Cronica Bucharest Metal Nights 3

Opt aprilie 2006 a fost o zi istorica pentru metalul extrem romanesc si ar trebui deja sa fie trecuta cu cruce rosie(intoarsa, desigur) in calendare. Asta daca nu era oricum insemnata, din intunecata coincidenta 8 aprilie fiind o data importanta pentru black metal in general, si anume ziua in care majoritatea blackerilor (ai cu memorie mai buna) comemoreaza moartea lui Per Yngve Ohlin (Dead). si asta chiar daca hard-urile sunt pline cu noutatile de pe 2006 cu care incercam sa tinem pasul (auzul mai exact), si se gaseste mai greu vreme pentru scos de la naftalina vechituri ca Live in Leipzig si restul bootleg-urilor din vremurile de inceput.

Astfel a picat cum nu se poate mai bine un concert in care a predominat Black Metal-ul in asta zi de doliu. Nu voi insista asupra atmosferei de inaintea concertului, pe care mi-o amintesc vag, dupa doua saptamani trecute de la eveniment. Multa lume veche, si mai multa,adica..muuult mai multa lume nouatoti nerabdatori..unii sa bea, altii sa asculte, multe tricouri noi apretate si stralucitoare de la Bestial dar si cateva tricouri originale, lucru imbucurator, inseamna ca mai e lume care sprijina scena si comanda de pe la casele de discuri nu numai de pe dc++ si, in cazul tricourilor, de la imprimeria locala.

Cei care au deschis BMN III au fost Darken My Grief, din Sibiu,pe care i-am auzit si vazut ,cu ocazia asta, pt prima data. Asta dupa ce am calcat peste cateva perechi de bocanci zdraveni si am sifonat cateva fuste negre, in incercarea disperata de a ajunge in fata scenei...si am ajuns, deci nu pot sa imi explic cum s-a asternut covorul de cioburi de la sticlele de bere in sala in timpul concertului.

Din primul rand se vedeau mai bine detaliile, ca Darken My Grief nu aveau tobar, dar compensau lipsa unui tobar de pe scena prin faptul ca stapaneau foarte bine instrumentele existente...eu, ca persoana care incearca sa cante la chitara, am urmarit cu uimire cu cata usurinta umblau chitaristii pe grifuri,fara sa se uite, in timp ce dadeau din plete.

De asemenea bassistul interpreta unele parti complexe, care echilibrau cu succes sectiunea ritmica, adica aia cu drum machine. Seara a inceput bine deci, cu profesionalism, ordinea trupelor pe scena fiind stabilita de alte elemente direct proportionale intre ele, adica gradul de notorietate al trupei, vechime, calitatea instrumentelor, etc.

Nici pana acum nu mi-am dat seama ce fel de chitare aveau cei de la Darken My Grief, se vedea doar ca erau copii dupa Fender, aveau si niste sigle dar nu erau din categoria alora" usor de recunoscut, la care viseaza toata lumea.

Au urmat Sphera Noctis cu cateva schimbari majore in componenta fata de concertele trecute. Adica Irinel a trecut de la bass la chitara, in locul ramas a venit un bassist nou, si la voce Copacu sau Copak, cum scrie pe coperta cd-ului. Bravo lui ca s-a machiat (doar e Black Metal, es ist Krieg!!) si a venit cu sticla de Vampir pe scena.

O aparitie care a marcat audienta, dar care avea efectul asta chiar si in vremurile in care venea la concerte doar ca spectator (cu pleata aia cred si eu :D). si iata cum de data asta Sphera Noctis pe langa faptul ca au sunat bine, cum ne-au obisnuit, au avut si o imagine ca la carte"(o dovada ca nu a murit corpsepaint-ul, chiar daca multi au renuntat la el).

Vena Cava si-au declarat intentia de a baga virusul H5N1 in sperieti, ca tot bantuia prin zona. Din echipamentele albe, cu care erau imbracati, pe care deja le vopsisera cu sange, am inteles ca deja facusera curat prin cateva gospodarii, de aviara, pasari si alte oratanii (sangele" ala parea real pe scena, abia vazut mai de aproape se cunostea ca-i vopsea-nici un animal nu a fost ranit). Apoi Death Metal-ul dusmanos si priceput s-a dezlantuit, creand reactia care era de asteptat in randul publicului cand vine vorba de Vena Cava, manifestare generala, brutalitate, tot tacamul.

inainte de concertul cu Negura Bunget se auzea de prin multime o parere cum ca bucurestenii deja s-au obisnuit cu concerte Negura. Eu cred ca nici daca ar concerta in fiecare luna in Bucuresti Negura Bunget nu ar reusi sa se creeze o obisnuinta", concertele lor aducand mereu ceva nou..si as merge de fiecare data cele 4 ore cu personalul pana la Bucuresti sa prind astfel de concerte.

Prima melodie a fost Wordless Knowledge. in secundele cand nu imi incalzeam vocea" incercand sa cant in acelasi timp cu Hupogrammos, fara vreo sansa sa ma aud, doar stateam langa monitor, am avut ocazia sa observ ca publicul nu a avut timp insa pentru a se obisnui" si cu

de pe Inarborat Kosmos.

Am mai ascultat inca odata live Cunoasterea tacuta, o piesa in prima auditie de pe Om (nu mai stiu exact daca se numeaVisul cel din urma, sper sa nu gresesc, au trecut 2 saptamani...), Vara, Al Locului...I-am revazut in formula veche, cu Spurcatu pe tot parcursul cantarii, am observat si ca scena din Old School era cam mica pentru toata trupa (nu cred ca se vedea prea bine Ager,privind din unele unghiuri ale salii). Evolutia Negura nu a fost cu nimic mai prejos decat concertul Opera IX. Ba chiar am observat cum, in timp ce negura Bunget coborau de pe scena si Opera IX urcau, italienii i-au felicitat prieteneste, BMN III nefiind prima ocazie cu care cele doua trupe au cantat pe aceeasi scena.

Opera IX s-au apropiat de public si au tot comunicat pe tot parcursul concertului, pana la sfarsit, cand au ramas, dupa cum era de asteptat, fara pana pt chitara si bete de tobe. Au cantat melodii vechi, dar si de pe ultimul album, si au tinut cont de cererile urlate din public( nu stiu daca unele melodii erau in playlist sau au fost cantate datorita insistentelor multimii).

Au sunat bine, s-a auzit clar, unii din public si-au vazut visul cu ochii, unii au venit pentru un concert de calitate, si asta au si vazut, mai erau si cativa care vazusera prea multa bere inainte si nu mai intelegeau nimic, important e ca pana la urma s-a dovedit ca este un public solid pentru concertele de Black Metal, si ca BMN III ar trebui sa fie doar inceputul. Nu o sa comentez acum despre calitatea publicului, si de ce s-a dublat, sau triplat in ultimul timp... Vorba sloganului, the Hell was on Earth.... ra ramana aici in continuare>:)

Simona Vel Procleta

25.04.06