Dupa o seara de Halloween importat si copiat de la amicii nostri de peste ocean, in care toata lumea parca a luat-o razna, clubul Fabrica din capitala a gazduit un festival de muzica extrema, probabil pentru a ne mentine in starea sus mentionata. Afisul anunta nume grele ale acestui gen de metale: Illdisposed, Obscura, Sear Bliss, un come back foarte asteptat: Cap de Craniu, o lansare de album a celor de la Sincarnate si o trupa care nu a dezamagit niciodata si care probabil ca nici nu o va face vreodata: Dor De Duh.
Orele oficiale de incepere alea festivalului erau 18:00, publicul asteptandu-se la intarzierea “romaneasca” de rigoare.
Surprinzator insa, cantarea a inceput chiar mai devreme, la 17:45, cand pe scena au urcat baietii de la Malpraxis. La prima sa prestatie in fata publicului bucurestean, Malpraxis s-a descurcat bine, fara probleme prea mari de sunet, cu un vocal in forma si instrumentisti pe aceeasi lungime de unda. Death metal direct si brutal pentru incalzirea publicului, dealtfel prezent in numar destul de mare, timp de aproximativ 20 de minute. Se vede ca baietii isi facusera temele pentru prestatia de duminica, iar Cristi a cantat chiar foarte bine pentru o trupa formata abia acum un an.
Dupa o scurta pauza de relaxare, urca pe scena, fix la orele 18:20 (fix atat era domnule Chioreanu!) trupa Cap De Craniu. O prestatie foarte asteptata in randurile celor prezenti, o trupa venind dupa trei ani de pauza concertistica, exact asa cum se preconiza a fi: excelenta. Se vede clar ca baietii fac echipa buna impreuna pe scena si ca au asteptat si ei aceasta reuniune. Cu un vocal, Dragos, in forma de zile mari (nu stiu de unde are atata energie si cum il tine vocea pentru un metal atat de extrem) si cu instrumentisti experimentati, Cap De Craniu a cantat piese noi, de pe urmatorul lor material discografic, un album de studio ce va fi lansat spre finele acetui an. Prestatia Cap De Craniu din aceasta seara se poate inscrie lejer la una dintre cele mai bune de acest gen la care am asistat pana acum. Bravo baieti, felicitari pentru revenirea asta in forta si asteptam albumul cu interes!
Deja spre orele 19:00, momentul in care au urcat pe scena bucurestenii de la Sincarnate, publicul se marea vizibil in Fabrica. Cu ocazia acestui festival Sincarnate isi lanseaza si mult asteptatul album As I Go Under, care vine dupa doi ani de la punerea in vanzare a EP-ului On a Procustean Bed. Sunet destul de slab insa, cu microfonii frecvente si suparatoare, remediate pe parcursul cantarii. Cu toate inconvenientele insa, Sincarnate a excelat pe partile de bass si chitare, iar vocalul Marius a facut o prezentare mai mult decat onorabila noului material. Un disc bun, care merita cumparat si ascultat cu toata atentia. Mie imi place stilul Sincarnate, imi place felul in care baietii se completeaza pe scena si le recomand din toata inima noul material discorafic.
Maratonul muzicii extreme continua in Fabrica, in jurul orelor 20:00 incepandu-si recitalul Sear Bliss. Am ramas efectiv uimita de usurinta cu care Andras Nagy poate sa cante, fara niciunfel de efort, gest de eliberare a energiei sau grimasa. Am urmarit indeaproape felul in care isi doza energia pe versuri si am tras concluzia ca numai un profesionist poate face asta. Din pacate intreg recitalul Sear Bliss a fost umbrit de un aspect tehnic: cele doua chitare erau date foarte tare si trompeta nu s-a auzit mai deloc. Daca si partile de trompeta ar fi fost mai proeminente, totul ar fi sunat ca pe disc, cu o voce perfecta, fara repros. O comunicare buna cu publicul si un show reusit pentru Sear Bliss.
Deja publicul se dublase la numar si se preconiza prestatia uneia dintre cele mai asteptate trupe ale serii: Dor De Duh. Despre acestia nu mai are rost sa vorbim, stim cu totii cine sunt, ce au facut inainte si ce stiu sa faca, muzica lor vorbind cel mai bine despre ei si crezurile lor. O adevarata desfasurare de forte pe scena pentru a aranja toate instrumentele necesare cantarii. Inutil de povestit sau descris ce a urmat, poate chiar imposibil in cuvinte. Dor De Duh este stare si spirit, e mult mai mult decat muzica si nu poate fi inteleasa decat daca este traita, nu numai ascultata. Cu un public mai mult decat comunicativ, Hypogrammos, Sol Faur si Co. au demonstrat inca o data ca un nume nu sta in calea artei. Indiferent cum se vor numi, cum vor arata sau unde vor canta, muzica lor va fi la fel de sublima si complexa deoarece e cu mult dincolo de cele materiale. Piese precum Cumpat sau Pandarul au dezlantuit publicul din Fabrica si l-a indemnat sa ii cheme la bis, insa cum orele erau deja inaintate si programul mai includea inca doua trupe acest lucru nu s-a intamplat.
Urmatorii la rand au fost nemtii de la Obscura, o trupa ce canta un death metal tehnic, foarte apreciata de publicul roman se pare. Am asistat pe parcursul recitalului acesteia la un pogo cum de mult nu am mai vazut la concertele de club si la o prestatie de foarte buna calitate. Desi nemtii nu canta deloc genul meu preferat de metale, mi-a facut placere sa il vad pe Steffen Kummerer cum isi da jos ochelarii de baiat cuminte si devine alt om timp de o ora, pentru ca apoi sa redevina blondul simpatic care isi priveste colegii de breasla din spatele salii, cu o bere in mana. Un recital Obscura cu adevarat incendiar, un public de nota 20 si o firma de securitate care a facut putina curatenie in pogo-ul care se intindea usor-usor in tot clubul.
Destul de obosit, publicul din Fabrica a rezistat stoic pana dupa miezul noptii cand au intrat pe scena danezii de la Illdisposed. Anul 2010 a marcat pentru Illdisposed lansarea materialului To those who walk behind us, un album cu multe elemente noi si suprinzatoare venind din partea danezilor. Un fel de best of al ultimilor 10 ani ai trupei, imbunatatit cu noutati. Un metal extrem de extrem, ca sa-l numesc asa, piese scurte si brutale, un solist vorbaret si public inca in stare sa ii sustina pe cei de la Illdisposed.
Poze de la concert gasiti aici: Poze Hatework Festival 2010 in Fabrica
Am plecat din Fabrica in jurul orei 01:00, cand Illdisposed era la a patra piesa, cantand alaturi de cei prezenti.
Per total, inca o seara de maraton muzical, de data asta si mai extrem, o mixtura de stiluri care insa au avut in comun un public bucurestean la inaltime, un club intim, pe alocuri mici probleme de sunet (Dor De Duh a fost singura trupa cu sunet exemplar) si un festival care merita continuat si promovat.
Pana data viitoare, rock on!
Maria Vasile
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
