Cronica First Romanian Dark Fest la Fabrica

Am asteptat acest concert cu foarte mult interes. Pe de o parte pentru a-i vedea pe scena pe Das Ich, trupa care m-a facut sa ascult aceste muzici industriale, electronice, darkwave ( apoi cine nu cunoaste colaborarea lor cu Atrocity care a avut ca rezultat capodopera Die Liebe) iar pe de alta parte curiozitatea legata de atmosfera, atitudinea publicului, organizare si sonorizare.

Din cauze ce se vor releva in curand, am reusit sa intarzii cam vreo 20 de minute si sa prind doar ultimele doua piese ale trupei de deschidere Negru Latent. Dealungul timpului am ascultat tot felulde incercari ale trupelor romanesti de a aborda sonoritatile industrial/electro/gothic dar niciuna nu m-a convins. Negru Latent nu face deloc o treaba rea, sunand dupa parerea mea destul de inchegat si promitator. Am deslusit influentele scolii germane si chiar ceva Bjork. Uite ca se poate si pe la noi. Le doresc mult success in continuare si cat mai multe cantari.

A urmat o pauza in care am constat ca sala este plina si am intalnit multa lume metalista pe care nu o banuaiam ca se da si cu industrialele. E, uite ca pana la urma se pare ca metalisti sustin si aceste muzici. O alta curiozitate a fost sa vad tzolul festiv specific genului muzical, dar spre dezamagirea mea nu am vazut tinute extravagante asa cum imi imaginam. Poate ca e si frig afara si inca la noi aceste evenimente sunt de-abia la inceput. Am observat cateva dudui cu ceva costumatie interesanta, dar doar atat.



Cum toata lumea se intreba ce trupa o sa presteze prima, iata ca apar pe scena "uratii" de la Das Ich. In costumatia standard: Bruno cu moatele rosii frezate in forma de coarne de tap, micul si anemicul Stefan vopsit ca scaraotchi si al treilea membru al carui nume nu mi-l amintesc, in costum de macelar imputit (asta a zis-o chiar Bruno dupa concert cand am reusit sa schimb cateva impresii cu ei).

S-au cantat cam cele mai cunoscute piese ale lor. Iata ceea ce am recunoscut eu: Kain Und Abel, Gottes Tod, Atemlos, Paradigma, Engel, Destillat, Kindgott. Daca am pus ceva ce nu s-a cantat sa-mi fie cu iertare.

Experienta indelungata in concerte ale celor de la Das Ich si-a spus cuvantul, showul lor fiind intradevar maret. Costumatia diabolica plus grimasele si stramabaturile reusesc sa ofere o aura maelfica. Muzica este dinamica, numai buna de zbantuiala.

Se vede ca lumea inca nu e obisnuita cu aceste muzici. Desi au fost primiti cu caldura si aplaudati dupa fiecare piesa, publicul a ramas destul de imobil, fara sa se miste, sa danseze, desi Bruno si Stefan l-au indemat in mai multe randuri la miscare. Sonorizarea a fost perfecta, mentinundu-si calitatea pe tot parcursul evenimentului. Poate ca folosirea cu precadere a samplere lor e mai putin pretentioasa.

Au urmat In Strict Confidence, situindu-se cam pe aceleasi coordonate industrial/electronice creaind o atmosfera diferita si pot sa spun ca a fost surpriza serii pentru mine. Putina lume a stiut de aceasta trupa, iar eu am ascultat-o pentru prima data acum o saptamana. Au inceput cu piesa Promised land, pe care am tinit-o minte deoarece exista un album cu aceasta piesa remixata de nenumarate ori.

Ceea ce mi-a placut cel mai mult, a fost faptul ca ceea ce se canta live este mai agresiv si mai dark decat inregistrarile de studio



Sunetul a fost mai plin datorita prezentei tobelor si a unei chitari. Domnisoara chitarista a atras toate privirile si aparatele foto. Tot timpul a zambit si a fost foarte relaxata. O prestatie reusita si o muzica foarte placuta, In Strict Confidence va fi de acum incolo o trupa pe care am sa o urmaresc cu interes si placere.

A urmat o pauza binemeritata in care oamenii s-au dus sa se racoreasca cu ceva beuturi, ceea ce am facut si eu. Mi-am dres vocea ragusita cu niste vodka. Si poate momentul culminant al serii a fost aparita pe scena a celor de la Diary Of Dreams care au schimbat putin registrul muzical aducand cu ei si ceva gothic si pasaje mai atmosferice. O prestatie excelenta si o muzica placuta si variata rasplatita cu generozitate de public

Poate incalzita de bautura din pauza si de cele doua formatii anterioare publicul a prins mai mult curaj si a inceput sa danseze, sa se simta bine, sa prinda gustul muzicii, sa se integreze in atmosfera.

Diary of Dreams aproape ca nu au mai fost lasati sa plece, s-au intors de cateva ori si au cantat cu mult mai multe piese decat s-ar fi gandit. Cred ca a fost cea mai apreciata trupa a serii. Din punctul meu de vedere toate au fost la inaltime si a fost un concert foarte frumos pe care probabil cei prezenti nu o sa-l uite curand.

Toate cuvintele de lauda pentru organizatori, pentru sunet, care nu a avut nicio problema. A fost o atmosfera relaxanta, prietenoasa, ( cei de la das ich cu exceptia lui Stefan au stat in public costumati in garderoba de concert discutand si facand poze cu cei care au dorit) si un inceput promitator pentru aceste muzichii pe care speram sa le auzim tot mai des in salile noastre.

Dank

Breaking News