupa care stilistic nu mi-a spus niciodata nimic insa clujenii bifeaza excelent la capitolul prestatie scenica si executie. Consider ca aceasta formatie este un exemplu viu in ce priveste modul in care poti crea o relatie placuta intre cel de pe scena si cel din public. Desi grupul presteaza impecabil, muzica ma lasa in continuare rece prin prisma faptului ca nu gasesc un nucleu, o piesa de rezistenta in jurul careia se pot crea anumite piese si directii muzicale. Imi pare o ciorba in care se adauga toate ingredientele si mirodeniile..dar la final e doar o ciorba.

Exact si cu Krepsukul. Se trece prin toate genurile muzicale posibile din metal dar nu se ajunge de fapt nicaieri, e o nebuloasa. Experimental nu inseamna o demonstratie de virtuozitate si executie a mai multor genuri muzicale. In orice caz, aceasta formatie bifeaza foarte bine la alte capitole.

De la Riul Doamnei ma asteptam doar la ce-i mai rau. Din ce am audiat in avans mi s-a parut o copie palida dupa perioada old-school Cradle Of Filth. Faptul ca grupul italian si-a adaptat intreg show-ul dupa compozitii lansate recent mi se pare cea mai inteleapta decizie posibila astfel ca live formatia evita sa cada intr-un cliseu fatal.

Italienii s-au descurcat mult mai bine decat ma asteptam. Din ce am observat atat la capitolul vestimentatie cat si gen muzical, Riul Doameni este in esenta un concept prezentat cu succes in format live. Acele influente Cradle Of Filth au fost prea putin vizibile in incercarea de a da forma unui stil muzical ce poate defini Riul Doameni. Ma bucur insa ca am ramas cu impresia unei formatii solide pe care o recomand oricarui amator al genului black metal.

Necrodeath au venit parca din alta era. Un old school thrash captivant pana in momentul in care se intra in faza de repetitie doar pentru a salva cu parti de traforaj si solistica. Ce-i drept ca alaturarea intre ce inseamna black metal si thrash suna chiar foarte bine insa abordarea mi se pare totusi prea limitata.

Citisem undeva ca Necrodeath sunt caracterizati printr-un gen inventiv. Printre putinele parti 'inventive' as sublinia partile solistice impecabil executate. E pacat ca acest chitarist italian n-a avut sansa de a presta intr-o formatie alaturi de care putea evolua atat ca muzica cat si notorietate.

Pentru fanii old school thrash probabil ca Necrodeath au o muzica care inca se preteaza cerintelor. Din pacate am inteles de ce aceasta formatie 'legenda' a scenei italiene n-a trecut de statutul de trupa de club.

De public n-are rost sa vorbesc. Daca puneam niste scaune prin sala nu cred ca striga cineva. Oricum m-am trezit cu o mustrare din partea unei doamne care nu vedea spre scena din cauza mea.