Sonisphere D1: Accept the Manowar!

Sonisphere 2010 a trecut de parca nici n-ar fi fost si cand ma gandesc la cele trei zile minunate petrecute la Romexpo am uneori impresia au fost aievea.

Sunt foarte multe de povestit dar o sa incerc sa ma rezum la ce a fost esential si reprezentativ pentru fiecare zi. In mare, festivalul a fost probabil cel mai profesionist organizat eveniment pe care l-am vazut in Romania la bataie cred doar cu primul Bestfest (nu ma refer la doar ce a fost in fata scenei ci si in spatele ei, presa, promovare si multe altele). Asa ca incep cu un mare ropot de aplauze pentru D&D East Ent., Sonia, Anca Lupes de la Starmanagement, Lenti Chiriac si nu in ultimul rand Marcel Avram fara de care mai mult ca sigur nimic nu era posibil.

Manowar, Accept la Tuborg Green Fest - Sonisphere 2010 - Ziua Unu - Orphaned Land" src="http://poze2.metalhead.ro/?mmid=f2deb8bc5218f921b" />

Intru direct in branza ca asa imi place si zic ca am stat cu o teama teribila de ploaie toate trei zilele si nu scap ocazia sa injur nitel toti meteorologii de m-au informat de la online la tv, cu dedicatie: Mama Omida va da lectii !

Vinerea a fost pentru mine o zi destul de incordata din cauza ploii constante si a oboselii adunate de peste saptamana. Nici n-aveam idee cat de rupt urma sa fiu luni atunci cand Orphaned Land au urcat pe scena. Asteptam de mult sa vad trupa asta live. Nu mai stiu daca am prins-o pe la vreun festival european vreodata dar acum am realizat ca nu i-am acordat suficienta atentie. Ca prima trupa a serii (o sa vedeti ca regula se mentine pe zile) israelienii au sunat bestial. M-am temut doar ca vreun fan Manowar cu orientari ... diverse... sa nu aiba ceva de comentat dar cred ca multora le-a scapt nationalitatea celor de pe scena. Si la cat de bine canta sincer nu conteaza.

Orphaned Land e combinatia perfecta intre ritmurile orientale si metal - genul ala de muzica de se canta din suflet si cu multa dezinvoltura. Pot sa spun ca israelienii i-au socat pe multi (in sensul bun) avand in vedere cate mii de maini au ridicat in aer si ropotele bune de aplauze pe care le-au prins. Vocea puternica, chitara scoasa in fata, tobele proeminente, basul putin adus de urechi si a doua chitara cu un distors pe alocuri suprapus tehnic perfect peste ritmurile orientale. Orphaned Land oricum ramane genul de trupa de ascultat in club cu multe beri la bord si chef de voie buna dar, de ce nu recunoastem, Sonisphere le-a priit: atat lor cat si celor din fata scenei.

Au urmat apoi Paradise Lost pe care ii asteptam de ceva vreme inapoi in Romania asa ca probabil ma asteptam la prea mult si am primit putin. Nu ma intelegeti gresit, nu din cauza trupei. Ghinionul trupelor straine de pe pozitia doi s-a mentinut toate cele trei zile si avand in vedere ca dupa englezi au urmat granzii de la Volbeat, sunetul a avut grav de suferit. E normal le festivalurile mari, asa se face dar cred ca se putea face o exceptie pentru Romania. oricum erau pauze mari intre trupe.

Setlistul englezilor a fost cumva similar cu cel de acum 2 ani de la Romexpo (sper sa nu ma insel) si a continut melodii de pe cel mai recent release discografic al trupei si eternele hituri As I Die si Say Just Words dar si multe alte piese antrenante care sincer meritau un sunet mai bun (o s-o repet si de zece ori daca e nevoie).

Am incercat sa halesc niste mici dar n-am reusit din cauza cozilor asa ca m-am indopat cu apa plata si cu bere pana am intrat "In The Volebat Mood" (cunoscatorii stie). Danezii de la Volbeat cred ca au fost surpriza si senzatia Sonisphere 2010 din punctul meu de vedere. Nu cred ca mai mult de 1% din cele aprope 20.000 de suflete aflate la concert stiau cine sunt asa ca Volbeat ar trebui laudati indoit pentru atmosfera creeata. Cum sa va zic.. Dupa 3 piese toata lumea aplauda, canta, batea din picior sau urla cu trupa pe ce versuri prindea / intelegea.

Multi au zambit fericiti pe coverul "I wanna be with you" (din Ally McBeal parca) sau au ras copios pe "coverul" de 3 secunde dupa Cannibal Corpse. Am ascultat si ceva coveruri (daca nu ma insel) dupa Johnny Cash si nu pot incheia aceste umile vorbe fara sa zic ca solist mai carismatic ca Michael Poulsen rar mi-a fost dat sa vad ! (are nume a la Fight Club asa, nu ? "His name was Michael Poulsen" - pour les connaisseurs).

Dupa show-ul de nota 11 de la Volbeat a urmat cea mai asteptata trupa a serii: Manowar. Era destul de clar ca 70% din cei veniti in prima seara au facut-o special pentru Americani asa ca multi au ramas socati sa afle ca vor canta doar o ora si ca Accept vor fi cap de afis. Din punct de vedere organizatoric inteleg miscarea: Accept sunt mai vechi au box office mai grasan au productie mai scumpa, sunt germani si o dau in difuzoare de mai multa vreme ca Manowar, dar daca as fi un fan Manowar si mi-as fi cumparat bilet cu 3 luni inainte pentru Manowar as fi facut scandal clar sa vad ca trupa mea favorita canta o ora.

Asa ca, indiferent daca suportati sau nu Manowar, recomand sa intelegem ambele pareri. Acum sa revenim la oile noastre si sa spunem ca show-ul Manowar a fost putin timorat si cred ca au dat doar 70% din ce dau in mod normal pe scena. Erau suparati si ii inteleg. N-au parasit scena oricum fara sa faca un mic circ (in dulcele stil propriu) legat de tributul Dio si "The Fuckers" from Sonisphere care nu i-au lasat sa vanda acolo albumul.

Setlistul a fost cumva similar cu cel de la Bestfest-ul de anul trecut ba chiar am apreciat un cover (putin chinuit) dupa Heaven & Hell adus memoriei lui Dio. Sa fi fost headlineri, lucrurile ar fi stat cu totul altfel asa ca, sincer, desi nu-mi place muzica lor dar o apreciez, ii inteleg. Meritau mai mult. Inca 20 de minute de live si toata lumea ar fi fost fericita. Dar sa nu disperam, ca mai sunt zile in sac si au destula vreme sa ne viziteze de inca 30 de ori pe putin. Ma bucur de asemenea ca profesional au fost domni si n-au zis nimic de Accept.

Seara s-a incheiat cu o trupa pe care o fredonam in a 5-a sau a 6-a in drum spre casa de la scoala si cu care ma dadeam mare la gagici ca-s metalist periculos de Buzau: Accept! Am avut parte de un "Access All Areas" (parca asa se chema albumul) adica de un regal de super-hituri cu care multi dintre noi au crescut: de la Metal Heart pana la The Princess Of The Dawn am cantat de m-au durut salele.

Accept si-au meritat pozitia de headliner dar, repet, Manowar meritau putin mai mult timp pe scena. Asi scrie mai mult despre germani dar un concert Accept e cumva similar cu unul Rammstein (ce tare, tot germani): trebuie vazut si ascultat (uneori cu inima). A da, trupa se descurca exemplar si fara UDo (desi sincer, uneori mi-era dor de vocea sa - nu cu mult diferita de a solistului actual, oricum). Undeva, cumva, m-a dus gandul la AC/DC - nu stiu de ce :) Eram "In The Mood".

Morrison

Poze, marca Miluta Flueras, gasiti pe METALHEAD accesand link-ul de mai jos:

Poze Tuborg Green Fest - Sonisphere 2010 - Ziua Unu

Cateva filmari din prima zi gasiti mai jos:

Primele filmari de la Tuborg Green Fest - Sonisphere din Ziua Unu