DonisArt a pasit oficial si in Cluj-Napoca! Atat timp cat nu stiam ce si cum se petrece pe acolo, decat doar de prin auzite, mi-am propus sa iau lucrurile asa cum sunt, adica fara asteptari, fara simulari sau pretentii!
Vazusem in urma cu vreo 3 luni locatia Euphoria Music Hall si chiar mi-a placut “povestea ei”, caci se deschisese oficial doar cu cateva luni inainte... scenariul era asemanator cu cel al cluburilor din Bucuresti, The Silver Church si Kulturhaus, care, la data cand am anuntat primele evenimente in Bucuresti, lumea stramba din nas, ca aceste locatii noi nu se preteaza pentru asemenea tip de concerte, ca sunt prea glam, fitoase sau chiar chicioase pentru cei “adevarati”. Eu am cautat intotdeauna repere civilizate, elegante, peste media clasica si care sa ofere, in primul rand prin impact vizual, un confort fizic.
Ei bine, Euphoria este un astfel de loc, unde totul arata profi si facut cu simt de raspundere. Personalul din locatie l-am gasit foarte amabil si saritor, ceea ce m-a facut sa cred, inca de pe la orele pranzului, cand am ajuns acolo, ca toate vor fi sub control. Trebuie sa mentionez ca acest eveniment a fost primul organizat de mine cu o trupa aflata in turneu, al 18-lea din istoria de 4 ani DonisArt, dar nu aveam cum sa fac altfel. Mai mult, ma chinuisem de ceva vreme sa-i aduc pe japonezi in Romania dar, de fiecare data, Budapesta se incapatana sa fie capat de lista.
Stiind ca japonezii nu vor mai ajunge in Europa prea devreme, probabil de-acum doar la anul, cand vor termina noul album, am insistat pe langa impresar sa facem tot posibilul sa nu ratam acest mic turneu, mai ales ca si trupa isi dorea sa cante in Romania. Cum acest lucru l-am setat inca din luna martie, am asteptat calm sa se termine turneul lor din vestul Europei din mai/iunie ca sa anunt si evenimentul din Cluj Napoca. Mai mult, am fost pe 7 iunie si la Londra sa-i vad cu orchestra simfonica iar experienta a fost uluitoare!
Dar sa revin la ale mele. Pe 22 iulie, la 2 pm am primit sms ca trupa a trecut granita, deci toate erau in regula. Pe la 6 pm s-au apucat de soundcheck, nu inainte sa admire locatia, facand diverse poze. Am agreat cu ei sa punem preturi prietenoase la merchandise, adica 40 lei CD-ul si 50 lei tricoul... mai ales ca si pretul la bilet a fost modic, 30 lei.
Aflasem ca, la Budapesta, cu o seara inainte, fusesera doar 180 de oameni, in conditiile in care au cantat si cei din RED SPAROWES. Am explicat in Editorialul din Iulie ca si acesti americani au fost luati in calcul sa cante cu MONO aici dar cand am vrut eu ei erau indecisi iar cand ei au spus “da” eu deja trimisesem primul comunicat.
M-au intrebat cei patru japonezi imediat dupa repetitii de presale si de cata lume ma astept sa vina aici. Le-am spus ca nu am nici un habar de cine si cum va veni (presale-ul nu era un atuu cu care sa ma laud prea tare), dar i-am asigurat ca cei ce vor veni sunt fani adevarati... na, ce sa spun si eu... mai ales ca stiam ca au renuntat la alte invitatii de canta pentru Cluj-Napoca, inclusiv la inca o posibila zi de concert, pe care au pierdut-o pe drum la intoarcere, avand pe 24 anuntata participarea la un mare festival din Germania... Dar chiar si-au dorit sa vina si energiile au lucrat in acest sens!
Si se facuse ora 9 pm, am deschis usile, am dat sa ruleze pe ecrane toate teaserele evenimentelor anuntate de mine pana acum pentru urmatoarele luni... si, dupa jumatate de ora, daca eram vreo 20 de suflete.
Unii cunoscuti imi explicau ca e iulie, studentii sunt plecati pe la casele lor, lumea e in concedii, ca mai existau fani dar au trebuit sa plece la festul Garana... mda, numai vesti ciudate, de consolare, de resemnare... Nu se grabea nimeni din sala sa se uite cu atentie la standul de merch, stateau linistiti si relaxati pe la mesele din club. Mi-am spus ca aia e, sper ca trupa si cei prezenti sa se bucure de o seara cat mai frumoasa... desi, la o participare modesta, acustica salii sufera!!
Dupa doar o alta jumatate de ora, clubul era plin... nu stiu cum s-a intamplat, cand s-a intamplat, dar mi-era greu sa cred asa ceva. Bine, plin in sensul ca partea de sus am inchis-o pentru trupa. Cca 300 de persoane au venit din diverse locuri ale tarii sa vada MONO, public divers, de la Metalisti suparati si pana la ahtiati de Alternative, oameni de toate varstele, dar toti manifestandu-se foarte civilizat. Cum din partea presei nu am primit prea multe solicitari de acreditare, nici nu am vazut mai mult de 4-5 jurnalisti pe acolo... Mda, interes scazut pentru un stil muzical mai putin cunoscut... explicabil, probabil!
Dupa un intro de un sfert de ora, MONO au urcat pe scena si au sustinut un show de poveste! 90 de minute de Contemporary Classical Music amestecat cu insertii Instrumentale si Progressive, cu structuri Post-Rock dar si Experimental, unde melancolia, romantismul si nostalgia alternau cu pasaje furioase, zgomotoase, o adevarata descatusare de sunete dar si de energii, pe acea mica scena din Euphoria Music Hall. Jocul de lumini a fost si el la inaltime, doar pe ultimele 3 piese lasand o nuanta mai palpabila de lumina pe scena, pentru ca unii fani doreau sa se bucure de fotografii cat mai clare.
Din pacate, am realizat ca cei din randurile din spate nu aveau o vizibilitate prea buna, in ciuda scenei care era destul de inalta... asta e de stiut pentru alte posibile evenimente.
Ce sa va mai spun despre un concert de o frumusete rara, de un public inimos si civilizat, de o suma de energii pozitive ce a invaluit intreaga atmosfera din seara de vineri?
Si cat de frumos, la urma, fanii veneau buluc sa faca fotografii cu trupa, sa ia autografe, sa vorbeasca cu ei.... mai ales cand e cunoscut faptul ca trupetii nu exceleaza pe aceasta latura de comunicare dupa concertele lor. Dar s-au simtit atat de bine, atat de fericiti erau la urma! Chiar se vedea cat de modesti si sinceri erau cu publicul, chiar usor timorati!
Si au vandut si merchandise la greu dupa concert! Record pentru evenimentele pe care le-am organizat pana acum! Inclin sa cred ca publicului i-a placut concertul!
Am vazut fani care au luat afisele cu MONO din avizierul locatiei, ca suvenir! Daca stiam faceam mai multe afise, sa le ofer celor prezenti... desi, pana acum, tot timpul am ramas cu zeci de afise...
Playlistul a fost variat, dar edificator pentru albumele lor:
“Ashes In The Snow”, “Follow the Map”, “Burial At Sea”, Pure as Snow”, “Sabbath”, “Halo”, “Moonlight” si “Everlasting Light”. Mi-a lipsit “Yearning” dar... ar fi incorect sa ma declar nemultumit... ar fi chiar profanator pentru mine, heh!
Nu pot decat sa le multumesc tuturor pentru SEARA FRUMOASA din 22 iulie! Totul a fost perfect, totul a sunat ca la carte!
O experienta frumoasa, cu o trupa frumoasa, pentru un public frumos: cand muzica vorbeste fara cuvinte... MONO!
