In sinul venelor pAmintului,
Cad in hAul de sub care,
Foc ascuns sub incuietoare;
Focul viu, mereu nestins,
StrApunge
trupul chinului
Arzind Gemma tAinuitA
Tintuind in virf de spadA
SA despartA despArtitul,
SA innoade innAditul.
In ochi
de ape subterane
Picurind sclipirea,
Rostogolesc cristale
Din roua lacrimilor ascunse.
Cap, vas cu ginduri
neinsemnate,
In clocot prinde sA se spargA
Si imprAstie inflAcArate
Scintei de-nsufletire amarA.
Din sudoarea fruntii
lor
Intru schimbare sA se iveascA
Strop de apa cristalinA...
SA-ntoarcA mAiestritul, cristal din apA
De fApturA
pAminteascA.
Deasupra adincului in nechemare,
Duh purtat peste inflAcArate
Ape intunecate,
SA se coboare si
sA-nconjoare
In chip neobisnuit pe om,
Cit mai adinc crestind
PinA-n lipsa de infAtisare.