In gol mA vintur nimicniciei,
FArA insemnare se sorb prAvalea
Vinturat ce-n zAri se stinge,
FArA crutare,
Tot ce-i dor
si inclestare.
Un sir foit se rAsfoieste,
Un ghem de vise incolteste.
TArim strAvechi rAscolit de miraje,
Unde
clipele-mi pier
Cind mijlocu-mi se cascA-n zare.
asi inAuntru-mi se goleste
Despletit de sfori de fel
Ce viscolesc
nemArginirea.
Golitoarea ce seninA muscA,
Soarbe seva ce-a scAzut in vine.
Uscat vint crapA cerul... gurii
Ce scuipA vApAi
de viu foc in beznA.
Despleteste... mAruntit...
GrAbit, cAtre nimic rAsfirat...
Incetinit se mistuie, dogorind de jale
In
nimicnicia ne-nsufletitoare.
VArsAtoarea ce-n formA toarnA stele-ncinse
Ce-ntoarce necuprinsul si-i reda suflarea.
Inmultit
si preamArit
InAltat in pintec scapArA scintei...
MAnunchi mAiestrit si dibAcit de-nrosire
Glorie, ce-n om isi gAseste
firea.
