Dupa vreo doi ani de asteptari iata ca Negura Bunget au revenit, in sfarsit, la Cluj pentru un concert, de data asta intr-o noua formula.
Spectacolul a inceput in jur de ora 20.00. Cred ca in Irish Pub se adunasera deja mai bine de 100 de persoane si din momentul in care am intrat am auzit in continuu discutii in legatura cu noua componenta a trupei, asteptarile publicului, entuziasm, dezamagire precum si inevitabilele comparatii intre noii si vechii Negura Bunget. Toata lumea ardea de curiozitate sa ii vada pentru a putea da un verdict in cunostinta de cauza.
Despre Damned Spirits’ Dance, trupa din deschidere, nu va pot spune foarte multe deoarece este prima data cand ii vad si ii ascult. Baietii sunt din Ungaria si, ca sa va faceti o idee cum suna, in primul rand sa stiti ca numele trupei este foarte sugestiv pentru ceea ce vor sa exprime. In al doilea rand, imaginati-va o combinatie intre black metal avantgardist, progresiv, experimental sau intre Arcturus si… Scooter. Cu sound, productie si imagine net peste media trupelor romanesti. Ca sa va convingeti, puteti arunca o privire aici: www.damnedspirits.com
Ceea ce am remarcat din prima la Damned Spirits’ Dance este ca imaginea lor scenica si fotografiile promo pentru ‘Weird Constellations’ seamana izbitor cu ceea ce faceau Arcturus pe ‘Sideshow Symphonies’. Totusi, continutul se pare ca este destul de diferit iar trupa nu cade in capcana de a fi o simpla copie Arcturus, ci reusesc sa se distanteze de ca stil.
Din cate am inteles de la organizatori, trupele au cantat pe backline-ul celor de la Negura, care a fost adus destul de tarziu. Ca urmare si din nefericire pentru Damned Spirits’ Dance, in cazul lor nu a mai fost timp pentru soundcheck. Evident ca acest lucru nu i-a avantajat deloc si totul a sunat cam haotic: clapele (element important al muzicii trupei) nu s-au auzit mai deloc iar chitarile au fost intr-un dezacord total si intre ele si cu restul instrumentelor.
Din amalgamul de sunete, urlete si microfonii cu greu am reusit sa disting cateva din piesele pe care le-am ascultat inainte de concert: ‘Visioner’, ‘Fake’ si ‘Cold Winds – A Dream Vision’. Dat fiind ca nu se intelegea mai nimic din toata povestea, ma mir ca nu s-au oprit din cantat sa se redreseze cat de cat. Mi-a placut foarte mult stilul lor nonconformist si prezenta scenica, desi pareau putin cam crispati din cauza problemelor tehnice. Pana la urma publicul a fost intelegator si le-a apreciat efortul, rasplatindu-i cu aplauze.
Ma bucur ca miscarea post rock/stoner rock incepe sa se manifeste, timid, si la noi si admir foarte mult curajul timisorenilor de la The Egocentrics de a aborda acest gen si mai ales curajul organizatorilor de a-i invita la Cluj pentru un concert cu trupe si public preponderent black metal.
Nu am stiut cand s-a terminat soundcheck-ul, nici cand a inceput concertul propriu-zis pentru ca cei trei membri ai trupei nu au scos un cuvant pe tot parcursul recitalului, ci au preferat sa lase muzica sa vorbeasca de la sine. Totul a decurs fara nici o intrerupere, soundcheck s-a consolidat intr-un intro, intro-ul s-a materializat in piesele propriu-zise, devenind apoi un flux hipnotizant de sunete, efecte si stari de la cele mai echilibrate pana la cele mai psihedelice. A fost un fel de combinatie intre concert propriu zis si jam session, improvizatie, lucrurile evoluand in mod treptat, natural, de la sonoritati simple si melodioase de rock inspre ceva tot mai complex, mai progresiv.
Desi se aflau in fata unui public in mare majoritate degustator de metale ceva mai suparate, The Egocentrics nu s-au lasat deloc intimidati ci au cantat ca si cum s-ar fi aflat mai degraba intr-o sala de repetitii sau in fata unor prieteni. Sau ca si cum s-ar fi jucat. Publicul i-a urmarit cu interes, judecand dupa faptul ca marea majoritate a platitorilor de bilet se aflau in fata scenei. Am observat chiar si cateva persoane venite anume pentru aceasta trupa.
Se putea lucra mai mult la sunet dat fiind ca la un concert de genul asta totul trebuie sa se auda foarte clar, dar macar volumul muzicii a fost decent fata de formatia din deschidere care nu a avut acest noroc. Reactia publicului a fost destul de buna, chiar daca majoritatea nu prea stiau la ce sa se astepte din partea Egocentricilor. Sper ca pe viitor sa avem parte de mai multe concerte de acest gen, pentru ca e ceva foarte interesant in felul in care genul asta de muzica asta reuseste sa te atraga.
Ca si pana acum, Negura Bunget s-au prezentat cu un show foarte bine pus la punct, aducand cu ei instrumentele traditionale care ii fac atat de unici. Chiar si un bucium care, din pacate, nu aparut decat pentru un foarte scurt intro, dupa care s-a facut nevazut pe undeva printre sumedeniile de obiecte de pe scena. Ma intreb cum l-au transportat atata drum si de ce.
In aplauzele publicului, cei sase au deschis recitalul cu doua piese noi mult asteptate, urmate apoi de una din piesele lor cele mai cunoscute (si una din preferatele mele), ‘Cunoasterea Tacuta’, iar pe urma ‘Al Locului’, ‘Hora Soarelui’, ‘Norilor’. Totul s-a desfasurat fara prea multe interventii din partea membrilor trupei, intr-o maniera cam impersonala. Aparent nimeni nu si-a asumat propriu zis rolul de frontman si ca rezultat totul mi s-a parut cam haotic in prezenta lor scenica.
Au avut loc si niste schimbari de roluri destul de neasteptate: s-a auzit predominant vocea Agerului Pamantului, la toaca a batut Negru si la tambal Corb, de la care ma asteptam la mai multe pasaje vocale. Cei trei membri din fata, mai expusi publicului, au contribuit parca mai putin la intretinerea atmosferei, poate din cauza ca nu sunt inca destul de siguri pe ei. Per ansamblu, noii veniti s-au achitat cu success de sarcina extrem de grea de a dovedi fanilor ca trupa este in continuare Negura Bunget, dar cu oarecare sustinere din partea celor mai experimentati dintre ei – Negru, Agerul Pamantului si Inia Dinia.
Dintre piesele noi imi amintesc urmatoarele titluri: ‘Tara de dincolo de negura’, ‘Chei de roua’ si ‘Dacia Hiperboreana’, care a sunat cel mai bine si pe care abia astept sa o ascult si in format audio, pe noul album, ‘Varstele Pamantului’, pentru ca mi s-a parut foarte inspirata. Intr-o nota mai personala, probabil din cauza ca i-am mai vazut live, si in imprejurari destul de inedite, am avut impresia ca piesele noi au sunat mai bine decat cele vechi. Parerile sunt in continuare impartite intre fanii vechi si noi ai trupei – cei vechi sunt inca sceptici in legatura cu schimbarea, insa cei care nu i-au mai vazut au fost cu siguranta incantati de concert.
Cred ca oricum rockerii vor merge in continuare sa ii vada din simplul motiv ca, pana la urma, muzica e mult mai importanta decat modificarile de line-up iar acest lucru se va evidentia in timp. Pentru moment, Negura Bunget nu suna cu mult diferit fata de ce erau, luand stilul care i-a consacrat ca pe un punct de pornire pentru noul album. Sper ca negura nu o sa inceapa sa se risipeasca odata cu acest nou inceput.
Nu stiu cum s-a auzit concertul in spate pentru ca am stat exact in fata scenei, de unde nu am remarcat nimic nelalocul lui, dar din cate am inteles totul s-a auzit foarte bine. Pub-ul a fost aproape plin, cred ca per total au fost cel putin 150 de persoane care i-au urmarit, oricum mult mai multi decat ce mi-a fost dat sa vad (din pacate) in ultima vreme pe la concerte.
H_E_L
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
