Sonisphere D3: All Heil Rammstein!

V-am povestit in lung si in lat despre prima zi si a doua zi de Sonisphere asa ca, in mod firesc, urmeaza povesti si amintiri din a treia zi - singura zi de festival pentru o mare parte a publicului.

Imi cer scuze, asa la inceput, ca n-am scris nimic de Vita de Vie si n-o sa scriu nimic de Luna Amara. N-am fost prezent la showurile lor dar sunt sigur ca au fost doua concerte extraordinare. I-am vazut live de vreo 100 de ori, minim, pe fiecare asa ca nu stiu ce as fi putut rata la Sonisphere. Poate ceva piese noi. Dar, mai sunt o gramada de festivaluri vara asta si sigur ii prind pe undeva. Sper sa nu se supere pe mine :D

Intru iar direct in branza si va zic ca am venit cu inima mare balonata si inamorata dupa inca un concert Anathema. Se pare ca si ei au venit la fel si putin ironic, a rasarit soarele exact cand s-au urcat pe scena. M-am bucurat nespus de sunetul tare si de Kashmir-ul de la Led Zeppelin care a inundat difuzoarele dar...bucuria a tinut putin.

Publicul a amortit aproape complet de la caldura brusca dupa 2 zile de nori grei de ploaie, iar sunetul parca s-a diminuat ca margarina la soare asa ca puteam auzi linistit ce discutau niste tovarasi despre motoare si gagici blonde cu cracii strambi cu vreo 5 randuri in spate.

Rammstein, Stone Sour, Anathema, Alice in Chains la Tuborg Green Fest - Sonisphere 2010 - Ziua Trei - Anathema" src="http://poze2.metalhead.ro/?mmid=bdc378c21188707a8" />

Anathema au venit ca acasa in Romania si probabil s-au asteptat la prea multe de la un public venit, in majoritatea sa, pentru "Ranstain". Ei bine nu s-au inselat prea tare si au prins ropote serioase de aplauze, au facut un show extraordinar si, din pacate, letargia completa de la final nu i-a rechemat pe scena pentru a canta un "bis" de opening act. Urma Sleepless. Dar m-am multumim si cu un Restless Oblivion si Fragile Dreams care mi-au mers direct la inimioara.

Dupa Anathema a urmat o trupa complet necunoscuta pentru 90% dintre cei prezenti, o trupa buna daca ma intrebati pe mine, cu un solist de exceptie: Corey Taylor, baiatul ala din Slipknot care in 2008 a scos cel mai meserias album al anului. Corey s-a tuns de ceva vreme si s-a axat mai mult pe turnee cu Stone Sour, pe un album nou, mai ales dupa tragedia cu Paul Gray din trupa sa "mama" (R.I.P.).

Stone Sour au dat-o bine, au avut un sunet destul de bun si un playlist ales pe spranceana. M-au distrat (in mod pozitiv, evident) fanii Slipknot care nu prea stiau versurile si mormaiau ceva neinteligibil peste Corey, dar, tot respectul lor, se zbatuiau de mama focului pentru ca, pe bune, aveau pe ce. Stone Sour era unul din numele de pe afis pe care doream sa le vad asa ca am apreciat (dupa 4 mici care semanau cu pudelul vecinei mele) pana la ultima secunda show-ul americanilor.

Nu inchei pana nu va zic ca din nou m-a izbit "moda" in metalul american adica moda trupelor care n-au basini in cap si canta pe scena imbracati ca la aprozar sau la super marche. Nu ma intelegeti gresit, nu fac misto de ei ci chiar ii laud. Mereu mi-au placut artistii care canta din gura si din suflet si nu din sifonier sau dulapul bunicii (vezi si Metallica in ziua trecuta).

In concluzie am avut parte de un show extraordinar Stone Sour am sarit nitel, m-am zbatut putin in limita spatiului disponibil apoi m-am pregatit sufleteste pentru Alice In Chains, headlinerul MEU al Sonisphere 2010.

Pe Alice In Chains i-am prins, din fericire, inainte de tragica despartire de Layne Staley asa ca am un pivot puternic de comparatie, comparatie care oricum nu-si are rostul dar vreau s-o fac.

O sa fiu direct: Jerry Cantrell mereu a dus in spate greul trupei asa ca va zic, cu mana pe inima, ca alegerea lui William DuVall ca solist vocal a fost probabil una dintre cele mai bune pe care le-a facut in istoria sa muzicala. (cea mai proasta a fost ca nu l-a convins pe Layne sa renunte la droguri).

Spun asta pentru ca Alice In Chains cu William la voce suna de intepeneste difuzorul. Vazusem filmari pe Youtube sau pe ROCKTUBE, am citit o gramada de review-uri de live shows ale lor, am ascultat albumul asta nou pana l-am tocit pe ambele parti dar, credeti-ma pe cuvant, LIVE e cu totul altceva. Sunetul i-a ajutat foarte mult si totul a cazut colac peste pupaza peste un show live legat si plin de pasiune si comunicare cu publicul astfel incat concertul Alice In Chains la Sonisphere a fost probabil unul dintre cele mai bune din tot festivalul luat per total (muzica, show, pasiune, suflet, dedicare, comunicare, sunet etc..)

Abia astept sa-i prind iar live! Pana atunci cumparati albumul ca se merita! E o explozie de sunete perfect croita pentru urechile care iubesc muzica buna!

Ei bine am ajuns la punctul culminant al serii pentru majoritatea celor prezenti si pot sa va spun ca am asteptat cu ceva emotie, alaturi de cei 30.000 de rockeri prezenti la Romexpo, inceputul concertului Rammstein. Desi i-am mai vazut live de cateva ori, pot spune, cu mana pe inima, ca la Bucuresti am vazut parca cu totul alta trupa cu un complet alt inginer de efecte speciale.

Un concert Rammstein se traieste vizual, auditiv si senzorial asa ca stiam foarte clar la ce sa ma astept. 90% din cei din jurul meu, nu, asa ca atunci cand artificiile au inceput sa bubuie, tunurile sa urle si flacarile sa curga pe scena din toate partile, aboslut toata lumea a explodat in fata scenei intr-o mare simfonie a culorilor si a sentimentelor.

Berlinezii cu un Till Lindemann mai in forma ca niciodata au aratat ca nu degeaba de 26 16 ani sunt considerati una dintre cele mai explozive si zgomotoase trupe de live si ca noul lor album Liebe Ist Fur Alle Da (pe care l-ati putut cumpara si de pe METALHEAD Shop si ne mandrim ca i-am ajutat sa primeasca un disc de platina din partea Universal Romania) poate inca seta noi standarde in metalul mondial.

Probabil multi dintre cei care n-au fost vor sa le povestesc cat mai multe detalii. Ei bine, n-o voi face pentru ca, dupa cum ziceam si mai sus, concertul Rammstein este in mare parte vizual, muzica fiind un accesoriu foarte bine creeat pentru ochi asa ca probabil daca n-ati fost acolo sa urlati pe Bezin, Pussy, Fuer Frei sau Du Hast, ati scapat cel mai tare show live pe care l-a vazut Romania de cand exista. Atentie, am zis SHOW si nu concert, pentru ca Rammstein intai fac show apoi canta.

Nu ma intelegeti gresit, au sunat demential si exact asa cum ii stiam dintotdeauna. All Hail Rammstein !

Urmariti filmarile de AICI si veti intelege mai bine de ce ma "feresc" de a continua aceasta cronica. Pur si simplu: nu am cum! E prea mult de povestit! Trebuia sa fiti acolo si sa traiti alaturi de cei 30.000 de rockeri magia Rammstein.

Sonisphere s-a incheiat si a fost cel mai mare festival pe care l-a vazut Romania de cand ne-au invadat romanii prin 102 d.c. (nu m-am gandit prea mult sa scriu asta:D) si sincer sper ca si anul viitor sa fim loviti de gaura asta neagra pe care o reprezinta franciza Sonisphere.

Poate un Red Hot chili Peppers, un U2, un Bon Jovi (asta vine garantat), un Manson sau un Slipknot sau un Bodom, desi dupa ce-am vazut anul asta in Romania nu prea vad ce s-ar putea aduce ca sa atingem nivelul din 2010 !

Felicitari D&D East Ent., felicitari Marcel Avram si felicitari celor aproape 100.00 de rockeri care au trecut portile de la Romexpo timp de trei zile!

Hai Romania ! Ti-ai meritat festivalul. Parca ne-am mai maturizat cu totii dupa experienta asta.

Respect,

Morrison

Va invitam sa urmariti poze de la concert marca Miluta Flueras:

Poze Rammstein, Stone Sour, Anathema, Alice In Chains

Filmari de la concert:

Primele filmari cu Rammstein, Alice In Chains, Stone Sour si Anathema la Sonisphere 2010

Cititi si:

Sonisphere D1: Accept the Manowar!

Sonisphere D2: The Big Four a stralucit la Bucuresti

Rammstein: Incercam sa gasim granitele placerii (interviu exclusiv)