Seria evenimentelor rock memorabile continua in Bucuresti, seara de 2 Octombrie 2010 marcand inca un concert fenomenal, sub egida Fun Time Production si City FM: Ozzy Osbourne @Zone Arena.
Sa incepem cu locul de desfasurare. Personal tind sa cred ca Zone Arena e unul dintre putinele spatii bune din Bucuresti pentru concerte de acest gen. (Si de-aia in inchidem...) Desi am ajuns cu putin timp inainte de inceperea prestatiei Coma, lumea nu se inghesuia la portile de acces, iar la jetoane, incredibil, era liber. Singurul stand luat cu asalt era cel de merchandise, golit destul de repede de fanii Printului Intunericului.
Trupele de deschidere, pe un program respectat cu rigoare nemteasca: Coma si Luna Amara, la 18:30. Ca sa spunem lucrurilor pe nume, nu sunt mare fana Coma, desi m-am lovit intamplator de cateva ori de piese de-ale lor de-a lungul timpului. Nu imi displac, insa nici nu ii ascult benevol. Desi au avut o prestatie buna sambata seara, baietii de la Coma nu au avut noroc de prea mult public avizat. Just dealtfel, genul lor fiind destul de indepartat, atat muzical, cat si ca public tinta, de headliner-ul serii.
Urmeaza imediat Luna Amara, trupa care in ultima perioada deschide destul de multe concerte de talie mare. Bravo si la mai mare! Luna Amara este o trupa veterana deja si numara componenti care stiu muzica, si teoretic si practic, una dintre putinele formatii din Romania care s-ar descurca si in afara probabil. Sambata seara din pacate au fost destul de putin bagati in seama de public, explicabil insa prin diferenta de stiluri, varsta si preferinte. Agitatia crestea, numarul celor prezenti se marea si toata lumea il astepta pe Ozzy.
Dupa o scurta pauza si cateva probe de sunet, la orele 20:00 intra pe scena Prince of Darkness, His Highness Ozzy Osbourne & Co in fata a peste 20.000 de oameni fascinati mai degraba decat in delir, curiosi, ridicati cu ultimele puteri pe varfuri sa se convinga ca pe scena e Ozzy si nu o sosie de-a lui. Cu o prezentare destul de haotica si aparent putin nelinistit (ulterior afland ca se confruntase cu mici probleme de sanatate), Ozzy saluta publicul roman si incepe ceea ce urma sa fie un show exceptional, timp de o ora si jumatate.
Inainte de concert toata lumea se intreba daca va putea face fata unui show atat de lung, daca nu il va lasa vocea sau daca va canta cu banda. Raspuns corect: varianta (d): niciuna din cele sus mentionate! Nu a cantat cu banda si nici vocea nu l-a lasat (pe primele 3-4 piese avand mici scapari, remediate insa pe parcurs) si da, cu siguranta Ozzy Osbourne inca mai poate face fata unui concert de 2 ore. Ba chiar mult mai bine ca un solist tanar!
Setlist bine presarat cu piese Black Sabbath, dar si piese noi, precum si piesele care l-au consacrat. Ce m-a uimit cu adevarat este ca de data asta la Golden Circle au fost numai din cei avizati, cunoscatori, cu o medie de varsta de 40 de ani. Se pare ca trendul de cumparat bilete la concerte rock numai ca se poarta nu tine si in cazul unor artisti precum Ozzy. Felicitari Ozzy ca ai alungat pestritenia din fata scenei! Nu mica mi-a fost mirarea sa vad cum doi pusti de maxim 13-14 ani ce stateau langa mine au fredonat fiecare vorbulita a lui Ozzy, lucru ce mi-a confirmat ca muzica lui ramane valida si validata de catre public, indiferent de varsta acestuia.
Si ca sa fie all inclusive, am avut parte de un Ozzy extrem de comunicativ, dotat cu un furtun „spumos”, cu care i-a exfoliat binisor pe cei aflati in primele randuri. Nu au lipsit nici traditionalele galeti cu apa aruncate in public, dar si gesturi extrem de frumoase precum ingenuncherea in fata publicului roman (de nota 20, pregatit, avizat si galagios peste poate) sau schimbarea „mantiei intunericului” cu steagul Romaniei. Nu am putut sa nu remarc repetatele „God bless you all” (fraza destul de uimitoare venind din partea unui muzician denumit The Prince of Darkness) sau „I love you all” prin intermediul carora Ozzy le multumea celor prezenti, cuvinte care cu siguranta veneau din suflet.
Cerand mereu sprijin de la public (Let me hear you scream!), Ozzy & Co. a excelat pe piese precum Mr. Crowley, Let Me Hear You Scream, Road to Nowhere, Shot in the Dark, Paranoid, ca sa nu mai pomenim de Mama, I’m Coming Home. Sustinut de o pleiada de instrumentisti exceptionali, Ozzy Osbourne ne-a dat tuturor sambata seara o adevarata lectie de muzica demna de retinut si povestit nepotilor.
Concluzia: am plecat de la Zone Arena fara repros legat de organizare, sunet sau prestatie artistica. Cum spune o vorba, Ozzy Osbourne doesn’t get older, he simply gets better! Poate unul dintre cele mai bune evenimente ale anului, in asta intrand o prestatie artistica de exceptie a unei adevarate legende muzicale, organizare foarte buna si un sunet aproape impecabil (cu mici microfonii, insa nu foarte dese).
Iti multumim, Ozzy Osbourne, ca ai pus umarul la cladirea a ceea ce se cheama rock, ca existi si ca ne arati tuturor ce inseamna sa fii un rockstar adevarat! Pentru ca in seara asta Ozzy putea sa cante fals, sa planga sau sa ne injure en gros, tot aplaudat ar fi fost si tot o legenda ar fi ramas. Ozzy nu e om, nu e artist, e o stare de spirit...
Maria Vasile
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
