Pe un munte într-o ţară foarte-ndepărtată,
Stă un om cu ochii-nchişi şi spune ce ne-aşteaptă.
Lumea nu-l ascultă, îl crede un nebun,
Căci vorbele lui sunt ca nişte lovituri de tun.
El stă singur şi liniştit,
Dar în ochii lui închişi
Vede al lumii asfinţit,
Nebunul cu ochii lui închişi.
Zilele trec una după alta sus pe munte
Şi vocea lui se-aude clar spunând foarte multe;
Lumea cea întreagă se-opreşte să-l asculte,
Îl crede un nebun ce-ndrugă multe vorbe-absurde.
El stă singur şi liniştit,
Dar în ochii lui închişi
Vede al lumii asfinţit,
Nebunul cu ochii lui închişi.
