METALHEAD Meeting 2014, o intalnire intre prieteni (cronica de concert)

Gazda primitoare pentru atatea momente memorabile, Arenele Romane din Bucuresti nu s-a dezmintit nici pe 7 iunie, dovedindu-se a fi locatia perfecta a unei seri de referinta pentru cei care-au ales sa faca parte din Metalhead Meeting 2014. Primul festival metal al verii, organizat de METALHEAD, cu sprijinul Ciuc si Monster Energy, a reusit sa atraga o prezenta insemnata in public, punand aceasta reusita deopotriva pe seama alegerii headlinerilor - Arkona, Moonspell si Sepultura, cat si pe strategia organizatorului, care a propus o oferta extrem de atractiva in presale, pornind de la numai 65 lei.

Printr-o comunicare constanta si eficienta, METALHEAD a reusit performanta de a uni peste 3000 de persoane in Parcul Carol, mai toate generatiile de rockeri raspunzand prezent unei asemenea invitatii.

Cu un afis cu sapte nume ce s-a desfasurat pe mai bine de-un sfert de zi, Metalhead Meeting a fost deschis de Endsight - o trupa greceasca de gothencore, venita tocmai din Atena. Activand de cinci ani sub acest nume si avand deja doua albume la activ, Nikos & co. au reprezentat o supriza placuta pentru cei care au semnat condica la inceputul evenimentului, fiind prima data cand mi-a fost dat sa vad un moshpit inca de la prima trupa. In ciuda faptului ca n-am putut remarca o compozitie anume, Endsight riscand sa se piarda cu usurinta in valul de trupe de gen, prezenta lor a fost una energica, s-au simtit extrem de bine pe scena, iar asta s-a oglindit de minune in public. Cu toate ca, de cele mai multe ori, formatiile din deschidere sunt de sacrificiu, avand parte de o atentie redusa atat din partea participantilor, cat si a sunetistilor sau, in general, a organizatorilor, de data aceasta s-a putut vedea cat de importanta poate fi chiar si prima trupa, atunci cand are parte de sustinere corecta, pentru a porni cu dreptul un eveniment: sunet bun, alegere oportuna, feedback pe masura.



Depasind primul nume al serii, insa fara a ne indeparta prea mult ca si stil, suntem intampinati de catre Diamonds are Forever – una dintre cele mai iubite trupe de metalcore din Romania. Pe clujeni i-am putut urmari pentru prima data, tot la arene, in cadrul GBOB, in 2011, si, desi se aflau la numai doua luni distanta de la infiintare, inca de la intaia aparitie au facut o impresie foarte buna, anuntandu-si prezenta constanta pe scena metal autohtona. Nu s-au dezmintit nici la Metalhead Meeting, fiind o continuare fireasca a liniei in care a inceput seara, aducand un plus de valoare si melodicitate pe deplin gustate de publicul din ce in ce mai numeros. Cu o baza de fani solida, Diamonds are Forever au bifat o noua reusita, prezenta lor pe scena festivalului stand atat sub semnul calitatii interpretarii, cat si al celui mai bun aparat de masura – raspunsul publicului.

Sincarnate au insemnat trecerea de la metalcore catre doom/death, cea de-a treia trupa din program aducand si prima schimbare de ritm a serii. Cu aproape 10 ani in spate pe scena metalica, bucurestenii probabil inca isi cauta identitatea muzicala, sonoritatile mult prea comune altor trupe de gen si abordarea stilistica facand ca in 2014 sa avem pe scena o formula care nu s-a indepartat prea mult de formatiile autohtone ale anilor ‘90. Inevitabil, atunci cand ai un public de mii de oameni, parerile sunt cu siguranta impartite, iar Sincarnate au pendulat intre aprecierea sustinatorilor si plictiseala manifestata de o parte a publicului. Chiar si asa, prestatia ar fi fost mult mai reusita de-ar fi avut un plus de carisma, insa n-a fost sa fie: Metalhead Meeting a insemnat o oportunitate deosebita, de care Sincarnate n-au reusit sa profite cu adevarat.



Revenind in spectrul primelor doua trupe, Last Hope au continuat seara cu un show dinamic, prestand un hardcore punk cu adevarat oldschool: monoton, insa mobilizator. Rifurile simple, catchy, refrenele usor de retinut si mesajele clare ale vecinilor din Bulgaria au fost asumate rapid de catre metalheads, proverbiala ospitalitate romaneasca transpunandu-se cu usurinta in concret. Obisnuiti a canta in Romania, Alex si colegii din Sofia nu au depasit deloc tiparele genului, fiind o trupa care poate impresiona cu predilectie live, prin energia si convingerea degajate. Si-au facut treaba cu varf si indesat la Arenele Romane, publicul sanctionandu-le pozitiv prezenta, la standul de merch.



Intalnirea a luat o alta turnura de indata ce scena a fost preluata de Arkona, primul cap de afis al festivalui. Profitand din plin de un public cu un apetit general ridicat pentru folk-metal, rusii se bucura de un succes in crestere la nivel international. Cele sapte albume de studio lansate in cei 12 ani de existenta si o bogata activitate concertistica i-au condus catre milioane de vizualizari in mediul online si la aparitia unei baze de fani dedicati, care si-au manifestat din plin sustinerea si in seara de 7 iunie. Oarecum spre surprinderea mea, am regasit metalisti cu state vechi in public, veniti special sa-i vada, un argument in plus pentru a putea sustine ca Arkona este o formatie cu adevarat iubita, iar alegerea organizatorilor – una inspirata.

Masha Scream a urcat pe scena insotita de sunete de fluier, interpretarea unor compozitii precum Goi, Rode, Goi! sau Yarilo aducand un plus de multumire simpatizantilor si dovedind ca trupele rusesti pot cotropi si la alt mod meleagurile romanesti. Initial sceptic la anuntarea prezentei lor in cadrul evenimentului, probabil si datorita faptului ca nu ma numar printre cei care gusta acest gen metalic, pot concluziona ca, desi nu m-au convins sa-i ascult pe viitor, sunt destui cei care o vor face in continuare, iar succesul momentului cu siguranta va continua sa-i urmareasca si in viitor.



Lasarea intunericului a fost cea care a permis urcarea pe scena uneia dintre cele mai importante trupe de gothic metal din ultimii 20 de ani si unul dintre principalele motive pentru care mii de iubitori de rock si-au dat intalnire pentru cateva ore la METALHEAD Meeting. Moonspell nu mai au nevoie de prezentari dupa peste 20 de ani de activitate pe cele mai importante scene europene, stilul unic si personalitatea impregnate celor nou albume lansate pana acum asigurandu-le un loc binemeritat in clasamentele de specialitate si, mult mai important, in inimile ascultatorilor. Debutand cu Axis Mundi si Alpha Noir si continuand cu Finisterra si Night Eternal, setlistul portughezilor a depasit rapid anii 2000, intorcandu-se catre albumele de referinta – Irreligious si Wolfheart.

Fernando Ribeiro si colegii sai au avut parte de sustinerea neconditionata a celor prezenti si nici nu se putea altfel in momentele in care de pe scena rasunau Opium, Mephisto, Alma Mater, Vampiria sau Full Moon Madness. Vizibil incarcati emotional de primirea de la arene, cu toate ca nu-s la prima experienta de acest fel pe meleagurile noastre, portughezii s-au bucurat din plin de reintalnirea cu publicul romanesc si legatura creata intre cele doua entitati latine se va consuma, fara doar si poate, si pe viitor.

Ultimul act al superbei seri de inceput de iunie s-a derulat tot in spatiul limbii portugheze, organizatorii mergand la sigur pana la capat. Nume de referinta in dictionarul oricarui rocker, Sepultura a oferit un concert deosebit la Bucuresti, dovedind ca, dupa 30 de ani de la inceperea activitatii, trupa lui Andreas Kisser isi merita pe deplin locul in preferintele amatorilor de metal. The Vatican, de pe albumul lansat anul trecut - The Mediator Between Head and Hands Must Be the Heart, a deschis prestatia de la METALHEAD Meeting, setlistul alternand noile compozitii cu atat de numeroasele piese de rezistenta. Derrick Green ne-a intors rapid in timp, spre ’93, vorbindu-ne despre Propaganda, parcurgand, selectiv, cele mai importante albume ale trupei – Chaos AD, Roots, Arise sau Beneath The Remains. Sepultura lui 2014 este un mix de istorie vie care vine cu un mare plus de energie si tinerete prin prezenta lui Eloy Casagrande in spatele tobelor, cooptarea acestuia insemnand o adevarata revigorare pentru brazilieni, ce se poate resimti din plin pe ultimul album de studio si probabil ca putini dintre voi stiti ca tanarul ce asigura ritmicitatea trupei are numai 23 de ani.

Castigator la numai 13 ani al prestigiosului concurs Batuka International Drummer Fest, Eloy a fost incununat de acelasi succes si doi ani mai tarziu, in cadrul Modern Drummer's Undiscovered Drummer Contest, stilul abordat recomandandu-l pentru postul pe care il ocupa in prezent. Ca nota personala, a fost pentru prima data cand n-am mai tanjit dupa fratii Cavalerra si, desi inca nu ne putem intoarce in timp pentru a savura prima jumatate a anilor ’90, pentru prima data prezentul mi-a sunat foarte bine. Biotech is Godzilla, Attitude, Inner Self, Arise, precum si mult asteptatele Refuse / Resist, Territory, Ratamahatta si Roots Bloody Roots au reiterat motivele pentru care publicul a venit, in numar atat de mare, la METALHEAD Meeting. Nu in ultimul rand, Sepultura a insemnat intotdeauna o trupa care, dincolo de muzica, a tinut sa transmita mesaje puternice, cu adanca incarcatura sociala, iar faptul ca Derrick a purtat un tricou al Sea Shepherd Conservation Society a insemnat mult pentru cei prezenti care cred intr-o lume mai buna.

Depasind cu mult miezul noptii, prima intalnire data de METALHEAD in 2014 s-a tradus printr-o organizare corecta, o locatie de exceptie si o sonorizare peste medie, lucruri care n-au lasat loc unor impedimente in buna desfasurare a evenimentului. In explicarea succesului de care va vorbesc nu pot sa nu ma gandesc la experienta acumulata in sutele de concerte prezentate de Emil “Morrison” Ionescu de-a lungul anilor, care au mentinut vie scena locala, prin cantarile din Viking sau Utopia. Iata ca, dupa ani si ani (mai exact 10 pe care METALHEAD ii implineste chiar in 2014) alaturi de METALHEAD, publicul a raspuns pe deplin chemarii, atat cantitativ, cat si calitativ, totul stand sub semnul civilizatiei, spre deosebire de unele aspecte traite cu mai bine de 10 ani in urma, in aceeasi locatie, la prima venire Sepultura in Romania. Cu siguranta ca Blackhawk Security a avut un merit insemnat in evolutia event-ului, echipa condusa de Andrei Irode fiind prima societate de securitate care a abordat siguranta la astfel de evenimente intr-o maniera prieteneasca, care nu inceteaza sa dea roade. Berea rece si cateringul oferite de fabrica si B52 au satisfacut necesarul celor prezenti, existand pana si sandwich-uri vegetariene, pentru cei care impartasesc din convingerile vocalului Sepultura.



Eu inchei aici, insa povestea continua in 27 septembrie, cand, pe aceeasi scena, vor urca Paradise Lost si Fintroll, alaturi de Hatesphere si Profane Omen, in cadrul celei de-a doua METALHEAD Meeting din 2014, o editie aniversa de 10 ani de METALHEAD.

O cronica subiectiva, marca Alin Pildner

O galerie foto de poze cu publicul prezent la METALHEAD Meeting dar si cu Meet & Greet-ul oficial cu trupele poate fi gasita pe METALHEAD accesand linkul de mai jos:

Poze cu publicul la METALHEAD Meeting

Va puteti loga cu Facebook sub fiecare poza iar daca va dati tag, aceasta va fi urcata automat pe profilul vostru !

O galerie foto cu Endsight, Diamonds Are Forever, Sincarnate, Last Hope, Arkona, Moonspell si Sepultura, de la concertul Metalhead Meeting 2014, tinut la Arenele Romane, sambata 7 iunie 2014, poate fi urmarita pe Metalhead.ro accesand linkul de mai jos.

Poze Sepultura, Moonspell si Arkona in Romania la METALHEAD Meeting 2014

Credite: Miluta Flueras

Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter

Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!

Ne gasesti si pe Instagram