Prima lacrim? din lume mi-am pierdut-o ?n z?pad?.
M-am plecat ca s? o caut, ?ns? iarna mea de dor
o t?iase in cristale, ?nainte chiar s? cad?
?i i-a rupt c?derea dulce ?ntr-un ?i mai dulce zbor.
Am visat-o nop?i de-a r?ndul, lacrima de foc ?i par?
care ca dintr-o-nt?mplare a-nghe?at ?i s-a pierdut?
Poate-a? fi c?ntat la lun?, ?ns? frigul dinspre sear?
mi-a r?cit c?ntecu-n pieptul ce acuma zace mut.
Primul z?mbet de pe lume mi l-a luat o vijelie
l-a t?r?t prin praf ?i frunze p?n? c?nd s-a murd?rit.
C?nd am vrut s?-l iau ?n m?n?, din gr?mada vine?ie
am luat doar o frunz? moart?, mirosind a antracit.
L-am visat f?r? oprire, z?mbetul de-amar ?i miere
care arde-acu-ntre frunze, ca pe-un rug nesocotit.
A? fi vrut s?-i c?nt un bocet, ?ns? fumul ca o fiere
m-a ?n?bu?it, ?i limba mi-a f?cut-o de granit.
Prima dulce amor?eal? de pe lumea asta fad?
nu mi-a luat-o nici ninsoarea, ?i nici v?ntul nenfricat.
M-au l?sat cu ea in casa ?i s-au dus apoi s?-?i vad?
ba de frunze, ba de fulgii de un gri imaculat.
