Pain - Psalms of Extinction

de ShiverMeSideways

Pain - Psalms of Extinction

Long time no post...

Ma rog, sa revenim la ce avem in fata. Si ce avem in fata este albumul Psalms of Extinction de Pain, ca tot se vor perinda la noi inainte de Nightwish la Artmania.

Albumul nu e tocmai curent, fiind din 2007 si, in acelasi timp, penultimul lor disc. Ultimul album sper sa-l abordez in curand, daca tot m-am apucat.

Sa fac un intro trupei? Sa fac. Deci, avem aici-sa un proiect solo al lui Peter Tagtgren de la Hypocrisy. Intreprindere muzicala care functioneaza de mai bine de 14 ani (!!!) si care combina industrial metal-ul de genul Rammstein cu influente tehno si cu o puternica trasatura melodica specifica soundului scandinav. Rezultatul e destul de pop, dar e si suficient de metal d-ala saltaret de te face sa scuturi paduchii din crestet. (ca sa ma exprim intr-un mod elevat)

Bun, albumul de fata contine cele mai multe piese care m-au atras (pana acum) asa ca am zis sa-i trantesc o recenzie. Facand abstractie, desigur, ca soundul e foarte similar de la album la album, poate doar devenind mai melodic/pop pe masura ce au trecut anii.

Discul incepe cu un semn de intrebare, insa spre sfarsitul primei piese incep sa fiu atras, si ma aflu intr-o pozitie in care ba zdruncin creierii, (si vecinii) ba plec urechea sa vad ce tot face nenea Tatgren pe-acolo. Dupa un quartet de piese puternice ce deschid albumul, vine Clouds of Ecstasy care cade ca o caramida sleazy dupa o piesa epica asa cum e Psalms of Extinction. Pacat.

Insa, dupa aia vine Play Dead care iarasi ma ridica pe culmi datorita orchestratiei si ma si imaginez la concert dand din cap/maini/picioare/parti anatomice o data cu toba care cade ca un ciocan sub vocea eterica a lui Tatgren.

Discul merge in continuare, schiopatand pe alocuri in a doua jumatate (mi-au mai placut Computer God si Walking on Glass doar) si se termina cu b***h care imi aminteste de piesele cu mai putin tact de la Trent Reznor (vezi Suck, Vessel, si d''oh, Closer).

La coperta imi place foarte mult cum este realizata. So, it''s a metal dude (si anume Peter Tatgren), dar nu-i vezi pleata, si e facut la ochi si e imbracat la costum. In simplitatea ei ridica foarte multe intrebari si supozitii, si asta a fost intotdeauna atuu-ul copertilor simple. Lasau foarte mult de lucru imaginatiei.

To conclude, e un album bun, saltaret, si este o alternativa foarte buna atunci cand vrei sa asculti Rammstein dar te-ai plictisit de ei. Nu zic ca unul a copiat pe altul, dar fac parte cam din acelasi curent. Ideea e ca e o alta fateta a metalului si orchestratiile pur europene merg foarte bine cu efectele electronice. Insa nu sunt suficiente lucruri care sa ma faca sa zic wow. E pur si simplu un album bun. Si atat.

Parerea mea de datator cu parerea: 8/10.

ShiverMeSideways pe Blogul sau de pe METALHEAD



Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter

Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!


Ne gasesti si pe Instagram


Concerte recomandate: