Atirna cerul, de sus pAmintul
De sub rAdAcini, agAtat de glie,
In funie dreaptA intinsA-i zarea
Si prinde-n colt de cer
vAzduhul.
Indreptat e ne-rostitul de necrezut,
DescAtusat e ne-vorbitul dAscAlit,
...departe de tot...
Acolo unde
inteleptii se aseazA
La veacul de somn.
In urmA si-a urmat chemarea
In umbrA i-a fost mereu zarea.
...departe de
tot...
Acolo unde toate gindurile mor...
SA lAsAm cuvintul sA doarmA ...
Lipsind de vorbe, mutA-i mintea,
SeninA-i
fruntea...
Ginduri curg, si acoperA lumea,
Ghem de fire innodate,
Se in-coardA si a-coardA
In tot ce-i fals si nu
vibreazA.
Cind fAcutul nefAcut,
Ce-a trecut prin netrecut
A zAcut si-a petrecut
Prin fAra de loc,
In fAra de
vreme...
Ochii incetosati si tulburi,
De-o mare de semne,
Ce-n van presarA infAtisare,
Inecind privirea
Si-nrobind
vederea
De a sa lucire.
SA lAsAm cuvint sA doarmA,
Oblojindu-si lumea-i surdA...
IndArAt de oarbe semne
RinduiascA
peste timpuri
Cu tilc rostit si tAinuit,
IscAlit in chemAri de veghe
PinA-n cea din urma moarte.
