Stephen O'Malley si Ansamblul Hyperion: Nonconformism muzical
05 Septembrie 2011 de Buvnitz
Sambata dimineata m-am trezit cu greu sa ajung la 11 dimineata la Sala Radio pentru un concert care sincer da clasa tuturor artistilor din metal de au impresia ca sunt care mai de care mai experimentali si inovativi.
Doi oameni, undeva pe la 40-50 de ani, m-au facut sa-mi dau seama ca in muzica inca exista spatiu pentru experiment si mai ales ca acesta poate veni din cele mai neasteptate locuri. In cazul de fata de la un anume ansamblu Hyperion.
Dar nu Hyperion m-a facut sa ma trezesc la 9 dimineata ci prezenta lui Stephen O'Malley, cunoscut mai degraba pentru activitatea in Sunn O))). Nu este singurul sau proiect insa toate au avut la baza noncomformismul, atat in muzica cat si arta. Spun arta pentru ca O'Malley este responsabil pentru coperti clasice Burzum, Emperor, Melvins sau Boris.
Sigur ca un concert la Sala Radio in cadrul festivalului George Enescu i-a pus pe multi pe ganduri: Ce cauta O'Malley in Romania la un festival de muzica clasica (sau asa am crezut).
Pana pe la 11:30 l-am considerat pe O'Malley cel mai 'nebun' din sala. La 5 minute dupa debutul concertului mi-am dat seama ca O'Malley nu e in acest caz decat un pion in acest ansamblu Hyperion condus de doi adevarati 'nebuni'.
Prima in scena a fost Ana-Maria Avram. Sa fiu sincer habar n-am cum sa descriu ce s-a intamplat in Sala Radio. Mai degraba am facut aceasta cronica pentru a avea un pretext de a posta filmarile de mai jos ce descriu in detaliu un concert al ansamblului Hyperion.
Pe scurt: Sunete ambientale generate de computer asistate de improvizatii pe instrumente clasice. Rezultatul? As putea spune o simfonie macabra. Ce-i drept pe cat de socant pe atat de captivant. E prima data cand am vazut asa ceva si pe cat de socat am fost pe atat de impresionat. Pare ca nimic din ce se intampla pe scena nu e calculat ci totul este improvizat si gandit pe moment iar totul pare un proces cat se poate de natural.
In prim plan e dirijorul si nu ma mira daca cineva si-ar pune semne de intrebare odata surprinsa piesa in cauza. In fine, cred ca mult mai informativ este materialul video de mai jos.
Ana-Maria a fost oarecum aperitivul caci partea a doua a concertului a fost dirijata de Iancu Dumitrescu, un adevarat compozitor de muzica avant-garde. Elevul lui Alfred Mendelssohn, Dumitrescu a inceput sa compuna la inceputul anilor 70 iar in 1976 a format ansamblul Hyperion, un fel de grup multimedia dedicat muzicii experimentale.
Modul in care acest om dirijeaza orchestra este absolut incredibil. Toti acei oameni se afla intr-o cu totul alta lume insa e de admirat dedicatia oferita acestui stil. Sunt tare curios ce simt acei oameni.
Ce a cautat O'Malley? D-abia dupa concert am inteles. Omul s-a integrat perfect in ansamblul Hyperion, e exact genul lui de muzica si cred ca improvizatia i se potriveste de minune in acest context.
M-am temut de reactiile publicului. Tricouri negre, oameni normali, oameni care se dadeau speciali si batrani. Toti au aplaudat si apreciat in egala masura.
Ce-i drept ca prestatia lui Dumitrescu a fost 'pasionala' as putea spune insa Ana-Maria m-a bagat in sperieti..si nu doar pe mine.
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
