Cronica Nightwish, Nevermore, Sodom la MMD

de Morrison

Cronica Nightwish, Nevermore, Sodom la MMD
Ne intrebam din ce in ce mai des de ce in Romania nu se poate organiza un festival de calitate, atat din punct de vedere al organizarii cat si al publicului. Daca pana acum 1 saptamana raspunsul il gaseam destul de usor, pot sa spun ca dupa ce am participat la March Metal Day intrebarea si raspunsul meu au luat o cu totul alta directie. Grecia este o forta pentru scena europeana de metal, insa ce s-a intamplat in Atena se poate organiza in Bucuresti de 10 ori mai bine.

Trecand peste jurnalul de bord si peste detaliile legate de taximetristi, hoteluri si alune gratis (doar alune), ajung direct la ziua de sambata 8 martie. Arena din parcul olimpic Hellinikon, arata destul de similar cu deja cunoscutul pavilion Romexpo. Singura diferenta ar fi ca sala grecilor este de circa 3 ori mai mare, astfel ca trece lejer de o capacitate de 10.000 de oameni. Cu toate acestea, sala a fost pe jumatate goala, sa zicem 3 sferturi in ultimele 2 ore ale concertului.

2 scene nu exagerat de mari (Angel's Stage si Demon's Stage) pe care aveau sa-si faca aparitia 6 nume importante ale scenei metal. Cu o intarziere de aproximativ o ora (ce sa vezi, nu numai la noi se practica acest obicei), pe asa zisa Demon's Stage a urcat prima trupa a serii si anume De profundis.



O formatie britanica, ce practica un doom/death balansat cu piese ce depasesc lejer 8 minute. Sunetul a fost dezastru si din pacate a persistat, singura trupa ce a "scapat" din tot acest calvar fiind Nevermore. Revenind la britanici, show-ul nu a fost extraordinar din punct de vedere al prestatiei scenice, insa sa nu uitam ca trupa exista doar de 2 ani. Fiind singura formatie de death, pot sa spun ca am fost mai mult decat incantat.

Legat de prestatia scenica, e oarecum explicabil de ce show-ul a fost relativ monoton. Vocalul avea un par ce depasesa usor 1 metru, astfel ca stativul de microfon a fost mai degraba un stalp de sustinere pe toata durata show-ului.



Publicul grec este axat in special pe thrash-ul old school, dovada faptul ca exista un stand special amenajat cu o colectie impresionanta de articole extrase din perioada de glorie a tharsh-ului. Ca sa nu mai spun ca in Grecia, nu esti cool daca nu ai parul aranjat in stilul Bon Jovi al anilor 80.

Ajungem la Overgarden, o trupa care din cate am inteles va sustine un concert in Bucuresti. Grecii se limiteaza la binecunoscutul Sweedish death. Compozitii nu chiar atat de inspirate, insa suficiente pentru a mentine interesul ascultatorului. O parte din recital a benficiat de prezenta cantaretei Morena (nu ma intrebati cine este si unde canta, pentru ca habar n-am). Un duet growl-clean, folosit in ziua de azi in special de trupa germana Deadlock. Sunetul la fel de dezastruos.





Au urmat Hannibal, o trupa cu mare priza la publicul grec. Din pacate, gusturile mele sunt prea limitate pentru a intelege succesul acestora. Hannibal presteaza un hard rock cu o tenta spre heavy metal, insa per total foarte catchy. Mesajul nu l-am prins pentru ca tot ce stiu in greaca este cuvantul "che". O groaza de instrumentisti pe scena, insa degeaba. Era de ajuns sa vii cu toba, basul si vocea pentru ca in rest nu prea aveai sanse de a auzi o chitara sau clapa.





Ce a urmat dupa a fost un adevarat tur de forta pentru cei 2500 de oameni prezenti in sala. Iron Maidens si Orion, doua trupe tribut Iron Maiden si Metallica programate la aceeasi ora. A fost un fel de concurs, astfel ca dupa o piesa Iron Maiden publicul fugea spre a doua scena pentru a prinde o piesa Metallica. Despre Maidens, numai cuvinte de lauda. "Celebrii" Iron Maidnem sunt copii pe langa executia si prestatia fetelor.





A fost un recital demn de o trupa legendara, ce a cuprins Run To The Hills, The Trooper, The Number Of The Beast si multe altele. Cateva filmari cu fetele veti putea vedea si pe MetalheadTV.

Orion, au inceput mai mult decat promitator, insa sunetul a fost principalul inamic. Nu am inteles exact ce s-a intamplat, cert e ca una din statiile de chitara (care oricum nu era buna de nimic) s-a ars, astfel ca Orion au fost nevoiti sa renunte la recital. In ciuda acestui fapt, cele 3 piese executate au reprezentat un deliciu pentru publicul grec amator de circle pits (multi fani The Haunted din cate am vazut).





Anorimoi cred ca au fost mai degraba mascota festivalului. Intital am crezut ca este vorba de o trupa tribut Manowar (cel putin asta a crezut toata lumea). In schimb, am avut in fata un adevarat circ din care n-am inteles mai nimic. Din nou, mare priza la public. Cred ca este prima trupa despre care nu am ce scrie. Nu stiu ce stil canta, sau ce mesaj au. Ori n-am eu gusturi muzicale, ori sunt grecii prea avansati.



Si iata ca pe scena si-au facut aparitia legendarii Sodom, trupa kvlt pentru aria thrash. Din nou, un sunet dezastros. Trio-ul si-a facut treaba foarte bine, insa o mare parte din atmosfera a fost practic "rapita" de conditiile dezastruoase. Pe langa sunet, scena era luminata de cateva beculete cumparate din Kaufland. Grecii au ripostat cu fumigene (la propiu), astfel ca la Napalm in the Morning toata arena era acoperita de fum rosu (Tom Angelripper era un fel de diavol).






"Baietzii" de la securitate n-au intervenit, asa ca presupun ca astfel de incidente sunt des intalnite la greci. Playlist bine conturat, cu piese extrase in special de pe albumele vechi. Inca un aspect ciudat. Se pare ca nimeni nu era afectat de calitatea precara a sunetului, fapt ce ma face sa cred ca acestea sunt conditiile in Grecia (cam greu de crezut).

Pe la ora 19:00 sala era in continuare pe jumatate goala. Acest aspect nu i-au impiedicat (si nici n-avea cum) pe norvegienii de la Tristania sa ofere un show de calitate, special pentru cunoscatori. Spun cunoscatori, pentru ca thrasherii fani Bon Jovi aveau cu totul alte preocupari.





Daca sunetul a fost din nou la pamant, nu se poate spune acelasi lucru si despre aspectul vizual. Mariangela, noua vocalista, a fost punctul de interes al serii. Nefiind familiar cu istoria trupei Tristania, nu pot sa ma pronunt asupra playlist-ului sau a interpretarii. Din punctul meu de vedere a fost un show corect, atat muzical cat si vizual, miscariile Mariangelei fiind mai mult decat binevenite:)

Din nou, moment de interes pentru thrasherii fani Bon Jovi: Annihilator n-au vrut sa cante. Asta pana in momentul in care si-au primit banii pe concert, moment ce a durat cam o ora (deci in total pana acum, 2 ore jumate intarziere totala).

Odata vazuti cu banii in sac, Jeff Waters si gasca s-au urcat pe scena pentru a oferi un show demential pe acelasi sunet dezastruos. Alice in Hell a fost cantata de un anume domn, varianta greaca a lui Balaurul. Nu glumesc, este vorba de chitaristul trupei Firewind (ma scuzati, chiar n-am auzit de ei) a carui "faima" poate fi comparata cu cea a lui Balaurul.





Ce shaorma are baiatul asta cu canadienii nu stiu, insa cu o zi dupa concert m-am enervat teribil atunci cand am deschis Metal Hammer-ul si l-am vazut pe baiat pe numai putin de 3 pagini. Auzi la ei, "the new guitar hero". Referitor la Annihilator, actualul vocal se descurca de minune. Nu inteleg look-ul de metalcore, dar cui ii pasa atata timp cat abilitatile sale vocale ii confera o nota mai mult decat satisfacatoare. Am impresia ca si la 60 de ani Jeff Waters va crede ca de fapt are 20. La capitolul acrobatii si sarituri pe scena, chitaristul canadian are un singur concurent: Bruce Dickinson. Ciudat faptul ca primele piese din playlist au fost chiar King of the Kill si Allice in Hell.

Sfat pentru comunitatea gay din Romania: Nu stiti ce trupa sa chemati la manifestarile de profil? Raspunsul este simplu: Edguy! Zau ca nu am nimic cu Tobias Sammet, chiar il admir pentru proiectul sau pe nume Avantasia. Ori stie ce inseamna show de calitate, ori nu ii e frica sa-si etaleze trasaturile "feminine". Oricare ar fi raspunsul, Edguy m-au binedispus. In ciuda textelor de genul "this song is about the shampoo getting in your penis", am asistat la un show mai ceva ca la Iron Maiden.





Totusi, nu pot sa uit de momentul in care Sammet s-a tras de cohones dupa un minunat tipat ce i-ar fi trezit chiar si pe vecinii din cartierul rezidential Cotroceni. Inca un moment "penibil" a fost acela cand Sammet a scapat microfonul in public. Reactia sa? Un zambet si un gest tipic gey:). Daca are trasaturi de genul, macar sa o spuna. Singura piesa pe care am recunoscut-o a fost King Of Fools, pentru ca e singura compozitie pe care o stiu indeajuns de bine.

Recunosc ca Edguy au avut un show energic si recomand oricui un concert de acest gen daca nu pentru muzica, macar pentru atmosfera. Nu cred ca mai trebuie sa mentionez faptul ca sunetul a fost la fel de dezastruos.

Nu stiu ce shaorma au grecii cu Century Media sau cu sunetistii, insa cert e ca Nevermore a fost singura trupa a serii care a avut parte un sunet decent. Raspunsul la intrebarea "De ce?" nu mai conteaza, pentru ca americanii au oferit unul dintre cele mai bune show-uri vazute de catre ochiul meu. Da domnule, Nevermore egal profesionalism. Warrel Dane a avut o atitudine foarte ciudata.

Circa 3 piese, Warrel l-a tot impins pe Jim Sheppard, astfel ca la un moment dat basistul s-a retras langa Van Williams care se pare ca este un mare fan Family Guy. Playlist foarte divers, cu piese de pe toate albumele trupei (piesele de pe The Politics Of Ecstasy au fost un adevarat deliciu).





N-am inteles care a fost conflictul dintre Warrel si Sheppard, insa cert e ca nimic nu mai conteaza atunci cand in fata ta presteaza o trupa ca Nevermore. S-a cantat intr-o singura chitara si poate ca acesta este un motiv pentru care sunetul a fost cel putin decent. Si pentru barfitori, Nevermore nu se destrama; tocmai au anuntat un nou album pentru finele anului.

Dupa circa 11 ore de stat in picioare, concertul Nightwish era ultimul lucru pe care vroiam sa-l vad. Domnule, Tarja este o femeie exceptionala si aici nu ma refer neaparat la abilitatile de muzician. De cand a plecat fata asta, Nightwish au devenit o trupa de infumurati ce au preluat deviza trupei Beatles cu "noi suntem mai tari decat Dumnezeu".





Nightwish m-au lasat rece. Trecand peste sunetul dezastruos cu care deja ma obisnuisem, fata asta (Annete sau cum o cheama) nu are pic de voce. Si chiar n-am nimic cu Nightwish. Fara pic de gust in materie de vestimentatie, Annete se screme mai rau decat o pustoaica aflata in culmea carierei sale de cantareata pop. Ca sa nu mai spun ca piesele vechi sunt pur si simplu masacrate. S-a inceput cu Bye Bye Beautiful pe care a cantat-o mai mult Marko.

A urmat Dark Chest of Wonders pe care a cantat-o din nou, Marko. Jur ca fata aia e buna doar la dansat. Dupa o serie de circa 6 piese n-am mai rezistat si am luat-o frumos spre hotel. De pierdut n-am pierdut nimic si chiar ma voi duce la un concert cu Tarja, o solista in adevaratul sens al cuvantului.



Concluzia? Nici una! Nightwish a devenit o trupa proasta, iar Nevermore si Sodom raman in continuare doua formatii exceptionale. Si cam atat, probabil mai trebuie luat in calcul show-ul Eduguy. Asa cum am spus si la inceputul cronicii, Romania poate oferi conditii mult mai bune decat cele din Grecia. Daca March Metal Day si-a acoperit costurile cu circa 7000 de spectatori (si cu un sunet prost), nu vad de ce la noi nu este posibil asa ceva.

In curand fimari si interviuri de la festival pe MetalheadTV.

Poze de la concert pot fi gasite pe METALHEAD.RO aici

Lemmy


Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter

Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!


Ne gasesti si pe Instagram


Concerte recomandate: