Sa spui ca seara de 20 Octombrie a fost de vis ar fi sa reduci la un simplu cliseu ceea ce cu ani in urma ni s-ar fi parut cumva de domeniul fabulosului : Mike Portnoy, Billy Sheehan, Tony MacAlpine, Derek Sherinian – THE PROGRESSIVE-ROCK DREAM TEAM – asa cum au numit-o organizatorii romani, un proiect care reprezinta sansa (poate unica) de a vedea pe aceeasi scena patru oameni a caror cariera in sine este nu doar extrem de intimidanta, dar care mai ales inspira.
Sentimentul care te insotea cand paseai pragul CHAOS VENUE era undeva la granita dintre entuziasm si neliniste, in ceea ce priveste publicul (destul de numeros si foarte galagios, ceea ce ne-a bucurat), sonorizarea (un plus si aici), si nu in ultimul rand datorita faptului ca un astfel de proiect (cu „super eroi”) se dovedeste a fi, in unele cazuri, o idee nu tocmai stralucita – poate suna fals, contradictoriu sau haotic, de la prea multe personalitati puternice pe metru patrat.
Nu este si cazul lor deoarece au colaborat de-a lungul timpului, in studio si pe scena, iar aceasta formula extraordinara ii situeaza undeva intre Heavy Metal, Progressive Rock si Melodic Rock – compozitii proprii, mai vechi sau mai noi, care insa reinterpretate se sustrag oricarei etichetari. Probabil pentru ca acest proiect le da libertatea de a trece dincolo de granitele genurilor, interpretand fara a purta pe umeri propria lor istorie si rolul important avut in muzica.
Si asta s-a simtit din plin pe scena din Chaos Venue : Mike Portnoy si-a asumat rolul de „frontman”, preluand microfonul pentru cateva interventii comice „Bucharest, it has been way too f***ing long!”, rugandu-i apoi pe cei responsabili cu luminile si proiectiile sa opreasca clipul promotional ce rula pe ecranul din spatele lor „The real s**t is here on stage!”. Si cand ti se promit 90 de minute de „Extreme Heavy Metal” de dragul de a recupera timpul pierdut mai mai sa-ti sara inima din loc … Tot aici intra si comentariul potrivit caruia scena arata ca un pom de Craciun – nu stiu insa daca responsabilii de la pupitru au fost incantati de comparatie.
Cei patru au functionat cu precizie , in ciuda faptului ca sunt pentru prima data intr-un astfel de turneu. Setlist-ul concertului a cuprins compozitii din colaborarile lor de renume, una dintre cele mai dementiale – dupa spusele lui Portnoy – fiind „Atlantis, Part 1: Apocalypse 1470 B.C.”.
Nici urma de versuri si voci sa le dea glas – si cand ne obisnuisem cu ideea, hipnotizati de „asaltul” Portnoy-Sheehan-MacAlpine-Sherinian dezlantuit asupra noastra, vine momentul bis-ului cu „Shy Boy” de unde desprinzi buna dispozitie de pe scena cu versurile „Gotta keep things moving/ Till my personality starts improving”. Desi personal nu cred ca ar fi ceva de imbunatatit.
Fiecare a avut momentul lui de magie pura. Instrumentala, desigur! Chitara, keyboard, bas si tobe – avand sentimentul ca cei patru uita de tehnici si canta cu suflet, inspirati de reactiile publicului. Din punctul asta de vedere, Sheehan si Portnoy au fost pur si simplu electrici pe scena – ai fi parut ca li se rup corzile si le sar bete cat colo, dar tot ce primeai era o doza de nebunie curata.
Spre final, atmosfera din club era deja sufocanta, insa cei de jos, din fata scenei nu pareau foarte deranjati de acest lucru. I-am vazut pe cei de la Security impartind sticle cu apa celor din primele randuri, un gest care se adauga comportamentului exemplar spre buna desfasurare a evenimentului.
Concertul „THE PROGRESSIVE-ROCK DREAM TEAM” a fost un joc al lui „cum ar fi daca…”. Daca ar aparea pe aceeasi scena patru dintre numele cele mai apreciate de pe scena Progressive si Hard Rock, ce au fost alaturi de artisti precum Dream Theater, Adrenaline Mob, Liquid Tension Experiment sau Stone Sour, Alice Cooper, Billy Idol, Malmsteen sau Alice in Chains si Zakk Wylde. Adaugand cele mai bune instrumente si libertatea de a se „exprima” fara constrangeri, obtinem o reteta exploziva – intrebati-i pe cei aproximativ o mie de oameni prezenti in Chaos Venue.
SETLIST:
Intro
A Change of Seasons: I The Crimson Sunrise (Dream Theater cover)
Acid Rain (Liquid Tension Experiment cover)
The Stranger (Tony MacAlpine cover)
Stratus (Billy Cobham cover)
Atlantis, Part 1: Apocalypse 1470 B.C. (Derek Sherinian cover)
Guitar Solo
Been Here Before (Derek Sherinian cover)
Birds of Prey (Billy's Boogie) (Tony MacAlpine cover)
Bass Solo
The Farandole (Talas cover)
The Pump (Jeff Beck cover)
Nightmare Cinema (Derek Sherinian cover)
Hell''s Kitchen (Dream Theater cover)
Keyboard Solo
Lines in the Sand (Dream Theater cover)
Encore:
Shy Boy (Talas cover)
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
