Putine sunt momentele in care nostalgia trecutului se poate traduce fara regrete in prezent, cand te poti intoarce in timp, fara a parasi, insa, incinta. Astfel de clipe am trait marti, 13 mai 2014, in clubul Colectiv din Bucuresti, la concertul Dog Eat Dog & guests, un eveniment organizat de Metalhead si prezentat de Ciuc. Originari din New Jersey, SUA, Dog Eat Dog se numara printre pionierii curentului rap/hardcore care au reusit sa guste succesul, reprezentantand cu brio tineretul amator de MTV de la mijlocului anilor 90.
Avand piese pe cat de simple, pe-atat de catchy, americanii si-au gasit locul in topurile muzicale pana spre inceputul anilor 2000, cand industria muzicala a schimbat macazul, mai toate trupele de gen ajungand intr-un nemeritat con de umbra. Revenind, insa, la prezentul autohton, nu pot sa nu observ, cu vadita admiratie, cum oamenii din zona *core sunt din ce in ce mai multi si mai uniti. Iar cum aceasta adevarata familie a fost “tinta” acestui eveniment, optiunile organizatorilor pentru impartirea scenei au fost inspirate, trei trupe romanesti alese pe spranceana intretinand petrecerea pentru cateva ore bune. O seara excelenta pentru rock, in special pentru cei care-si asuma apartenenta la generatia crescuta cu cheia de gat. Si pentru ca totul incepe cu inceputul…
Sarcina primelor patru bete a cazut pe Radu, bateristul trupei Rock N Ghena, acesta dand startul unui program de cateva ore de simplu si la obiect. Cu un line-up format din inca alti trei trupeti din Mangalia, in frunte cu Rocco (voce) si subordonatii Raresh (chitara) si Peter (bass), gasca a tinut-o aproape o ora pe un hardcore cat se poate de pur. Inca de la primele piese au etalat un sound foarte bun (probabil si datorita formulei cu o singura chitara), oferind o doza constanta de dinamism pe tot parcursul setlistului. Desi au inceput cantarea cu un public restrans (romanii inca alegand sa-si planifice prezenta la un eveniment in functie de ora probabila a aparitiei headlinerului), pe sfarsitul recitalului, si pe masura ce spectatorii isi ocupau “locurile” in sala, am putut vedea cum se infiripeaza o legatura intre cele doua “tabere”, cativa dintre cei prezenti cunoscand versurile trupei, cantand alaturi de aceasta. Tributari prietenilor de la Coma si salutand prezenta celor de la Dog Eat Dog, Rock N Ghena au prestat corect, fiind o alegere mai mult decat potrivita pentru seara in cauza.
Schimband un pic macazul catre evergreen-uri in ritm de punk, mentinand insa ceva din riff-urile si energia cu care a inceput evenimentul, locul al doilea din program a fost ocupat de baietii din trupa Niste baieti. Dupa cum se lauda chiar Albert (voce), Nicu (bas), Gabi (chitara) si Dan (tobe), cei patru bucuresteni sunt singurii care ofera „muzica de petrecere cu final glorios”. Si, desi parerile sunt impartite, unii stramband un pic din nas la auzul refrenelor lui Dan Spataru sau Mihai Constantinescu la un concert rock, eu sunt de parere ca un pic de voie buna imbibata din plin cu distors si poate chiar o berica in plus, nu pot face rau la un eveniment de gen. Cat despre finalizarile fiecarei piese, pot subscrie intentiei celor in cauza, recunoscand c-au fost indeajuns de glorioase pentru a se conforma descrierii. Cu o prezenta constanta la evenimentele de club (si nu numai), Niste baieti au demonstrat, si de aceasta data, ca pot oferi un repertoriu apreciat de public.
Inceput la o ora dedicata headlinerilor, cantarea celei de-a treia trupe – Coma – a fost demna de un cap de afis, mare parte dintre cei prezenti in sala regasindu-se in baza lor de fani. Cu o activitate constanta, intinsa pe aproape 15 ani, bucurestenii au oferit un rock alternativ indragit pe de-antregul de cei prezenti. S-a cantat si s-a dansat aproape frenetic pe parcursul intregului setlist, problemele de sonorizare rezolvate rapid nefiind un impediment pentru catalogarea pozitiva a interpretarii. Fara a ocoli piesele care le-au asigurat un loc in topurile de gen si in inima fanilor, Coma au prestat atat electric, cat si acustic, si, desi recunosc ca nu ma numar printre cei care i-au urmarit de-a lungul anilor, fiind mai aproape de alte subgenuri ale rockului, cu noi compozitii precum extraordinara „Chip”, intepretata pe finalul programului, au toate sansele sa ma vada mai des la evenimentele lor. Coma au fost la mare inaltime, oferind din plin sentiment si energie.
Drumurile noastre toate, se vor asfalta vreodata?
20 de ani le-a trebuit regilor hardcore-punk-ului american sa ajunga pentru prima data in Romania. Mai precis, 20 ani si cateva ore de intarzieri datorate greutatii cu care se realizeaza accesul pe sosea catre capitala noastra. Porniti pe drum tocmai din Belgrad, cei 600 km distanta s-au transformat intr-un traseu de-o zi lumina, fapt oarecum specific acestui colt umbrit de Europa. Concertul fost unul complet, tenacitatea pe alocuri ireala a celor cinci spulberand cu usurinta oboseala unei zile de lucru de marti care acaparase o mica parte din public, in timpul prelungitelor probe de sunet. Printr-un show consistent, ce a cuprins piesele de rezistenta ale americanilor, Dog Eat Dog au reusit sa arunce publicul in aer (la propriu, intrucat nu cred ca mai era cineva in picioare), aniversand astfel 20 de ani de la aparitia albumului de referinta “All Boro Kings”, o realizare mai mult decat sugestiva pentru muzica rock din prima parte a anilor ’90.
Introducandu-ne direct in atmosfera sublima a primaverilor de-acum 20 de ani, concertul din mai-ul lui 2014, de la Bucuresti, a debutat cu un foarte inspirat “If these are goodtimes”, emblematicul saxofon dand startul unui adevarat program de educatie fizica de care, personal, n-am mai avut parte cam de pe la ultimul concert Clawfinger. Trecand rapid peste „Think” si „Pull my finger”, cei prezenti au fost nevoiti sa raspunda la intrebarea evident retorica - „Who’s the king” ?
Inca 10 minute de distors si riff-uri pline de ritm si am fost rasfatati cu “Isms”, atat de cunoscuta celor ce-si consumau adolescenta prin ’96. Fara a o da in nostalgii, nu pot sa nu constat ca, desi au apus zilele in care apareau pe afisele marilor festivaluri precum Donnington sau Dynamo, gasca lui John Connor va ramane pururea tanara, timpul nereusind sa-si puna amprenta asupra celor cinci pustani ce se-apropie pe cat de incet, pe-atat de sigur, de varsta a doua.
Avansand din riff in riff ajungem la “What comes around” – aperitivul perfect pentru refrenul ce statea pe buzele tuturor: “No fronts, no tricks, no soap box politics / No guns, just blunts, we kick this just for fun”. N-a fost nevoie de mai mult de 10 secunde pentru ca o multime de maini si picioare sa zboare in toate directiile. Ba, la un moment dat, pana si capul lui Vlad Busca ajunsese cam pe unde-i erau si picioarele (nici vorba de vreo metafora la mijloc). Cu o reprezentatie plina de voie buna, Connor, secundat de un Dave Neabore in forma maxima, a reusit sa binedispuna si sa-si apropie audienta in ciuda diminetii crude care isi intrase in drepturi.
“Rocky” – un adevarat imn al punk-ului american modern a anuntat apropierea de finalul programului, acesta apartinand unui cover de pe unul dintre cele mai directe albume care mi-au fost date sa le-ascult – Smash al celor de la Offspring. “Dog eat Dog, Every day / On our fellow man we prey / Dog eat Dog, To get by / Hope you like my genocide”. Asa s-a terminat concertul, insa cum trupetii au considerat ca e prea devreme sa spune “goodbye”, petrecerea a continuat si in afara scenei, alaturi de fani.
Lipsiti de aerele pe care multi muzicieni aspiranti de pe la noi le afiseaza la fiecare respiratie, baietii din New Jersey au demonstrat prietenie si respect pentru cei din fata scenei, dovedind ca nu e obligatoriu sa canti in fata a zeci de mii de persoane pentru a te simti bine si a reusi sa- i faci si pe ceilalti sa se bucure de fiecare clipa. Seara s-a incheiat tarziu, nu inainte de a se reitera promisiunea revenirii pe meleagurile noastre in cursul verii ce bate la usa, urmand ca voi sa stati cu ochii pe metalhead.ro pentru a obtine informatii legate de acest comeback.
Alin Pildner
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
