Cronica Pearl Jam - Ten

de Morrison

Cronica Pearl Jam - Ten

Am scris despre Nirvana, trebuie sa scriu si despre Pearl Jam. Tot din Seattle, tot grunge. Insa altfel. De ce? Pentru ca, daca Nirvana isi trag seva muzicala din punk si post-punk iar Alice In Chains si Soundgarden sunt cu un picior in metal, Pearl Jam s-au folosit mult de rock`n`roll, blues, folk si chiar country, toate inglobate intr-un stil mai cizelat, mai curat si mai ingrijit decat al colegilor de generatie.

Sunt singurii care au rezistat, ca trupa, statutului de "vedeta internationala" si singurii care, cu timpul, si-au nuantat discursul politic. Acest album de debut, insa, ni-i arata la fel de furiosi, la fel de aspri, la fel de suparati ca toata miscarea din Seattle.

"Once" deschide albumul si, odata cu ea, vocea lui Eddie Vedder rasuna, ragusit, puternic, dement. De altfel, Vedder a fost recunoscut pentru atitudinea de "posedat" pe care o avea pe scena. Mult nerv in acest cantec, multa energie si o sectie ritmica extraordinar de buna.


Pearl Jam


"Even Flow", unul din hit-urile albumului, se rostogoleste in urechi, cu una dintre cele mai bune linii de voce pe care grunge-ul le-a dat vreodata. Groove-ul piesei e irezistibil, tobele si bass-ul isi continua nebunia. "Alive", o alta piesa extrem de apreciata, reduce turatia, e mai asezata, insa la fel de tensionata, cu exceptia refrenului, unde compozitia se deschide, cu o declaratie pe cat de simpla, pe atat de sincera: "oh, yeah, I'm still alive". Pe final, Vedder intra din nou in fibrilatie si ai sentimentul ca te afli la un concert live, nu la o sesiune de studio.

"Why go?" ridica din nou tensiunea si

versurile

despre alienare si insingurare curg intr-un ritm indracit, completat de solo-uri de chitara ce scot trupa din eticheta simpla de "grunge".

Cu "Black" ne reintoarcem la sonoritati mai calme iar vocea lui Vedder maraie si geme, intr-o traire de o intimitate absoluta. "Jeremy" este, fara indoiala, cea mai cunoscuta melodie a trupei o piesa despre adolescentul american disfunctional, despre familii destramate, despre dorul de normalitate si afectiune reala. Dincolo de text, compozitia se prezinta rotunda, matura, un adevarat imn al generatiei "grunge", alaturi de "Smell like teen spirit" (Nirvana) sau "Down in a hole" (Alice in Chains).

"Oceans" contine o certa influenta Led Zeppelin, ametitoare, visatoare, cu tobele mixate "departe". Piesa rupe ritmul, astfel, insa acesta e reluat in "Porch". Datorita faptului ca e construita pe acelasi calapod, melodia nu reuseste sa iasa prea mult in evidenta, poate doar pasajul de chitara solo ii da o particularitate anume.


Pearl Jam


"Garden" e una dintre cele mai frumoase piese ale albumului, frumoasa prin intimitatea creata pe strofe si, in contrast, prin explozia de voce de pe refren. "I don't question our existence/ I just question our modern needs" spune Vedder, si "after all is done/ we're still alone" alienarea individului revine, ca subiect, in versuri care aproape dor.

"Deep" e inteligent construita pe un ritm ternar, diferentiindu-se de agresivitatea unor piese anterioare, dar pastrand energia si nervul lor. Vocea urla si aici, intr-un acces de violenta sonora rar intalnita la un solist de o asemenea factura.

Albumul se inchide cu "Release", lenta, calda, aproape, personala. De altfel, foarte multe din versurile lui Eddie Vedder sunt inspirate direct din experienta vietii personale. Piesa urca si coboara, intocmai ca si valul despre care solistul canta: "I'll ride the wave/ where it takes me".

"Release me" canta Vedder pe ultimul refren si aproape ca ti-ai dori sa fii acolo, langa el, sa-l eliberezi de orice si-ar dori el sa fie eliberat...

Auditie placuta!

cronica de Mihnea Blidariu pentru bestmusic.ro



Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter

Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!


Ne gasesti si pe Instagram


Concerte recomandate: