Al saptelea album Nightwish, probabil cel mai asteptat album din istoria de 15 ani a trupei finlandeze, prefigureaza filmul cu acelasi nume si cu un scenariu facut pe baza melodiilor de pe acest album.
Muzical, Nightwish nu este o trupe foarte schimbata, deci Holopainen si-a facut treaba foarte bine. Intr-un mod placut surprinde vocea feminina, Anette Olzon fiind mult mai potrivita pe acest album, comparativ cu precedentul.
Albumul incepe cu o melodie lenta,Taikatalvi care mai mult are un rol de intro, versurile fiind in finlandeza lucru care m-a facut sa imi amintesc de melodia Kuolema Tekee Taitelijan de pe albumul Once. Storytime este primul single al acestui album , aleasa perfect pentru ca ascultatorii sa isi poata forma o idee in legatura cu laitmotivul pe care este construit albumul. Practic Storytime pare o melodie facut pentru un film de Tim Burton. Chitara din inceputul melodiei Ghost River ma face sa ma gandesc la Van Halen, si se imbina perfect cu vioarele care dau o atmosfera apocaliptica melodiei, care este de fapt un duel "between Devil and Mother Gaia".
Slow Love, Slow este pe cat de ciudata pentru un album Nighwish, pe atat de binevenita pentru a confirma inca o data geniul muzical al compozitoului. Linia melodica ma trimite imediat la filmele cu actiune in perioada interbelica, un cazino fiind decorul perfect pentru a asculta-o.
I Want My Tears Back o melodie in care auzim deja clasicul cimpoi imi aduce aminte de melodia instruentala Last of the Wilds de pe albumul Dark Passion Play, si probabil si-ar fi gasit mai bine locul pe acel album. Scaretale abordeaza tema cosmarurilor si temerilor pe care le are orice copil, linia melodica trecand de la cea tipica Nightwish cu riffurile de chitara joase imbinate cu elemente simfonice pentru ca la un moment dat sa fie inclocuite cu o melodie pe care deobicei o auzim la circ insa voce lui Marco Hietala ne induce o atmosfera care desi reprezinta un circ, este unul in care te astepti in fiecare moment la o surpriza neplacuta.
Arabesque este o melodie instrumentala care, dupa cum ii spune si numele, intalmin influente ale muzici arabe. Turn Loose the Mermaids care este si preferata mea, este o balada cu influente celcice, melancolica si trista. Rest Calm, o melodie in acelasi timp heavy dar si melodica, pare una din melodiile pe care Tarja Turnunen s-ar fi descurcat mult mai bine.
The Craw, The Owl, and The Dove este mai degraba o melodie soft-rock, la care singer nu inteleg rostul anumitor versuri care se interpun aiurea in melodie. Ce e ciudat ca o melodie atat de soft este compusa de Marco Hietala, despre care si Tuomas spunea ca este cel mai metalhead membru al trupei. Last Ride of the Day este unul din acele cantece clasice Nightwish, cu chitara este scoasa la inaintare , pasaje corale, si un solo marca inregistrata.
Song of Myself este melodia epica a acestui album, este ispirata din poezia cu acelasi nume a lui Walt Whitman, putand fi cosiderata si o arta poetica. Ultimele 6 minute sunt recitate, vocile fiind acompaniate de orechestra. O melodie Emotionanta. Imprevizibila. Marcanta.
Imaginaerum, ultima melodie a albumului, este o trecere in revista a albumumui, probabil facuta special pentru finalul filmului.
Nota: 9/10
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
