Salut Poke, speram ca ti-a placut !

Sambata, pe data de 19 Septembrie a avut loc in clubul Fabrica un eveniment special pentru muzica punk si nu numai. Ar fi ok sa nu va opriti din citit imediat dupa cuvantul punk…pentru ca nu ar fi corect. Ok, de ce a fost evenimentul denumit Pokefest atat de special?

In primul rand initiativei trupei Recycle Bin de a face un eveniment in memoria fostului lor vocal, Pokemon (pe numele sau complet Cosmin – Antoniu Hurdubetiu), care a murit anul trecut, chiar in noaptea de Craciun, dupa un concert in Suburbia.

In al doilea rand Pokefest a fost un prilej bun pentru o reuniune a tuturor celor care l-au cunoscut pe Poke sau pur si simplu a fanilor muzicii punk. Si in al treilea si nu neaparat ultimul rand, organizatorii s-au straduit sa intercaleze show-urile trupelor participante cu diverse proiectii, foarte bine realizate, in care membrii trupelor , colegi de scena si pahar cu acelasi Poke de care vorbeam, isi povesteau amintiri.

A fost prima data pentru mine cand am luat parte la un festival de punk si pot sa spun cu mana pe inima ca am avut ceva de invatat. Am vazut o alta scena, cu complet alt public, alti oameni, alte instrumente, alte haine, care insa au aceeasi poveste ca cea a scenei noastre de metal. Si ei au trupe mai bune sau mai putin bune, mai sincere sau mai putin sincere, care canta mai pentru copii sau mai pentru oameni mari, si ei au in public pustani care nu deosebesc live un moment dramatic de unul comic, si ei au fani care nu stiu sa faca moshpit, cum si ei au fani adevarati, care canta versurile la unison si stiu sa faca atmosfera.

Normal ca exista diferente. La punk, daca vreo trupa greseste ceva pe scena nu sare auditoriul sa arunce cu injuraturi in ei, asa cum nici “fanii” nu scriu de ei ca sunt varza pe forumuri si nici nu dau commenturi pe la cronici de albume, poze, videouri sau …recenzii de concert, unde sa-i denigreze. Nu. Aici conteaza atmosfera, sentimentul, energia pe care trupa o degaja si cam atat. Nu conteaza cat de bine canti din punct de vedere tehnic, atat timp cat transmiti ce oamenii vor sa simta. Si nu spun ca cineva ar fi cantat prost in seara aia! Toate trupele au fost chiar ok, incepand cu mai tinerii Coercion si finalizand cu Recycle Bin, headlinerii acestei seri. Imi cer scuze inca de la inceput daca am bulibasit pe ici pe colo ordinea trupelor, eram din cale-afara de obosit.

Acum revenind la stilul sec, caracteristic unei recenzii clasice de “metal” o sa spun ca organizatorii au avut grija ca totul sa se desfasoare cursiv si fara momente plictisitoare. Switch-urile intre trupe au durat foarte putin, aceste spatii fiind umplute de proiectii facute misto, cu pasiune si cu profesionalism de catre realizatori, sunetul a fost bun iar trupele au cantat bine. Dupa niste scurte proiectii introductive au urcat pe scena Coercion, o trupa tanara, din cate ma lasa sa banuiesc figurile componentilor. Pustanii au facut show, mai ales micutul lor chitarist, care pe parcursul a 2 piese parca il primise pe dracul in dansul. Un street punk lejer, cu niste teme interesante pe chitara uneori, cu putin ska pe alocuri. Au avut sarcina de a deschide acest eveniment si eu zic ca s-au descurcat ok.

A doua trupa a fost o trupa deja devenita cult si anume Pavilionul 32 din Timisoara. Daca la Coercion m-am distrat, la Pavilionul32 , dupa prima piesa (piesele lor nu au in medie mai mult de un minut) aveam deja berea pe tavan si tenisii plini de moloz. Trupa asta e fantastica live. Nu am vazut in viata mea ceva facut in Romania care sa fie atat de rapid si convins pe scena. Mi-au adus aminte de concertele Napalm Death de la inceputuri, sau de nebunia anilor ’80. Piese rapide, violente, texte pline de mesaj, o trupa convinsa de ce face…sunt chestiuni pe care le intalnesti mai rar pe la noi prin tara…sa fie oare de vina pentru asta lista imensa de concerte pe care acestia le-au sustinut in strainatate sau o fi chiar atat de simplu incat sa fie vorba numai de faptul ca sunt sinceri?

Ce, nu credeti ca si asta e o raritate in tara asta, unde pana si in stilurile muzicale nascute odata pentru a blama ipocrizia sunt pline de trupe care canta doar ca sa se afle in treaba? Si da, la metal ma refer, la metal, la grindcore si la ce mai vreti voi. Fanii metal au ajuns sa asculte albume care nu zic nimic decat datorita sunetului si numai datorita lui. Iar daca dincolo de zidul ala de sunet bine produs si pachetul ala frumos facut sa placa la toti, nu exista sentiment sau idee, la ce dracu conteaza ce canti, la ce dracu conteaza ca ai parul lung sau esti ras in cap, de vreme ce esti doar un ipocrit, care vinde gogosi copiilor care le cred, un ipocrit terifiant de banal, dornic doar de celebritate?

Dupa Pavilionul32 au urmat Niste Baieti, trupa compusa din membrii E.M.I.L., focusata pe preluari facute la melodii vechi si noi, transpuse pe muzica punk si voie buna. Nu am stat la ei, am luat o pauza. Din ce am auzit de la bar au cantat chiar interesant unele dintre preluari. Cel mai rau m-a distrat aia facuta “Ploaia” lui Cargo.

Au urmat Zob. O sa ziceti ca sunt nebun, dar Zob este una ditre trupele care canta cel mai “curat” si “ceas” live in tara asta. Adica sunt o trupa repetata, care isi viseaza si simte piesele oricand, oriunde, in orice circusmtanta. Sunet misto, cantat misto, o gramada de hituri care au facut deliciul publicului. Un concert misto, ce a culminat cu un moment special, respectiv un cantec de dragoste cantat alaturi de prea frumoasa Mara, de care cred ca toti cei de acolo, punkisti, metalisti, hardcoristi sau bagatori in seama, ne-am indragostit. Interesant a mai fost si un moment…sa-I zicem “country”… ca de obicei, un concert Zob este un izvor de buna dispozitie. Oricum, pentru a va face si mai curiosi cu privire la prestatia lor, tin sa subliniez ca de la o vreme se simte din ce in ce mai mult spirit de classy rock in trupa asta…e acolo ceva ascuns si misto, ceva ce aduce aminte de Thin Lizzy, de AC/DC…nu poti vedea, dar simti ca e ceva acolo. Si e misto!

Am observat la un moment dat ca tot backline-ul s-a schimbat de parca venise o trupa de metal in peisaj. Erau sculele celor de la Molotov Cocktail, o trupa mult mai agresiva decat Zob sau Niste Baieti. Mi-au placut ca si Pavilionul32, desi au cu totul alt stil. Destul de deranjati de publicul destul de adormit au cantat in viteza un recital de punk / hardcore / crust punctat cu diverse monoloage despre politisti, sistem sau politicieni.

Singura trupa de pe afis care era din afara Romaniei, Sick On The Bus , mai corect spus din Marea Britanie si cu membrii din mult mai celebra Varukers, a urcat pe scena imediat inainte de Recycle Bin. Ce pot sa zic despre ei? Show-uri fusesera destule, destul de istovitoare, ca si multa bautura ingurgitata pe toata perioada festului… asa ca, privindu-I mai mult cu un ochi, Sick On the Bus au cantat un punk rock tipic englezesc, care nu stiu pe cati dintre cei prezeti a excitat in asa fel incat sa-i puna in miscare. A fost funny, dar iar m-am dus sa beau si am pierdut prestatia lor printre pahare.

Atipic pentru un eveniment cu o trupa din strainatate pe afis, dar dat fiind conditiile care au nascut acest eveniment, de la sine inteles, headliner-ul a fost Recycle Bin, trupa privata aproape acum un an de un membru, fara dorinta vreunuia dintre ei sau a fanilor. Toata seara am auzit lume care se intreaba “dar cu cine o sa cante Recycle Bin la voce?”. Si eu eram curios. Misterul s-a sfarsit cand pe scena s-au suit doar 4 insi si au inceput sa cante. Rolul vocalului principal a fost luat de Bitza, unul dintre cei 2 chitaristi. Mi-a parut rau ca publicul s-a imputinat in asa hal taman la, scuzati-mi expresia, “bomboana de pe coliva”…dar asta e, vremurile sunt grele, oamenii isi vad in general mai mult de ale lor, sunt mai putin sufletisti si mai putin oamnei de la o vreme, unii sunt copii, altii au copii acasa... Macar cei ce au ramas stiu ca miscarea punk nu si-a pierdut o trupa, ca aceasta a renascut, este din nou pe scena si isi face treaba bine.

Una peste alta consider Pokefest un eveniment reusit, interesant chiar ca si conceptie de productie.
Felicitari organizatorilor, trupelor care au cantat, oamenilor care au venit (pacat ca nu ati fost mai multi), multumesc Vladone pentru clipele frumoase, Nedeea pentru poze, Recycle Bin ca au revenit si nu in ultimul rand,

Salut Poke si speram ca ti-a placut!

Costin '13' Chioreanu

Poze: Nedeea@Katabasis Distro

P.S. Nota 10 pentru paza asigurata de Hardcore Security. Firma de securitate de la Fabrica isi face treaba de fiecare data. Se vede ca dupa atatea concerte de hardcore / punk sau metal au invatat publicul si ii stiu manierele :)