In cea de a doua zi a festivalului ROCK THE CITY, Piata Constitutiei a devenit centrul de greutate al muzicii rock cu recitalurile formatiilor Sabaton si Mike and The Mechanics si cu un start in forta venit din partea a doua trupe romanesti : VooDoo si Monarchy.
Poze de la eveniment puteti vedea aici: Poze Rock The City ziua 2
Inceput in jurul orei programate, recitalul celor de la VooDoo a fost o surpriza placuta, fiind prima data cand ii vedeam intr-un concert live. In fata unui public restrans, Fabian Sasu - voce, Cosmin Lupu - chitara si voce, Dan (Matei) Mateescu - bas si Cristi Dumitrescu - tobe, au adus in fata publicului o combinatie unica de alternative-metal si reggae, cu ritmuri imprevizibile si riff-uri nebunesti. Vocea solistului mi s-a parut foarte interesanta, iar miscarile energice te indemnau sa te misti si sa dansezi pe ritmurile lor.
Printre piesele cantate “Everybody”, “Breakout” si – daca nu ma-nsel – “Stand Alone” s-au numarat si doua cover-uri : “Another Day in Paradise”, a lui Phil Collins si “Freaky like me” (Nu va asteptati sa stiu a cui e!), mult mai ritmate, mai moderne, in care din nou chitara lui Cosmin a fost cand agresiva, cand melodica. Interesanta alegerea celui de al doilea cover, insa atunci cand bas-ul si chitara creeaza un sound atat de nebunesc, versurile pot fi, din partea mea, oricare. VooDoo e o trupa ce merita urmarita si pe care mi-ar placea oricand sa o revad.
Cea de a doua trupa romaneasca, de data aceasta adepta a genului Progressive Metal, Monarchy cu Dragos Cretu (voce), Iulian Rob (chitara), Cornel Stefan (keyboards), Marian Leustean (bas), Geani Matei (tobe), carora li s-a alaturat si Dana Maria Olteanu, la voce, a fost o alta premiera pentru mine. Recitalul celor de la Monarchy au reusit sa ma uimeasca, mai ales din punct de vedere instrumental : un heavy metal progresist, pe alocuri melodic la clape si agresiv la bas si chitara. In ceea ce priveste vocalul, prestatia lui Dagos Cretu a fost una intriganta. De ce? Mi-au placut pasajele lente, mult mai bine stapanite, as zice eu, fata de unele mai agresive precum in “Earthquake”.
Alte piese cantate au fost “Soul Capture”, “At the World’s End” si “Rise and Fall”, piese complexe, cu versuri nu tocmai usurele. Si iata ca se poate! Au anuntat parca si un viitor material discografic, pe care il astept cu oarecare curiozitate. Oricum, au stiut sa faca atmosfera si publicul i-a apreciat. Solistul ne-a vorbit, ce-i drept, cand in romana, cand in engleza. Am fi preferat totusi romana.
Prima trupa straina, austriecii de la BooN au creat un show dinamic, electrizant, o doza de rock si hardcore punk binevenita, cantand piese de pe albumele lansate de-a lungul timpului. Am retinut cateva dintre ele, printre care “Time is Patient”, “Right Now”, “Desperation Dies” si “The Almighty Love”, un “girlie song” dupa spusele solistului. Au placut publicului prezent si lor le-au placut fetele frumoase din Romania. Sper sa mai am ocazia de a-i vedea live pe viitor.
Au urmat apoi cei de la Sabaton care pur si simplu au innebunit fanii stransi in fata scenei. Suedezii au inceput in forta cu “Ghost Division” si “Uprising”. Joakim Broden saluta publicul “Good evening, Bucuresti! You crazy mother f***ers! What a kinki place, I like it!”, iar dupa “White Death” a adaugat “Look at this place – this area, the sunshine and ... beer!”. A fost unul dintre cei mai interesanti vocali ai serii, atat ca prezenta, cat si ca prestatie.
“Cliffs of Gallipoli” si “40:1” au fost intampinate cu entuziasm de public care reactiona cu aplauze si strigate chiar de la numirea titlurilor. Comunicarea a fost una remarcabila “It’s so f***ing good to be back here … people are more warm and open around here!” a continuat solistul, raspunzand energiei publicului.
Recitalul celor de la Sabaton a continuat cu “Panzer Batalion” si “Into the Fire”, si pentru ca se aflau pe scena unui festival si au spus “F*** the drama!” jocului de scena dintre recital si bis, suedezii au stiu ca ii vrem acolo si au incheiat direct cu “Primo Victoria” si “Metal Machine”. Asta da atmosfera de festival rock!
Ultimul recital al serii a venit din partea Mike and The Mechanics, intr-o alta nota fata de formatiile precedente, insa sustinut cu mult profesionalism. Desi a debutat cu titletrack-ul celui mai recent album, lansat chiar anul acesta, si anume “The Road”, spectacolul celor de la The Mechanics a stat atat sub semnul trecutului, cat si al prezentului, intr-o imbinatie impresionanta de soul, pop si rock.
Cu solistii Andrew Roachford si Tim Howar, piesele binecunoscute au rasunat in Piata Constitutiei intr-un festival dedicat muzicii rock. Desi existau voci prin jurul meu pentru care seara ar fi apartinut formatiilor anterioare, nu se poate sa nu apreciezi muzica de calitate, deoarece nu e vorba de o competitie, singurii care au de castigat fiind spectatorii.
Relativ recent alaturat celor de la The Mechanics, Tim Howar a adus un suflu aparte spectacolului, iar interpretarea lui Andrew Roachford a unor piese ca “Get up” si acompaniamentul sau la clape pentru piese “I Don’t Do Love” si “Only to be with You” (piesa compusa chiar de Roachford) au creat o atmosfera deosebita.
Spectacolul a continuat cu “A Beggar on a Beach of Gold”, “Try to Save me”, “Another Cup of Coffee”, “Nobody Knows”, “Follow you Follow me” (cover Genesis) si “The Living Years”, piese mai vechi si mai noi au incantat publicul prezent, iar cand Mike Rutherford si ceilalti The Mechanics au inceput acordurile binecunoscutei “I Can’t Dance” de la Genesis, in fata scenei s-a format un sir de spectactori care cantau si dansau, ceea ce l-a facut pe Tim Howar sa exclame : “Bucharest, you guys can really sing! Can you guys tour with us?”
Cum inainte de fiecare piesa solistii spuneau cate o mica poveste legata de piesa sau de albumul caruia aceasta apartinea, cand a venit randul lui Andrew Roachford sa ne spuna “When I look back …” publicul nu s-a lasat pacalit, strigand “Over my Shoulder”, ceea ce a si urmat, piesa cantata impreuna de formatie si spectatori. Dupa “All I Need Is a Miracle”, Mike and The Mechanics s-au retras, lasand publicul sa-i aplaude in asteptarea unui bis.
Au revenit si ne-au cantat “Cuddly Toy” (cover Roachford) si “Word of Mouth” si seara s-a incheiat intr-o maniera placuta, ceva mai lenta decat debutase, dar nu trebuie sa fii fan Mike and The Mechanics pentru a recunoaste piesele si pentru a te bucura de un concert remarcabil. La urma urmei, ziua a 2-a a fost mult mai rock decat cea precedenta, trecand de la Alternative la Progressive Metal, cu Hardrock Punk si Power Metal si incheind cu Pop-Rock in stilul anilor ’80 - ’90.
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
