Cronica Paradise Lost la Bucuresti

Dupa dezlantuirea diabolica si agresiva cu care a debutat anul concertistic 2008 in Romania, si ma refer fireste la concertul Marduk si In Battle, a venit aseara randul unui concert ceva-ceva mai asezat, simai divers. Alaturarea dintre Negura Bunget si Paradise Lost nu a fost privita inca de la inceput cu ochi prea buni, si in final chiar s-a dovedit ca fanii celor doua formatii nu au multe in comun.

Concertul Negura Bunget a debutat exact la ora stabilita, ceata si intunericul de afara din nefericire ne-au dat putina bataie de cap in gasirea pavilionului 18 Romexpo, motiv pentru care am ratat primele doua piesele. Ce am vazut insa incepand cu a treia a fost pur si simplu exceptional. Negura Bunget este o trupa care nu si-a dezamagit niciodata fanii, asa ca un concert cu un setlist de 90 de minute nu putea sa fie decat senzational.

Intr-adevar, setlist-ul a fost complex si echilibrat, piese de pe albumele Maiastru Sfetnic, 'N Crugu Bradului si cel mai recent material, OM, impletindu-se asemeni unei povesti, magia interpretarii fiind completata de luminile de scena, fum, etc, care s-au imbinat magic cu muzica Negura Bunget. De cateva ori in timpul recitalului ti se intampla pur si simplu sa uiti unde te afli si ce se intampla in jur.

Evident, in momentul in care formatia a anuntat ca se apropie de sfarsit, m-am uitat la ceas, complet nedumerita cum a putut trece o ora si jumatate atat de repedeAu mai urmat apoi Vazduh si Tesarul de lumini, piesa cu care Negura Bunget au incheiat recitalul. Momentul de final a fost unul din acelea despre care spuneam mai sus, care pur si simplu te transpuneau in alt loc, in alt timp. Daca show-ul a fost filmat pentru un DVD, cu siguranta ca acesta se va dovedi un material pe care impatimitii trupei nu au voie sa-l rateze.

A urmat o pauza destul de lunga, si binevenita, in care am putut face o excursie pana la tigara in fata pavilionului fumatul in sala a fost interzis, si, culmea, publicul chiar a respectat acest lucru, un caz mai rar intalnit la concertele de metal! am pierdut vreun sfert de ora la interminabila coada la buda si ne-am mai aprovizionat cu cateva beri ceea ce s-a dovedit in final o decizie foarte inspirata, veti vedea de ce.

Cand am revenit in primele randuri, am observat o schimbare totala, si ma refer la public. Gecile si pantalonii de piele disparusera din peisaj, lasand loc unui public cu o varsta ceva mai 'matura' sa spunem, mai variat si parca mai degraba pus pe distractie. Se poate insa sa fi fost doar impresia mea.

Concertul Paradise Lost a inceput chiar foarte bine, cu o piesa ritmata si destul de in forta, The Enemy, de pe In Requiem, albumul britanicilor din 2007. Publicul din primele randuri, evident format din fani Paradise Lost, a explodat de la primele acorduri si de indata ce au auzit vocea solistului Nick Holmes.

Inainte de a intra in mai multe amanunte legate de prestatia formatiei britanice, trebuie sa precizez ca nu ma numar printre fanii infocati ai trupei, cunosc piesele dar nu in asa masura incat sa identific imediat un riff care nu-si avea locul sau un vers 'improvizat'. Se pare insa ca acestea au existat din plin, dupa unele pareri mai avizate, in special in prima parte a concertului.

Recitalul a continuat tot cu o piesa de pe ultimul album, intitulata Ash & Debris, melodie nelipsita din setlist-urile concertelor recente. In legatura cu setlist-ul, britanicii nu ne-au oferit mari surprize, prezentandu-ne aproximativ aceleasi piese ca in majoritatea concertelor recente, si se pare, chiar intr-o interpretare identica.

Au urmat doua melodii putin mai vechi, Erased si No Celebration, de pe albumul din 2002, Symbol Of Life. Una dintre cele mai bune componente ale concertului a fost, fara-ndoiala, sunetul. La Negura Bunget se auzise destul de bine, iar in timpul in care headlinerul s-a aflat pe scena, sunetul a fost impecabil. Acesta, impreuna cu prezenta scenica destul de carismatica a membrilor trupei britanice, a facut din concertul de aseara un moment placut, dar...cam atat.

Mult-asteptata As I Die a venit aproape de jumatatea concertului, intampinata cu strigate de bucurie, dar pentru unii fani a reprezentat mai degraba o dezamagire, deoarece se pare ca Nick Holmes i-a uitat partial versurile :) Publicul inimos a compensat insa acest neajuns, cantand alaturi de solistul Paradise Lost una dintre cele mai iubite melodii ale trupei.

In a doua parte a concertului formatia a inceput sa cante mai bine dupa parerea mea, piesele fiind si mai dure, Unreachable de pe ultimul album, One Second si Gothic de pe albumele cu acelasi nume fiind rasplatite cu o reactie de entuziasm din partea publicului. Pe alocuri, s-a simtit atmosfera doom de pe primele albume Paradise Lost.

Un inconvenient resimtit de mare parte a celor prezenti si-a facut aparitia pe la mijlocul concertului, si anume disparitia berii. Aceasta pur si simplu...s-a terminat. Mai grav, s-a terminat chiar in fata unor oameni care statusera un sfert de ora la coada, ratand cateva piese... Finalul concertului l-am urmarit astfel la un Pepsi...

Paradise Lost au revenit de doua ori la bis, oferindu-le fanilor doua reprize de cate inca doua melodii. Multi au sperat si in existenta unui al treilea bis...

Referitor la public, m-a uimit numarul neasteptat de mare al celor prezenti. In ciuda multor opinii care afirma ca 'Paradise Lost nu mai e ce-a fost', formatia a reusit singura sa umple trei sferturi de hala (asta in conditiile in care majoritatea celor veniti pentru Negura Bunget s-au evaporat dupa concertul acestora). Mai mult, fanii prezenti la concert fac parte din categoria celor care isi sustin trupa preferata chiar si atunci cand nu se prezinta in cea mai buna forma.

Fiind prima data cand ii vad live pe britanici, nu am trait aceeasi dezamagire ca si cei care au prins probabil concerte mult mai bune. Interesant, dar nu cu adevarat memorabil... Aceasta nu se aplica la show-ul Negura Bunget, care a fost impresionant, ca si ultimele la care am asistat, o formatie pentru care nu conteaza atat de mult locatia, sunetul si calitatea publicului, ci in primul rand MUZICA...

Felicitari ambelor trupe si publicului prezent si sa speram intr-un concert Amorphis si Haggard care sa depaseasca asteptarile!

Cristina

O galerie foto a concertului poate fi gasita pe METALHEAD.RO aici.