Rock the City Ziua 3 : Zeii Metalului incheie festivalul

05 Iulie 2011 de Ana-Maria Gavrila

Rock the City Ziua 3 : Zeii Metalului incheie festivalul


Mult asteptata Ziua a treia a festivalului ROCK THE CITY din Piata Constitutiei i-a adus pe scena pe cei de la Whitesnake si pe legendarii Heavy Metalului, Judas Priest, intr-un spectacol formidabil pentru care cuvintele ce urmeaza ar putea fi de prisos.

A fost o zi sub semnul Metal-ului, in diferitele lui variante, startul venind din partea trupei METROCK cu Cristi “Zapada” Ionita (voce), George Patranoiu (chitara), Andi Davidescu (bas) si Alex Petcu (tobe). Niste old-school Metal din partea romanilor, unde chitara lui George a sunat pur si simplu ametitor. Printre piesele cantate s-au numarat “Stranger” si “Mother”. Cam putin public la ora recitalului Metrock si e pacat, deoarece chiar merita vazuti live.
TROOPER, cea de a doua formatie romaneasca, au incantat publicul adunat in fata scenei sa ii aplaude si sa cante fiecare vers alaturi de Coiotu, Balaurul, Oscar, Popa si John. Un recital mai scurt decat eram in mod normal obisnuita, cu doar cateva dintre cele mai cunoscute piese : “Old school, baby!”, “Nu trebuie sa vrei”, “Vlad Tepes” – deoarece in Piata Constitutiei se formase o mica ‘armata’ si se cuvenea sa fie cantata si aceasta –, “Tari ca muntii” si “Strigat”. Energici si talentati, mai ales vocea lui Alin “Coiotu” care ma suprinde de fiecare data.
Formatia HATEBREED in componenta actuala : Jamey Jasta (voce), Chris Beattie (bas), Wayne Lozinak (chitara), Matt Byrne (tobe) si Frank Novinec (chitara) – reprezentanti ai genului Hardcore, cu un real succes de-a lungul anilor si in randul fanilor metal, au fost prima formatie straina a celei de a treia zi a festivalului.
Un recital de-a dreptul demential, solistul Jamey Jasta facand un show de zile mari, agresiv si dur, in care combinatia de bas si chitare a sunat exploziv. “To The Threshold”, “Proven” si “Never Let it Die” – pentru inceput si solistul saluta publicul “Thank you for such a warm welcome and thanks to Whitesnake and Judas Priest for keeping heavy metal alive!”
Nordamericanii au continuat cu “Doom Sayer”, “Smash your Enemies” si “Live for This”, au dedicat apoi piesa “Last Breath” lui Peter Steele de la Type O Negative, lui Paul Gray de la Slipknot si, bineinteles lui Ronnie James Dio, un gest frumos din partea lor. “As Diehard As They Come” , “Prepare for War” si “This is Now” au facut fanii sa sara, incat Jamey Jasta si ceilalti din formatie au venit in fata scenei si au aplaudat, la randul lor, publicul prezent.
Recitalul s-a incheiat cu “Destroy Everything”, “Perseverance”, “Beholder of Justice” si “I Will Be Heard” si s-au facut mai mult decat auziti, desi un pic prea “hardcore” pentru gustul meu, nu contest faptul ca si-au incantat fanii, unii dintre ei asteptandu-i de ceva vreme.
A venit randul recitalului celor de la WHITESNAKE, aflati in plin turneu mondial de promovare a celui mai recent album, lansat in primavara acestui an si intitulat “Forevermore”. David Coverdale (voce), Doug Aldrich (chitara), Reb Beach (chitara), Michael Devin (bas), Brian Tichy (tobe) si Brian Ruedy (keyboards) au venit pe scena in aplauzele entuziaste ale publicului.
Spectacolul a inceput cu piesa “Best Years” de pe “Good To Be Bad”, o alegere surprinzatoare poate, dar a introdus publicul in atmosfera unui recital ce avea sa combine atat piese noi, cat si hit-uri consacrate. “Nice to see your smiling faces!” s-a adresat Coverdale norocosilor, … si norocoaselor, din fata scenei.
Au urmat clasicele “Give Me All Your Love”, “Love Ain’t No Stranger” si – probabil preferata publicului (feminin, as adauga aici fara sa gresesc), judecand dupa reactii – “Is This Love”, apoi o prima piesa de pe albumul “Forevermore” ce a avut parte de un intro de exceptie ‘courtesy of’ Doug Aldrich – “Steal Your Heart Away”.
Un moment de respiro, cand pe scena este adus … un scaun - “Whitesnake furniture for the well sculpted a*s of Mr. Doug Aldrich” (si aici multe si indelungi suspine!), ne spune David Coverdale, si adauga faptul ca urmatoarea piesa este dedicata tuturor fanelor formatiei de-a lungul anilor. Un inceput acustic pentru titletrack-ul “Forevermore”, dar completat de un instrumental complex sustinut de bas-ul lui Michael Devin si tobele lui Brian Tichy.
Un duet “duel” al chitarelor : Doug Aldrich si Reb Beach, ramasi singuri pe scena se intrec intr-o nebunie de riff-uri, iar dupa piesa “Love Will Set You Free” vine randul lui Brian Tichy sa isi exerseze maiestria la tobe, intr-un ritm alert, ramas apoi fata bete, bate cu mainile, reluand catre final betele pentru alte ritmuri nebune.
Piese clasice : titletrack-ul albumului “Slide it in” (1884), “Fool for Your Loving” de pe “Ready an’Willing” (1980) si “Here I Go Again” de pe “Saints & Sinners” (1982), unde publicul canta deja versurile inca de la prima strofa. Pentru fanii Whitesnake “Still of the Night” este un final consacrat al concertelor lor, iar pentru mine “Soldier of Fortune” cantata ‘a capella’ de David Coverdale, intr-o liniste desavarsita, impresionanta, a completat un recital de exceptie.
Imediat dupa Whitesnake scena a fost acoperita cu un banner imens ca sa poata fi aranjata pentru recitalul celor de la JUDAS PRIEST. Emotii si nerabdare, cam aceasta era atmosfera de dinainte de concert cu “Priest! Priest! Priest!” glasuit de miile de fanii veniti in Piata Constitutiei, dornici sa fie martorii - se pare - unui ultim turneu mondial al trupei, intitulat “Epitaph World Tour” ce a debutat in Europa, in luna iunie a acestui an.
Intro-ul anunta inceputul spectacolului, apoi deodata lumini rosii se intrevad din spatele banner-ului cu insemnul turneului de adio “Epitaph” si Glenn Tipton – chitara, Richie Faulkner – chitara, Scott Travis – tobe si Ian Hill – bas intra pe scena in timp ce banner-ul se lasa in aplauzele spectatorilor.
In calitate de maestru de ceremonii al serii, Rob Halford isi face si el aparitia pe scena si multimea e cuprinsa de o frenezie de nedescris. Recitalul debuteaza cu “Rapid Fire” si “Metal Gods” – Ce prezenta si ce voce (inca)! O nebunie to-ta-la! Lumini, flacari si fum, totul e calculat intr-o doza suficienta cat sa te faca sa-ti iesi din minti. “Hello, everyone! The Priest is back. Look at all these heavy metal maniacs! Are you ready for some Judas Priest heavy metal? Are you ready?” si am fost sau nu gata, ne-au asaltat cu “Heading Out To The Highway”, killer track-ul “Judas Rising”, “Starbreaker”, una dintre piesele de pe la inceputurile Judas Priest si “Victim Of Changes”.
“We’re gonna play a lot of heavy metal tonight!” a sunat ca o amenintare (bineprimita de catre public) si, intr-o continua schimbare de vestimentatie reflectata si in setlist-ul variat, Rob Halford a continuat cu o piesa – dupa spusele lui Glenn Tipton – nu foarte prezenta in concertele Judas Priest, si anume “Never Satisfied”. O alta piesa, ce a suferit mici schimbari de aranjament, este “Diamonds and Rust”, cover Joan Baez, unde vocea lui Rob a rasunat clar in toata Piata Constitutiei.
Mentionez repede si piesele urmatoare – “Prophecy” unde au fost proiectate lasere pe Casa Poporului, “Night Crawler” un alt track al inceputurilor si “Turbo Lover” ce a avut parte de un spetacol de flacari si lumini – pentru a ajunge la momentul care mi s-a parut poate cel mai rascolitor (daca pot aproxima senzatia acelei clipe), atat ca instrumental, cat mai ales ca voce - dupa atatia ani - interpretarea piesei “Beyond The Realms Of Death” a fost epica (oricat de mult urasc acest cuvant), senzationala, iar Rob Halford s-a auzit pentru mine genial, nu-mi pasa cat de blazati sunt unii in aprecierile lor, am vazut expresia de pe chipurile celor din jurul meu si imi este de ajuns.
“The Sentinel”, “Blood Red Skies” si un alt ‘Priest monster’ piesa scrisa de Peter Green si inregistrata de Fleetwood Mac, “The Green Manalishi (With the Two Prong Crown)”, intr-un aranjament ce poarta amprenta Judas Priest. Pentru piesa “Breaking The Law”, publicul a fost cel care a cantat in intregime versurile, iar “Painkiller” a fost cel din urma ''energizant'' inainte de incheierea recitalului.
Au revenit pe scena cu “Electric Eye” si “Hell Bent for Leather”, unde in jocul ''on-and-off stage'', Rob Halford a venit pe scena cu un motor de toata frumusetea. “You’ve Got Another Thing Comin’” si, pentru ca era aproape de miezul noptii, “Living After Midnight” incheie spectacolul celor de la Judas Priest.
Istoria Heavy Metal-ului s-a desfasurat pe scena festivalului ROCK the CITY, din Piata Constitutiei. In primul rand, prin concertul celor de la Whitesnake, cu un setlist care a cuprins cele mai tari piese din discografia acestora, precum si altele care fac parte din cel mai recent album. Dar mai ales, prin recitalul Judas Priest - 40 de ani de cariera concentrati intr-un spectacol memorabil, de peste doua ore, in fata a mii de spectatori veniti sa ii vada, unii (ca si mine, de altfel) pentru prima data, insa cu totii - se pare - pentru ultima oara, pe acesti “Metal Gods”.



Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter

Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!


Ne gasesti si pe Instagram


Concerte recomandate:

Cele mai citite

METALHEAD