Cronica Roger Waters: The Wall Live la Anvers, Belgia
05 Iunie 2011 de ywannish
Unul din lucrurile pe care le simt ca ofensa adusa libertatii personale este sa-mi organizez viata cu luni inainte, dupa de bilete de avion mai ieftine, programarea concediului in functie de colegi sau concertele mari care se vand repede. Ironia face ca un astfel de concert sa fie Wall-ul lui Roger Waters, pentru care mi-am luat bilet cu un an inainte, ca sa pot fi printre cele 13 mii si jumatate de persoane din seara lui 27 mai, la Anvers. Intr-o vineri, caci seara de sambata era deja sold-out.
Desi pastreaza puternic nota de clasic, acest The Wall nu se poate compara nici cu prestatia Pink Floyd de acum 30 de ani, nici cu evenimentul din Berlin, chiar daca „Hey You” e cantat tot dupa un zid complet, papusile uriase domina sala, porcul apare tot la „Run Like Hell”, animatia e aceeasi genialitate semnata Gerald Scarfe si, da, zidul se darama la final pentru ca band-ul sa cante „Outside the Wall”.
Cei care nu au trecut peste antipatia purtata lui Waters pentru incercarea de anihilare a Pink Floyd-ului ar fi cazul sa o faca, deoarece chiar si la cei 67 de ani ai sai ramane de o precizie, un profesionalism si o energie pe care le poti numai admira. Proiectiile sunt magnifice, sunetul este impecabil iar efectele sonore gen focuri de arma sau bombardamente te fac sa te uiti in jur sa vezi de unde vin si daca nu o sa explodeze ceva pe langa tine. Dovada ca orice youtube, indiferent cu ce este filmat, are o calitate foarte buna.
Refuzand sa vad filmari din turneu inainte sa merg la concert, nu m-am asteptat la atat angajament social. Sunt momente in care pe fiecare caramida a zidului in formare se proiecteaza (cu precizie milimetrica) fotografia si datele personale (data si locul nasterii si decesului) cuiva care a murit fie intr-un razboi sau in actiuni civile, de la soldati pana la femei si copii, pentru ca la pauza, pe zidul complet, fiecare caramida sa aiba o fata. Fotografiile au fost primite in urma unul apel public facut de Waters pe site-ul lui: Fallen Loved Ones. Apar la un moment dat filmari reale facute cu o camera de supraveghere, in care sunt ucisi civili. Pe tricourile copiilor de la „Another Brick in the Wall” scrie „Fear Builds the Wall”. „Mother” a fost o prestatie acustica, pe o proiectie cu el din concertul de la Earls Courts din 1980, dar metafora „Mother” se transforma in metafora „Big Brother” – proiectiile complementare reprezentand o camera de supraveghere, iar pe zid era proiectata in mai multe limbi fraza „Totul va fi bine!”. Avioanele lui „Goodbye Blue Sky” bombardeaza cu logo-uri religioase (steaua lui David sau crucifixuri), cu dolari (de ce nu si euro?), cu sigle Mercedes sau Shell, iar la „Run Like Hell” apar texte scrise in genul „iPod”: iLike, iLead, iProtect, iResist, iProfit, iTeach si magnificul iBelieve.
Pentru „The Trial”, Waters nu este insa la fel de creativ, preferand proiectia integrala din film si cantand la baza zidului, dar cu o prestatie atat de buna ca daca nu stiam la ce am venit, as fi jurat ca face playback.
O fi aparut Wall-ul pentru ca Waters voia o bariera intre el si audienta, dar spectacolul e plin de interactiune la toate nivelurile: proiectiile sunt programate astfel incat zidul pare ca se deschide cand e atins, porcul zboara peste spectatori pana in spatele salii iar la intrebarea „Mother, should I trust the government?” nu se putea auzi un raspuns mai clar, in ton cu „No f*****g Way!”-ul proiectat ulterior pe zid.
Waters duce Wall-ul intr-o alta dimensiune sau mai bine spus il aduce din dimensiunea Pink Floyd, cu tot bagajul de atunci, catre ceea ce se intampla azi. Ce am simtit nu a mai fost doar o poveste personala dar universal valabila, ci o chestiune globala care ne priveste personal. TRUST US.
Roger Waters - The Wall @ Sportpaleis, Anvers:
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
