La sfarsitul anilor ''80, intre rockerii care frecventau Cina si Gradinita exista un conflict hazliu: cel dintre maidenari (cum eram si eu) si priestani (cum erau Bau, Melcu Mic, Ciorba). Pe de alta parte insa, si unii, si ceilalti faceam front comun impotriva asa-zisilor tantari – rockerii mai mici ca noi (desi noi insine aveam 22 - 23 de ani...), care ascultau trupe noi, reprezentate cel mai bine de Metallica. Noi, harsiti in heavy metal, radeam de speed, Megadeth, Sodom si camuflaje.
Eram la mare, in Neptun, prin ''88 sau ''89, la o terasa, cu prietenii. La cateva mese mai incolo, niste tantari aveau un casetofon si ascultau de-ale lor. La masa noastra, cativa se declarau multumiti, pentru ca le placea ce auzeau (era muzica rock, la urma urmelor), iar alti cativa strambau din nas, ca e muzica de tantari (si printre cei care strambau din nas recunosc ca ma numaram si eu).
Problema a fost insa ca la un moment dat baietii de alaturi au dat-o pe Overkill. Si cand zic Overkill, ma refer chiar la piesa Overkill, care se pare ca ii distra enorm, pentru ca au pus-o de vreo cateva ori la rand, cu pauze doar de derulat caseta inapoi. Nu stiu daca ma enervase intr-adevar, daca eram euforic de la berea la halba sau daca doar voiam sa par roacar batran, dar tin minte ca le-am strigat ceva gen: “Mai puneti si voi niste Angela Similea, ca ne-ati omorat!”. Au ras de ras, dar cineva de la masa noastra le-a zis pe bune sa schimbe melodia aia si sa puna Priest, ca nu mai suporta! Saracii n-aveau Priest, dar au negociat si a ramas Megadeth (sper sa nu ma insel).
Au mai trecut niste ani si, intr-o seara, eram la o terasa prin Drumul Taberei, cu prietenarul mare fan Priest de mai devreme si alti cativa comeseni. Compania era placuta, berea buna, dar muzica (de dans, de discoteca) ne scosese din minti. Tnda – tnda – tnda – tnda, ritmul ne terminase si chiar discutam sa ne mutam in alta parte (pe vremea aia erau multe terase in cartier), ca ne lasa nervii. Cand deodata cine trece pe langa noi? Tantarul cu casetofonul de la mare, care ascultase piesa de vreo cinci ori la rand, pana ne zapacise! Cred ca l-am vazut amandoi in acelasi timp si, fiind probabil si putin intoxicati, am sarit in acelasi timp la el, urland: “Ooveeerkiill, Ooveeerkiill!”. Saracu'' baiat nu stia ce sa creada, dar cand a vazut ca-i strangem mana si-l felicitam, s-a mai luminat la fata. Apoi a plecat, insa tot fara sa inteleaga ce afectiune psihica aveam! A doua zi am luat de la Bau caseta cu Horrorscope si de atunci ii ascult, chiar si in ziua de azi, cu mare placere... si cu un vag sentiment de vinovatie pentru faptul ca am ras de ei inainte sa-i ascult cu adevarat si sa aflu ca, intr-adevar, oamenii astia chiar sunt bestiali si una dintre cele mai tari trupe din anii aia!
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
