Into:C F G C
C G C G C
In lumea plina de urmari, eu sint un om pe niste scari.
G C G C
In sus ce e? In jos nimic. In jos ce e? In sus nimic.
G C G C
Vorbesc cu ceilalti care-au fost si-n sus si-n jos si unde zic,
G C G C
Eu insumi spun de locurile pe unde-am fost nu e nimic.
G C G C
Vecinul meu praseste ciori, vecina mea praseste farduri,
G C G C
Eu sunt un om pe niste scari, si-un caine bulucind prin garduri.
G C G C
Eu sunt un om pe niste scari, si-un caine bulucind prin garduri.
Daca de mai multe ori, caci ce pot fi aceste garduri,
Decat cazute foste scari, decat cazute foste garduri.
Decat cazute foste scari, decat cazute foste garduri.
Vecine, domnule, straine! nu inteleg ce-aveti cu mine,
Stiu, scarile ne sint comune, dar trec atat de rar pe-aici,
Portarul insusi poate spune ca am ambitii foarte mici.
Portarul insusi poate spune ca am ambitii foarte mici.
Din cand in cand mai vin pe-acasa, de ce va suparati cand vin?
Arare talpa mea apasa pe dalele cu pasi straini.
Arare talpa mea apasa pe dalele cu pasi straini.
Vecinul meu praseste ciori, vecina mea praseste farduri,
Abia m-am ridicat din garduri, si maraind in joase salturi, eu sint un om pe niste scari.
Si maraind in joase salturi, eu sint un om pe niste scari.
Si daca vreti sa fiu-n balada, si fiindca eu nu am o stea,
Accept, ravnesc, visez sa cada un corb nervos la moartea mea.
Accept, ravnesc, visez sa cada un corb nervos la moartea mea.
Si-acuma, va implor, zambiti, in lumea plina de urmari,
Voi care fard si ciori prasiti, intunecati si spalaciti, lasati-ma sa fiu pe scari.
Intunecati si spalaciti, lasati-ma sa fiu pe scari.
Contributie: Vlad Pustai (prologul_tragediei@yahoo.com)
