Cronica Brutal Assault - Cehia

Festivalul ceh Brutal Assault (poreclit cu dragoste Brutal a*****e de romanii de la fest) a fost o experienta absolut fantastica, de-a dreptul cathartica, din toate punctele de vedere. Incep prin doua chestii esentiale:

1) multumiri sincere si binemeritate lui Marius (Sebek) si pentru Elly K, ambii din stafful Hatework, pentru efortul de organizare. You rule :D;


2) felicitari staffului Metalhead, care a tinut poporul de acasa cu stiri si poze proaspete de la fest. Ne-am intalnit si acolo, pe la interviuri, printre corturi, in camp, etc. Ideea este: ce au facut cei 3 (Morrison, Fane si 13) a fost un demers foarte tare pentru care merita toate felicitarile disponibile.


Chestii generale: teoretic, toate trupele puteau fi ascultate, fara a pierde nimic: au fost 2 scene, dar s-a cantat alternativ, ele fiind la 10 metri distanta una de alta, intre fiind un ecran urias. Las chestiunile organizatorice pentru mai tarziu.

Ziua 1

Asa cum reiese din running order, toate cele trei zile au inceput cu o sesiune prietenoasa si calduroasa, numita de noi "grindul de dimineata, frate". Adica muzica numai buna ca sa faci ca toti dracii in pit, incalzindu-te pentru restul zilei. Muzica buna, brutala, violenta, cu mesaj. Asa au avut si Rubufaso Mukufo (care au inceput la orele 15), o trupa locala (Cehia) de grindcore, care a prestat onorabil in deschidere ...

Au urmat doua trupe neconvingatoare, Panychida si Abstract Essence, black si respectiv nici nu mai stiu ce. A patra trupa a fost Leng Tche, brutal death grind, o trupa buna si peste asteptari, ba chiar as spune putin underrated avand in vedere pozitionarea in running order. To-Mera a fost o pauza binemeritata dupa mosheala de la Leng Tche - jazz, prog, experimental, cu o vocalista cam grasuta si fara nicio gratie vocala. Plus ca erau unguri. C'mon ... :D.


De la Aborted in schimb a inceput liga mijlocie-mare de la fest: brutal death grind exceptional, prestat cu vana, in pofida unor influente tot mai evidente de -coreala si la ei ... offff... baga-mi-as... in fine, foarte tare, a semanat un pic ca feel cu Disavowed-ul din deschiderea Cannibal Corpse din martie de la Bucuresti.

La ultima piesa, vocalul a facut crowd surfing in timp ce canta, lucru deloc usor avand in vedere inaltimea considerabila a scenei si distanta dintre ea si public.

Dupa moshpitul de la Aborted (da, stiu, m-am cam suprasolicitat pentru prima zi :D) ma gandeam ca va urma o pauza - Saturnus. Doom death metal from Denmark ...

La prima vedere, chestia asta se traducea prin pauza de bere pentru mine. Insa cum a inceput recitalul lor, care a inclus majoritatea pieselor de pe ultimul album (Veronika decides to die), am fost atras de o forta invizibila catre scena, pana in fix primul rand, la headbang si taiere de vene.

Excelenta muzica, mi-a deschis ochii catre aceasta trupa si catre gen - mi-am luat pana si tricou cu ei. O istorioara funny gasiti la topicul Saturnus de la trupe straine. Stupid me! :D


Au urmat Belphegor, unde sunetistii au cam exagerat cu bassul si tobele mari, astfel ca in primele randuri nu se putea practic sta, decat daca erai vreu hardcore fan al trupei. Prestatie buna spre foarte buna, o atitudine foarte black din partea vocalului, care a si dedicat o piesa unei americance care ii facuse "cadou" chiar la inceputul recitalului, din primul rand, un flashing fara bluza (cine stie, cunoaste).


Risipa incredibila de energie a continuat si la Dismember, care au facut un show de nota vreo 20, asa. g*****n - o trupa nu mare, ci foarte mare, care in showul excelent de la Bucuresti nu a aratat decat o mica parte din ce are de dat pe scena. Am stat totusi mai linistit la Dismember, asta si din cauza ca am ramas fara benzina si a trebuit sa bag o pizza si o bere.


All that Remains (cu core in coada) si Root (o legenda locala, pe care am ajuns sa o regret ulterior) - pe astea doua le-am ratat, pentru ca asa am vrut si pentru ca aveam nevoie pe bune de o pauza. Root, cum spuneam, ar fi mers insa vazuti, din cate am auzit, si chiar imi pare rau acum, cat de cat.


Moving on, am prins showul Suffocation imediat dupa intoarcerea din camping, unde am facut pauza de care spuneam. Aceeasi observatie ca si la Dismember - o legenda live, manifestandu-se in toata plenitudinea fortelor, dupa ce ne-a lasat cu gura cascata la Bucuresti in conditii mult mai slabe.


O pauza (ma rog, nu chiar, as zice mai degraba un interludiu foarte placut) a fost si prestatia Dark Tranquility - nu ascultasem prea mult inainte, dar credeam ca stiu la ce sa ma astept. M-au surprins placut, cu un death foarte melodic si dansabil (mai ales ca aveam si cu cine, dar asta e iarasi o alta poveste).


Una dintre trupele cu cea mai "calda" prestatie de la BA. Blackerii satanisti :D de la DHG nu mi-au spus nimic deosebit, cred insa ca e vina mea, pentru ca nu am prea fost setat pe the black mood la acest fest. Cand au inceput sa cante SSOGE, eu eram deja in padure, in drum spre camping, obosit mort, asa ca nu am mai prins.



La fel s-a intamplat si cu Ensiferium, care constituie de fapt si singurul regret "de adevaratelea" al primei zile. Ca sa realizati, cand incepeau sa cante Ensiferium, era 01:30, asa ca doar cineva foarte odihnit si care a ratat multe trupe koi ale zilei i-ar mai fi putut asculta.

Buna alternanta de trupe, nu cred ca running orderul putea fi ordonat mai eficient in prima zi - teoretic, era timp de odihna si de banging pentru toata lumea. Din acest punct de vedere, organizatorii au nimerit-o. Practic oboseala drumului de peste o zi (24 de ore) intre Bucuresti si Jaromer s-a simtit din plin.

Ziua 2

Grindul de dimineata, frate, pe care l-am dansat ca si in ziua 1, cu Vlad Drakul (noroc, bre!), a inceput cu Opitz si Pigsty, doua trupe locale - guitaturi, mistocareala, muzici cu foarte multe coaie, dans si multa veselie. Intre ele s-a intercalat Outburst, care, neincadrandu-se in ideea de grind de dimineata, nici macar nu m-a interesat suficient cat sa ii retin stilul, abordarea, prestatia. My bad. A, da - showul din ziua a doua a inceput la orele 10 dimineata, la fel ca si in ziua a treia.


Asa ca ... teoretic era imposibil pentru fanii Ensiferium sa vina sa danseze cu noi la grindul de dimineata. Pacat, le-am simtit lipsa :D Bai, ce program de puscarie ne-au facut astia cu organizarea, sa ne munceasca asa, ca pe sclavi... :D De remarcat Pigsty - o trupa foarte koi, cu un vocal cretin, asemenatoare polonezilor de pa Parricide. Poate ... ii vedem si pe noi, mai stii?

Dupa scurta portie de grind am plecat inapoi in camp, ascultand doar partial Ador Dorath (nici aici nu am retinuit nimic deosebit din prestatie). Am revenit pe la 13 si ceva, la She Said Destroy, o trupa cam death dar si cu core, asa, desi ei isi zic black metal / hardcore (myspace) - da, foarte originala incadrarea stilistica.


Nu mi-a placut. Depresy (death/black metal melodic si placut) au fost in schimb foarte tari, o trupa care merita ascultata. Showul scenic nu a contat, cat continutul foarte dens al recitalului.

A urmat Despise, o trupa ceheasca de brutal death, care m-a plictisit de moarte prin monotonie. Si nu am fost singurul, am mai cules impresii, am crezut ca m-am blazat eu, dar, nu, au fost cam liniari si boring.


Cred ca le voi mai da totusi o sansa, in sensul de a mai asculta ceva productii inregistrate, mai ales datorita tobarului ultra-tehnic si brutal, care a dus practic toata trupa in carca. Cam overrated trupa, dar, deh, una din gloriile locale.


Showul a continuat cu Gorreroted, brutal death grind si ceva influente core (baga-mi-as din nou, fara mizeriile astea de core nu se mai poate? ce are metalul curat?). O prestatie excelenta overall, poate ar fi meritat un loc mai in fata, mai tarziu, fiind clar peste alte trupe promovate mai sus. Dar ce sa-i faci? ...

Solistul arata ca un manelar vesel in Mamaia, dar daca treci peste acest aspect, muzica e foarte bine prestata si chiar dansanta. Adica iar am facut niscai mosheala :D.



Am pierdut apoi Cataract si E-Force (de astia ultimii am auzit totusi ca au fost buni), avand nevoie de o pauza in cort, pentru mancare si ... cum se spune ... da, matrafox (beutura, pentru cine nu stie :D). Mnemic si Black Dahlia Murder, ambii cu -coreala la greu, m-au plictisit si enervat teribil, eu ascultandu-i doar marginal, printre discutii cu localnicii si printre niste beri. La 1830 a inceput practic programul de forta si liga mare a zilei a doua, cu Cynic (technic death metal).


Ma rog, daca ma intrebati pe mine, care nu ma pricep la nimic, astia nu prea mai au treaba cu metalul ci mai degraba cu ceva prog, experimental, poate si jazz pe alocuri. Instrumentatia foarte bine facuta, nimeni nu zice nu. Vocale groh-groh de pe banda, mai putin la o singura piesa, unde trupa a invitat pe scena un vocal francez care sa-i bage cu porcu'.


Au urmat Malevolent Creation - pe care i-am vazut din primele randuri din lateral - in ciuda pauzei de la Cynic, oboseala incepuse sa se adune. Death metal absolut excelent, chiar perfect as putea spune, desi nu ascultasem mare lucru anterior. MC a fost cu alte cuvinte un alt castig personal de pe urma Brutal a*****e-ului :D. Pe Madball (-core s**t) am facut evident pauza de berica (sau apa, nici nu mai stiu).


La Katatonia s-a repetat povestea de la Dark Tranquility - melodie, dans, alea alea, tot in companie foarte placuta. Nu ma asteptam sa imi placa, dar au reusit sa ma castige, se pare ca seara e buna pentru showuri de astea mai melodice si mai cheesy. Eniuei... Suedezii de la Pain au fost foarte gay, de asemenea o trupa melodica si pusa pe inveselit gagicele din public, doar ca intr-un stil mult mai Ozone, asa... inclusiv cu o piesa de genul "nu-mi raspunzi la iesemies" - cine stie cunoaste.


Max Cavalera a udat chilotzii fanilor inca de cand a inceput soundcheckul si Pain erau inca pe scena ailalta. Dupa ce l-au vazut, soulflaistii puteau sa asculte si manele pe scena, ca nu le-ar fi pasat.


Am auzit foarte multe vorbe bune despre showul Soulfly de la fest, dar ... they sucked, iar Max a luat premiul Nobel la sucking, uitand niste versuri (chiar la Roots, parca) si umplandu-se de penibil, dupa ce se vedea clar ca era plin si de matrafox. Ce-i mult strica. Cum spuneam, Soulfly headliner la Brutal a*****e o fi fost un smash hit comercial, dar atat. Calitativ, zero barat.


Pe Gorgoroth i-am auzit din padure - like a troll I am :D - am vrut sa ma odihnesc, fiind chitit sa nu repet greseala din ziua intai si sa ratez ultima trupa a serii. Gorgorotzii au prestat excelent si cu un sictir care le sta foarte bine. Cam scurt, sau poate doar asa mi s-a parut. Mda, in fine. Am revenit in fata scenei pentru spaniolii goregrindisti de la Heamorrhage, care au inceput aproape de ora 1 fara ceva.


Un show absolut bestial - repet aici ce a zis si cronica Metalhead - un vocal bezmetic, o basista pornogrind, un chitarist chirurg si un tobar in mare forma. Un show foarte gore, cu sange, membre, creieri, coaie, alea alea. O trupa care a muncit mult ca sa ajunga penultima in running order, destul de neobisnuit pentru acest fest.


Excelent - swedish sound, goregrind - foarte dansabil si patologic, dar si plin de mesaj subliminal, sau poate doar mi se pare mie. I'm a pathologist!


Enslaved au fost incheierea perfecta pentru seara numarul doi - black metal sau mai degraba black and roll foarte slow-paced si calm (sau poate eram eu mult prea obosit ca sa sesizez altceva), dar plin de ura si de intelesurile trecute ale povestilor pictate de stramosi in runele din padure.


Showul s-a terminat la ora 2 si am facut imprudenta sa stau la beutura pana aproape de 5-6 dimineata... Oricum, absolut excelenta zi, terminata cu satisfactia vizionarii headlinerului.


Ziua 3

Asta a fost ziua in care cantitativ am ratat cele mai multe trupe, dar calitativ am castigat cel mai mult. In mod evident, dupa o noapte nedormita, mi-a fost absolut imposibil sa ajung la grindul de dimineata, care a cuprins de data asta trei trupe: M.A.C. of Mad, Goryptic si Excrementory Grindfuckers.


Din cate am inteles, oamenii si-au facut foarte bine treaba, dar din pacate nu am reusit sa si ajung. Grind, frate ... Aia de la Excrementory au vandut vreo 6-7 tricouri numai romanilor din grupul nostru, semn ca mistocareala lor a fost bine apreciata, asa cum trebuie. Totusi, tot din auzite, ExcGri au sunat sub grinderii din primele trei zile (Rubufaso, Opitz, Pigsty), asa ca ma bucur totusi ca i-am prins macar pe acestia.


Am auzit marginal black-ul melodic al celor de la Sear Bliss, placut, dar, din cauza lipsei mele de afinitate prea deosebita pentru black de la acest festival, dupa cum marturiseam mai sus, nu m-au capturat. A urmat o pauza mare, in care am ratat multe trupe - oboseala isi plimba cutitele gore prin mine - unele dintre ele chiar interesante, de la Gadget pana la Sayadina. Am ascultat putin Dagoba, dar eram prea rupt ca sa imi amintesc acum ce a fost cu ei.


Asa ca de la 1400 si pana la 1730 am facut pauza de somn si refacere in cort si pe langa. Am mai ratat Inhume (brutal death grind nu prea original, dar still foarte koi - din nou, din auzite - plus ca pe astia ii si ascultasem anterior), Misanthrope (pe care chiar as fi vrut sa ii vad, of, ce sa faci mai intai?) si Hacride, despre care nu stiu nimic, dar au un nume porno asa si le-as fi dat o sansa :D.


Asa ca dupa marea pauza am revenit in companie selecta la showul nemtilor de la Die Apokalyptischen Reiter - foarte melodic, vesel, dansabil si gay - nu stiu de ce, dar chiar mi-a placut, in sensul ca m-a facut sa ma simt bine, asa, gen Fintroll. O carafa de vin mai lipsea... Nimic original in muzica, dar o prezenta scenica si o veselie molipsitoare.




Claparul foarte sado maso - cu o masca de gaze si inchis intr-o cusca si vocalul in haine pirate-like au facut parte din poveste. A urcat pe scena si o donsoara din public (ma rog, aici am dubii cu privire la regie, dar eniuei, a fost fun), care a dansat langa trupa si a animat atmosfera. Apoi doi flacauasi din public au suit si ei pe scena, chemati de vocal, si au plutit deasupra multimii in doua barci de plastic, un fel de pirate crowd surfing foarte inspirat. Dans mult si veselie, ce sa mai spun?


Au urmat death/blackerii de la Zyklon, care au prestat corect si tehnic, dar parca fara chef si koi, motiv pentru care si reactia publicului a fost pe masura, adica a lipsit aproape cu desavarsire. Eu unul m-am plictisit total. Ba, eu inteleg sa fii trv si sa te doara'n beep, dar nici chiar asa ... Zyklon a constituit o pauza neasteptata inainte de prima mare atractie a serii - Keep Of Kallessin (norwegian black metal) :D - care au inceput aproape de orele 19.


Blonzii au cantat cu mult mai mult aplomb decat Zyklon, reusind fara probleme sa bage multimea in delir, mai ales blackerii trv pentru care KoK erau poate main eventul festului. Marea majoritate a pieselor de pe Armada au aparut in show. Intelegeti ce vreti ... cum ar fi de exemplu faptul ca "the old KoK" is not coming back.


Carnal Forge, care trebuiau sa-i bage zdravan cu brutal death grind-ul, au dat-o pe -coreala, adica si-au luat niscai ........ de la mine (neatentie, desigur) - am avut o tentativa nereusita de backstage access pentru KoK, apoi bere, apoi orice, numai Carnal Forge nu. A doua trupa cu dumnezei in miniatura a serii a fost Immolation, pe care nu ii stiam deloc, dar de care am auzit toata durata festului de la toti cei cu care am vorbit.


Showul m-a lasat cam fara cuvinte, asa, death metal din SUA, dar de ala construit perfect si chiar cu a touch of genius. Plus ca aparitia scenica a formatiei a dominat publicul, intr-un mod inca inexplicabil chiar si acum. Absolut dementa prestatia, a facut toti banii. A urmat o pauza binemeritata - Madder Mortem - un fel de gothic experimental, dar fara nimic deosebit - o solista cat o balena, instrumentisti fara imaginatie s.a.m.d.. Absolut plictisitor, iar calitativ - ca o trupa de la orele pranzului, in niciun caz printre cei din liga mare a festului.


Toata lumea astepta cu sufletul la gura Vader. Legiunea poloneza din camping era foarte numeroasa, asigurand impreuna cu cehii si slovacii peste 80% - 90% din participantii la fest. Vader au sunat absolut criminal, complet diferit fata de Bucuresti. Pe autocar, la dus, exista urmatoarea discutie - bah, asa suna Vader: muddy si murdar, neclar, asta e stilul lor, ca in Preoteasa.


De cealalta parte erau cei care spuneau ca: bre, pe un sunet beton, cum a fost cel de la fest in majoritatea timpului, Vader suna foarte tehnic, trigered si foarte greu, dar fara urme de muddyness. Ma rog, festul le-a dat dreptate acestora - Vader a sunat in stilul Behemoth - ma refer aici strict la precizie si tehnica si la curatenia sunetului.


Absolut demential. Polonezii din public, la fel ca si ceilalti de altfel, au intrat in extaz :D. Un succes binemeritat pentru Vader. Apropo, polonezii care ne-au fost colegi de camping (Lukasz si Monika) au insistat sa spuna "Hails from Poland" pentru cititorii Metalhead!


Orgasmul black metal al serii a fost show-ul Satyricon, care s-au lasat asteptati vreo 10-15 minute, cea mai mare pauza intre doua showuri din tot festivalul. In ciuda pregatirilor prelungite, trupa care nu mai are nevoie de nicio introducere a sunat complet unplugged pentru doua minute - sunetistii s-au c***t pe ei pur si simplu: doar vocea s-a auzit, iar instrumentele parca erau toate scoase din priza.


Moment de maxim embarassment si de gura cascata si de huiduieli. La jumatatea primei piese totul a revenit la normal, show-ul continuand excelent cel putin pana la jumatate, cand am tras dreapta, complet epuizat. Am ratat deci Dying Fetus (al doilea mare regret al festului, dupa Ensiferium), Onlsaught (o clona de Slayer, din cate am inteles, care oricum nu m-ar fi atras) si Red Hardest (o noua dovada ca atunci cand death metalul si core-ul se imprietenesc prea puternic, ies copii mutanti frumosi ca solista de la Madder Mortem).


Highlight-ul serii a fost un grup de blackeri foarte trv, plasati undeva intr-o fosa din zidul lateral stanga al scenei pe care au cantat Satyricon. Dupa remedierea problemei de sunet, atunci cand trupa a inceput sa sune adevarat, liderul grupului din fosa (ce trv suna) a agatat o cruce de lemn intoarsa in fata fosei, a stropit-o cu ceva bun (probabil) si i-a dat foc.


Burning inverted crosses, frate ... dupa care gagiul a inceput sa bea din prostia respectiva si sa faca spitfire-uri, ce adevaraciune ... Probabil suna gay, dar nu cred, a fost genial si a intregit showul ... sper sa fac rost de poze curand, am cateva cu scena asta si arata foaaaarte tare. True Nnorwegian black metal.


Astfel s-a incheiat festul, cu mine complet epuizat si aruncat in cort, la somn... O experienta absolut fantastica, de recomandat oricui. Daca se pastreaza la anul locatia si un line-up cel putin la fel de tare, sunt client SIGUR.


Organizare si altele:

Pe partea de organizare, e drept ca au existat lipsuri, dar per total spectatorul neutru nu a avut prea multe motive sa se planga. Conditiile de camping nu au fost stralucite, dar pana la urma decente. Cam putin bude in schimb, la fel si dusurile si sursele de apa curenta. Aici a fost cea mai mare problema, iar mentinearea igienei personale in limitele decentei a fost o incercare grea chiar si pentru cei mai inventivi dintre noi.


Cat priveste restul serviciilor (in afara de alea de igiena, care au supt), organizatorii au pregatit o gramada de standuri de merchandising (de la tricouri si accesorii pana la albume, viniluri si raritati de tot felul), mancare si bautura, la preturi nu mici, dar nici nerezonabile. Plus ca un drum dus intors de maxim o ora si ceva intre camping si supermarketul din oras insemna aprovizionare la greu la preturi mult mai mici chiar si decat la noi. Personal, as incerca si varianta unui motel la anul, om vedea.


Locatia festului un fort militar a fost foarte pitoreasca si chiar indraznesc sa spun ca a ajutat la sonorizare. Imprejurimile impadurite si orasul destul de interesant au intregit peisajul. Ca tot veni vorba de sunet, acesta a fost absolut senzational in 70%-80% din timp. Sigur, au fost si trupe mari care au suferit de pe urma unor erori de sunet (Belphegor, Saturnus, Keep of Kallessin, Satyricon), dar pana la urma nimic nu e perfect si ar fi pacat sa zic ceva de sunet, in conditiile in care in marea majoritate a timpului totul a fost ireprosabil.


Cat despre conditiile obiective in fiecare zi a plouat semnificativ, asta stricand atmosfera de multe ori. Totusi, locatia nu a plutit in noroi, ca la Hellfest (am vazut niscai poze), fiind excelenta din acest punct de vedere.

Per total, o experienta de neuitat, desi mi-e teama ca nu cumva sa ma repet spunand asta. Publicul a depasit, probabil, 10.000 de platitori, ceea ce ar inseamna un succes remarcabil fata de cei 7-8.000 de anul trecut. Iar lineup-ul de trupe a meritat, aici organizatorilor nu le poate fi reprosat chiar nimic.


Cam asta a fost. La anul, obligatoriu trebuie sa ajung la cel putin un astfel de festival. Poate chiar Brutal Assault din nou, daca lista trupelor va fi la fel de koi. Si nu vad de ce nu ar fi.


Tragand linie:

Drumul dus intors: 80 de euro
Biletul la fest: 40 de euro
Mancare si matrafox: 40 de euro
Merchandising: 24 de euro
Satisfactia totala? Priceless. Ne vedem la anul.

Comentarii sub poze: Morrison

Metalskull