Pentru cine nu stie inca, Private Hell e un nou club de rock si metale situat pe calea Grivitei nr. 91 sau mai putin oficios, cum treci de fostul Jack Bar mergand spre Gara de Nord, la vreo 150 de metri pe partea stanga, la subsolul hotelului Helios. Evident, e o pivnita, si e perfect pentru concertele cu public de 100-150 de persoane.
Desi nu are structura de vagon – ca majoritatea beciurilor, stalpul central imparte spatiul astfel incat de la intrare pana in fundu' curtii se creeaza o galerie numai buna sa-i pui o scena intrun capat , un mixer in celalal si sa-i dai o talpa sa vezi cum se aude.
De ce va vorbesc eu despre club si cum ar putea sa se auda in el in loc sa va zic despre trupe nu e mare filozofie. In primul rand, fiind prima prestatie live in numita locanta, vroiam sa vad cum se aude, si in al doilea rand, oarecum indirect legat de primul, pen'ca nu ma intereseaza trupele care au cantat acolo aseara, bunaoara Psychogod si Dark Fusion. Nu e genul meu neam, niciuna, dar i-am promis lui Buvnitz ca daca tot imi pierd vremea pe acolo, sa-i scriu si un articolas, asa, crud si rautacios, de la nivelul ascultatorului de metal extrem si underground. Bun...
Desi chiar eram curios cum o sa se descurce lumea p-acolo printre canapelele de piele rosie, ramase din localul de lux care a fost inainte de asta Club Helios - actualmente Private Hell, am constatat cu uimire ca baietii le facusera disparute, astfel incat spatiul ramas chiar arata e un loc in care merge un concert mic spre mediu: scena usor inaltata intrun capat, arcadele succesive de caramida si mixerul amplasat chiar la garderoba de langa intrare chiar dau impresia asta!
Seara a debutat cu tinerii Dark Fusion adunati in formula de qvintet restrans, asta fiind doar un eufemism pentru faptul ca au un tobar electronic, destul de netalentat dealtfel. Stilul prestat, un melanj de groove, power si ceva idei de thrash, e unul pe care eu il vad cu un potential foarte mare, cel putin pentru scena romaneasca actuala.
Cu un vocal foarte bun pe growl dar care ar trebui sa se limiteze la asta, cu niste solouri melodioase si simple, inserate cu destul de multa inspiratie in compozitie, totul pe un fundal de riffaj destul de solid, Dark Fusion inca isi arata varsta frageda dar sunt sigur ca timpul va aduce schimbari in bine. Toate semnele identificate de mine indica chestia asta. In mare, trupa trece prin toate tempourile care invita la mosh si pogo, dar pierde foarte mult din punctul meu de vedere din cauza „franelor” nejustificate pe care si le pune singura.
De exemplu, daca luam piesa Chamber of Torture pe care au cantat-o de doua ori , pentru ca da, au fost chemati si la bis, incepe excelent, cu un riff accelerat foarte reusit, din care te-ai astepta sa izbucneasca un tempo clasic de speed'n'thrash dar care se inneaca intrun bridge total neinspirat de tobe si care cand se reia, continua printr-un tempo mediu care strica toata smecheria. Ca sa inchei, e o trupa cu membri care instrumental si vocal promit foarte mult si care daca se tin de treaba e imposibil sa nu scoata capul. Raman cu o impresie placuta dupa prestatia lor de aseara dar cu o spranceana ridicata in urma zvonurilor care au inconjurat recent trupa si cu ailalta ridicata pe jumate la sintagme de genul „soldiers passing by”, „motherland” sau „va condamn pe toti la moarte” ( la asta din urma doar din cauza ca nu m-am prins pe cine anume... )
Si tot asa, cu o ureche la scena, cu una la Coro si cu ailalta la barfele din jur, am ajuns si la recitalul Psychogod, o alegere foarte inspirata de altfel, avand in vedere ca au o tipa pe voce iar concertul a fost fix de Ziua Femeii. Cu baietii din trupa sunt prieten vechi, la modul ca pe Dan il stiu de la baute diverse si ca pe un tip foarte deschis si sincer mai ales cu sine, iar pe Mausi inca de cand baga Dimmu Borgir la Agip-ul de langa Politehnica de il auzeam perfect de pe balconul aflat la mai mult de 200m distanta.
Ca sa dubleze evenimentul de a canta chiar de Ziua Femeii , trupa a avut si prima prestatie cu noul bassist care e relativ nou bassist si in trupa Sincarnate, miscare foarte inspirata dealtfel, nu atat prin prisma talentului numitului – despre care nu sunt in masura sa ma pronunt, cat prin aceea a faptului ca cel putin in comparatie cu primul , macar e “din film”. Despre “interimar” si anume Bobo, imi tin parerea pentru mine.
Intorcandu-ne la concert pot sa spun ca in ceea ce priveste stilul abordat, trupa Psychogod e un fel de suma a tot ceea ce urasc eu mai mult in metal, si anume metal extrem melodic, cu break-downuri mai dese ca riffurile in sine, squeel-uri din abundenta si tempo de groove. Incercand sa par obiectiv ma simt totusi nevoit sa remarc faptul ca Psychogod e o trupa care a crescut constant in cei nici 3 ani de activitate si care nu da niciun semn ca ar incetini.
Se vede cu ochiul liber dorinta membrilor de a reusi si faptul ca culcatul pe o ureche nu intra in discutie. In trupa se lucreaza la chestii care pe langa muzica in sine ar trebui sa fie la ordinea zilei in orice alta, chestii de genul aspect general specific metal, atitudine scenica, scule, merchandise propriu care deocamdata include un model de tricou si unul de patch foarte reusite si la care se va alatura in scurt timp un album si nu in ultimul rand atitudinea generala de invingator . Despre tupeul tipei de la voce nu indraznesc sa zic nici pas ca nu cumva sa par sexist da de buna e buna - sau chiar mai ceva - pe ceea ce face.
Din nou, trecand peste faptul ca n-am absolut nicio afinitate pentru genul prestat, trebuie sa spun ca Psychogod e un nume de care sunt sigur ca vom mai auzi si mai mult decat atat chiar din locuri care pe unii probabil ca ii vor lua prin surprindere exact asa cum i-a luat declinul goth-metalului sau revivalul thrashului din ultima decada.
Ca sa inchei, nu am avut chiar deloc parte de seara de chin la care ma asteptam, orice element care m-ar fi facut sa ma gandesc la asta disparand in peisaj din cauza plusurilor generale ale serii: trupe promitatoare, sunetul excelent asigurat de Hertz de la Green Sound Team si atmosfera profi si metal a clubului, demna de nume mai mari si care da rusine de departe multor locatii de concert din Europa de Vest vizitate de mine.
Articol realizat deTraian Popescu – Romanian Thrash Metal Club
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
