Interviu cu Barney Ribeiro, fondatorul trupei Nervecell

NERVECELL , trupa death metal din Dubai , infiintata in anul 2000 de catre chitaristul Barney Ribeiro, avandu-i in componenta pe Rajeh James Khazaal - voce si Bass si Rami H. Mustaf - chitara , a incheiat de putina vreme turneul European Psychogenocide, denumit astfel dupa titlul ultimului lor album.

1.Sa incepem de la titlu. Ce semnifica denumirea “Nervecell” pentru tine si ce poti spune despre ideea care sta la baza muzicii voastre?

Barney: In mare parte, este un amestec de doua cuvinte puse impreuna. Am dorit sa exprime acea stare de spirit in care simti ca nu ai nici o scapare si in care te simti izolat. Astfel, celula (cell) este simbolul potrivit pentru a exprima sentimentul de claustrofobie si senzatia de neajutorare. Expresia “a calca pe cineva pe nervi” - “someone getting on your nerves”, frustrandu-te, este o stare prin care am trecut toti si, de aceea, cuvantul “nerv’ (nerve) m-a atras si am vrut sa-l folosesc in denumirea trupei. Asa ca, atunci cand am alaturat prima data cele doua cuvinte, am realizat ca Nervecell suna unic asa ca am mers mai departe si am ramas cu acest nume. Nu avem un anume concept in spatele muzicii noastre, dar cu siguranta este un mediu folosit pentru a transmite mesaje care sa incurajeze oamenii sa gandeasca pentru ei insisi si sa nu fie naivi. Subiectele din muzica noastra, in cea mai mare parte se invart in jurul realitatii si a tulburarilor sociale.

2.Ce a influentat muzica voastra? Ce v-a determinat sa va indreptati spre muzica metal?

Barney : Am crescut intr-o casa in care s-a cantat mereu asa incat muzica a fost intotdeauna in jurul meu. Mama mea a fost cea care m-a incurajat sa studiez un instrument pe cand aveam in jur de 12 de ani si mi-am spus: de ce nu. Urmaream Mtv-ul atunci, asa ca eram deja atras de muzica si puteam face diferenta intre pop si rock inca de la acea varsta si imi era clar ca preferam genul rock / metal. A fost foarte natural pentru mine sa studiez un instrument si am fost, de asemenea, foarte norocos sa am parinti care m-au sprijinit si m-au incurajat. Desigur, inclinatia spre muzica metal a aparut dupa ce am descoperit trupe precum Sepultura, Slayer, Metallica. Toate aceste lucruri nu erau usor de gasit in magazinele din Dubai, in anii 90, asa ca trebuia fie sa ramai treaz pana la ore nebunesti - 3AM - pentru a prinde emisiuni Heavy Metal la TV (“Headbanger's Ball”, de exemplu), fie sa te bazezi pe reviste ca “Metal Hammer” pentru a descoperi si de a afla despre trupe noi. Toate aceste restrictii din trecut m-au facut sa devin mai interesat de a cerceta si a intelege diferentele dintre stilurile musicale; cum difera grunge-ul de hard rock, cat difera Hard Rock-ul de Heavy Metal, Hardcore, Thrash, Death metal etc. Asa am inceput sa apreciez tot mai mult acest gen si imi amintesc ca era extraordinar de fiecare data cand intalneam pe altii in Dubai care, de asemenea, apreciau acest gen de muzica. Era ca si cand intalneai pe cineva care te intelege si care vorbeste acceasi limba cu tine. Deci, a fost doar o chestiune de timp pana ce am format o trupa ce face parte din primele trupe de metal din aceasta regiune.

3.Stiu ca aceasta este o intrebare standard in interviuri, dar, pentru cititorii din Romania, cum este scena de metal din tara voastra? Voi locuiti in Dubai. Cu ce va confruntati, ce limitari si probleme apar avand in vedere faptul ca abordati acest stil de muzica? Ce ar trebui sa stie metalistii romani despre cum traiesc si petrec metalistii acolo?

Barney : Nu e nici o problema! Oamenii cred ca avem multe limitari locuind in Dubai, dar trebuie sa fiu sincer: nu ne-am lovit de nici o limitare serioasa in cariera noastra de trupa metal in Dubai. Dubai-ul este, de fapt, un oras comercial foarte deschis fata de tarile vecine asa ca guvernul nu face probleme metalistilor care locuiesc aici. Ei au grija de lucruri mai importante, cum ar fi turismul si obtinerea unor noi recorduri mondiale pentru oras, decat sa ne creeze noua probleme haha. Oricum, cred ca noi, Nervecell, am pus Dubai-ul pe harta metalistilor chiar nelocuind acolo, iar asta e un lucru mai degraba bun decat rau. Nu sunt multe trupe din Orientul Mijlociu care ies din regiune si merg in turnee la fel de des ca noi iar atunci cand suntem intervievati in Dubai ne trezim in situatia de a educa publicul legat de ceea ce inseamna muzica metal cu adevarat. De aceea, suntem foarte mandri de a fi parte din primul val de metalisti proveniti din aceasta regiune. Una peste alta, in general, scena de metal este in crestere. Sunt tot mai multe evenimente de metal in Dubai si trupe internationale ce vin sa cante aici, drept pentru care scena metal incepe sa devina oarecum la moda acum, insa asta e ceva tipic pentru Dubai. Cand ceva este pe val, toata mass-media si fanii sar. Deci, viata si scena de metal nu-s chiar asa de rele aici pe cat cred unii oameni. Pentru noi cel mai important este ca sa continuam sa cantam metal in cel mai bun mod, deoarece acest lucru a fost intotdeauna pasiunea noastra in Nervecell. Suntem o trupa formata acum 14 ani si nu ne asteptam sa devenim atat de cunoscuti. Astazi, muzica este viata noastra si suntem cu adevarat mandri de a reprezenta aceasta parte a lumii si de a pune Dubai-ul pe harta de metal.

4.Shunq (To The Despaired…King Of Darkness), un cantec si un video excelent si o colaborare cu Karl Sanders la voce. Cum ati ajuns sa lucrati impreuna cu el?

Barney: Ideea de a lucra cu Karl a aparut atunci cand solistul noastru, James, a decis sa scrie versuri arabe pentru piesa "Shunq “. Deoarece versurile au fost scrise ca o poveste, ne-am spus ca ar fi grozav sa avem un invitat pentru a canta versurile in limba engleza si de a completa astfel versurile arabe. Asa ca, dupa cateva zile de discutii pentru a afla care ar fi persoana potrivita, am cazut cu totii de acord ca cel mai bun candidat ar fi Karl Sanders, nu doar pentru ca suntem toti fanii trupei Nile, dar luand in considerare mai ales stilul lui si temele pe care le foloseste in muzica Nile. Asa se face ca i-am propus lui aceasta colaborare. Peste putin timp, Karl a venit in Dubai, in Emiratele Arabe Unite, unde am terminat inregistrarea videoului pentru "Shunq ". A fost o experienta uimitoare sa lucram impreuna cu Karl si de atunci am ramas buni prieteni.

5.Ati avut un turneu European in doua parti vara/ toamna: festivaluri si concerte in cluburi. Ce preferati mai mult dintre acestea doua: festivalurile sau cluburile?

Barney : Imi place sa cant la festivaluri desigur, nu doar pentru ca acolo stai in fata a mii de oameni in fiecare noapte, dar, mult mai important, pentru ca ajungi in fata multor oameni care, probabil, nu au mai auzit de trupa ta. Deci conteaza mult pentru a castiga noi fani. Festivalurile sunt, in acelasi timp, imense petreceri la care participa toate trupele care impart scena, astfel incat mereu dai in culise peste prieteni vechi si sfarsesti de asemenea prin a-ti face noi prieteni. Concertele din cluburi sunt, pe de alta parte, mult mai intense pentru ca cei care iau parte la aceste spectacole sunt fanii tai si, in general, ei sunt acolo pentru ca intr-adevar cunosc trupa si melodiile ei. Sa nu mai vorbim de faptul ca aceste spectacole sunt, de obicei, cele mai intime. Din experienta mea pot spune ca e foarte important sa canti in cluburi pentru a ajunge la fanii tai si a le arata ca iti faci treaba fiind acolo pentru ei, venind in orasele lor, si cred ca fanii apreciaza intotdeauna acest lucru.

6.Ramanand la idea de turneu, ce amintiri placute sau mai putin placute ai adunat?

Barney : Haha, da, as spune nu asa de multe "amintiri rele", ci le-as numi mai degraba ghinioane. Adica, fiecare trupa care calatoreste des in turnee probabil ca a trecut prin experiente de genul: autocarul care s-a stricat, bagaje pierdute prin aeroporturi, furt de echipament din dubita, etc. Niciunul dintre aceste lucruri, insa, nu ne-au pus viata in pericol, dar cand esti departe de casa si calatoresti dintr-o tara in alta, astfel de incidente te pot frustra si enerva la maxim. Ca sa fii apt pentru a trai in turnee, din punctul meu de vedere, ai nevoie de capacitatea de a te adapta oricarui eveniment neplacut ce poate aparea din senin. Desigur, e mult mai usor atunci cand ai un manager de turneu si imparti cu trupa responsabilitatile. Insa, atunci cand ai o trupa noua, la inceput de drum, si trebuie sa faci singur totul - sa fii sofer, hamal, inginer de sunet, manager, responsabil cu publicitatea, sa urci pe scena si sa iasa totul perfect, apoi intalnirile cu fanii, interviurile si, intre ele, sa vinzi produsele trupei etc. - si sa repeti aceaste lucruri zi de zi, timp de 2 saptamani sau o luna, poti intelege de ce un turneu poate fi stresant. Am facut acest lucru ani intregi si ceea ce vreau sa spun este ca trebuie sa stii in ce te bagi si sa iti asumi aceste lucruri, fiind constient ca ai mult de muncit. Nu am nici un regret ca am ales sa facem acest lucru si suntem inca aici din simplu fapt ca ne place ceea ce facem. Cu siguranta exista o multime de amintiri frumoase in orice turneu pe care il facem. Cu toate acestea, munca din spatele scenei este grea si tot ce conteaza sunt acele momente din fiecare noapte de pe scena in care te conectezi in muzica cu fanii, si aceasta legatura face ca toata munca grea si stresul sa merite in final.

7.Turneul a preluat numele albumului vostru Psychogenocide. Ne poti spune cate ceva despre album si munca depusa in jurul lui? Care este conceptul din spatele albumului?

Pai, nici Psychogenocide nu este un concept, nici un cuvant real, ci este, de fapt, un alt termen inventat din alaturarea a doua cuvinte. El vorbeste despre perioada de timp in care traim, fiind o abordare sistematica a vietii in care noi, publicul, in general, nu suntem decat un experiment. Nimeni nu pare sa se mai intrebe cine ne controleaza de fapt vietile! De unde recesiunea economica? De ce atatea revolutii? Oamenii ar trebui sa nu mai fie naivi, ca sa nu spun “brainwashed” – spalati pe creier, ci sa inceapa sa deschida ochii ca sa vada ceea ce este evident. Lumea este in plin razboi si pentru asta exista un motiv.

8.Albumul a fost produs si inregistrat la Spellbind Studio din Dubai. Tobele insa au fost inregistrate la Planet Studios in Tasmania, Australia, daca informatia este corecta. Ce a facut ca tobele sa fie inregistrate in studioul din Tasmania?

Simplu, deoarece tobarul care a lucrat pentru acest album locuieste acolo. Pentru cei care inca nu stiu, Dave Haley (Psycroptic) a inregistrat toate partiturile pentru tobe de pe album.

9.Planuiti un nou album, nu-i asa? Ce aveti de gand pentru noul material? Stiti deja cu cine doriti sa lucrati in studio sau ce noi colaborari ati putea face pentru noul album?

Sa fiu sincer, Rami si cu mine, fiind compozitorii principali in Nervecell, punem acum cap la cap compozitii la care am lucrat in mod individual. Asadar, sunt multe idei in jurul noului material si asta va continua sa fie munca noastra in urmatoarele luni. Dar, da, cu siguranta ne putem astepta la un album nou pentru anul acesta. Legat de noul material, ce pot spune cu siguranta este ca toate compozitiile vor avea un tempo mai rapid. Probabil vom incerca sa dezvoltam partea de ritm si melodie in Nervecell pentru a adauga un pic mai multa atmosfera in muzica noastra. Nu ne-am gandit inca cu cine vom lucra in studio si nici nu dorim invitati pe albumul ce va urma. Cred ca avem noi insine destul pentru a darui fanilor si abia asteptam sa finalizam cat mai curand albumul nou!

10.Sunteti o trupa cu doar trei membri. Aveti un tobar live-session ce vine din Germania. Cum ati ajuns sa lucrati cu el si cum reusiti sa lucrati impreuna, data fiind distanta dintre voi?

Aceasta este o poveste veche a trupei Nervecell. Cred ca parte din a fi o trupa provenita din Estul Mijlociu are dezavantajele ei. Cand am format trupa in 2000 nu am fost asa de extremi si de tehnici precum suntem azi, iar dupa ce EP-ul “Human Chaos” a fost lansat in 2004, nu mai puteam lucra cu tobari ce nu erau in stare sa cante ce compuneam noi. Asa ca, neavand alta optiune, a trebuit sa continuam ca o trupa cu trei membri si tobari pentru concertele live pentru a ne ajuta sa mergem mai departe si sa cantam. Nu multi stiu ca in istoria trupei Nervecell au fost 6 tobari si nu toti membri permanenti. Din nefericire, in Dubai nu am gasit pe nimeni care a) este capabil din punct de vedere tehnic si b) care se poate dedica complet muncii pentru trupa. Asa ca noua ne este mai bine sa avem tobari pentru concertele live. Fireste ca nu este varianta ideala, fiind stresant faptul ca nu toti membri locuiesc in acelasi oras, dar acesta nu este motiv sa ne oprim. Trebuie doar sa ne planuim cu grija intalnirile si sa repetam cateva zile inainte de turneu sau concerte - asa lucram in aceasta trupa. In prezent, Simon Schilling din Germania este responsabil cu tobele in trupa. Am luat legatura cu el printr-un prieten, Bastian (Fleshcrawl), care a venit in Dubai pentru a lucra aici cativa ani. El mi-a sugerat sa iau legatura cu Simon, care cauta trupe cu care sa lucreze full time, si asa am ajuns sa lucram impreuna.

11.Si ca o ultima intrebare, vreun mesaj pentru metalistii din Romania? Ceva planuri pentru intalniri cu romanii in viitor?

Barney: Stay Metal prieteni, si speram sa cantam in tara voastra curand!

Multumesc pentru timpul tau Barney si toate cele bune pentru proiectul Nervecell si concertele viitoare!

Mai jos puteti urmari ultimul video official Nervecell Amok Doctrine filmat in timpul concertului din Dubai:

Credits: Alina Andriescu

Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter

Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!

Ne gasesti si pe Instagram