A doua zi, pe 14 august, am reusit sa ajung mai devreme, iar asta fiindca am luat un autobuz cu bilet. Ca sa fiu sigura ca nu raman stranded in Buftea.
Am avut pe lista Alex Clare, Chapel Club, The Raveonettes, The Wombatssi Interpol. Adica trebuia sa fie full. Si a cam fost...
De data asta am venit chitita sa dau si o tura de domeniu, sa vad care, ce si cum. "Un festival ca o vancanta", scria cu gri pe bratara mea oranj. Numai ca nu prea poti numi vacanta doua zile in care esti nevoit sa dormi tot la tine in pat si sa revii a doua zi.
Aveau meniuri intregi la pret de 2,5 jetoane, ceea ce era destul de ok, era destula mancare in cutiile alea. Dar am optat pentru o portie de nachos cu "poti te rog sa pui mai mult sos" si am scos flacari pe nas pe la jumatatea procesului de consumare, stand pe jos in fata scenei, dupa Raveonettes. Care au cantat dragut, dar era prea intereasant peisajul, la ora aia inainte de apus.
Asa ca am prins o piesa din trei, facand ture. Am mers de data asta in stanga, pe langa "ball room", unde am vazut o terasa (mai era una si pe malul lacului de langa scena), am trecut pe podul de lemn plin pe margini de plase cu paianjeni cat degetul mare si am ajuns in zona de relaxare orange, unde erau ceva gen sezlonguri de panza pe iarba, la mal de lac. Dincolo de ele, spre cel de-al doilea lac, ala mare, era un teren de volei pe iarba, organizat de red bull parca. Un cort de prim ajutor si dincolo de el, o terasa, sus langa balustrada lunga de ciment ce tarmuia lacul. Pacat ca muzica de acolo era cam nasoala. Mai pe seara am auzit chiar pitipongeli.
Am terminat nachos aia cu 10 minute inainte sa inceapa Wombats, pe care ii asteptam sa vedem cum dau pe scena.
Wombats au cantat foarte ok, chitaristul a fost foarte energic, de parca ar fi cantat la o trupa de punk rock. In public s-a dansat, s-a cantat, a fost foarte fain. "If you love me, let me go back to that bar in Tokyo, where demons from my past leave me in peaaaace!" am tot cantat pe piesa mea preferata, "Tokyo". Imi mai plac si "Techno Fan" si "Let's Dance To Joy Division". Ultimele doua piese au fost chiar "Tokyo" si "Let's Dance...", iar la final solistul a daramat partial drumsetul, apoi trupa s-a retras in aplauzele sincere ale fanilor.
Si a venit si timpul pentru Interpol, care s-au lasat putin asteptati, dar nu s-a deranjat nimeni sa strige trupa in cor. Au venit intr-un final, dupa ce staff-ul lor a bibilit toate instrumentele de 10 ori, sa se auda bine. Ceea ce era si normal, avand in vedere ca headlinerul festivalului trebuia sa sune the best.
Au inceput cu patru piese care nu mi s-au parut cele mai potrivite pentru a transmite starea de spirit buna catre public. Abia la a patra, "Barricade", a inceput sa se danseze. Apoi la "C'mere" la fel.
Nu mi-a placut ca au bagat o tona de fum pe scena. Mai mult de doi metri nu vedeai in adancimea scenei. Se vedeau chitaristul Dan Kessler in stanga, solistul Paul Banks in mijloc si basistul live Brad Truax in dreapta. Pe Sam Fogarino doar l-am auzit la tobe, in rest l-am vazut doar de doua ori: inainte de bis, cand a venit cu tigara atarnand in coltul gurii si a ridicat bratele catre public si dupa bis, la fel. Mai era si Brandon Curtis la clape, dar si el avea parte de acelasi necaz: nu-l vedea nici dracu.
Dupa fiecare piesa si la unele chiar si in timpul lor, s-a aplaudat indelung, iar solistul Paul Banks a tinut sa multumeasca de doua ori la finalul fiecarei piese.
In mod asteptat, preferatele publicului au fost "Barricade", "C'mere", "Evil" si "Slow Hands". M-a surprins insa faptul ca la piesa care a dat numele festivalului, "Summer Well", publicul a fost un pic inert. Paul a mentionat publicului ceva legat de faptul ca urmeaza sa cante piesa ce da numele festivalului, dar fanii n-au avut nicio reactie. Dar au aplaudat in timpul si dupa piesa, as usual.
S-a aplaudat intens si s-a strigat dupa trupa dupa ce au plecat de pe scena. Asa ca am mai smuls un "Obstacle 1", piesa mea preferata, la care s-a cantat si s-a dansat serios, m-am si mirat ce se intampla cu publicul de e asa de activ.
Setlist Interpol la Summer Well 2011:
Success
Say Hello To The Angels
Narc
Hands Away
Barricade
Leif Erikson
C'mere
The New
Evil
Lights
Take You On A Cruise
Summer Well
The Heinrich Maneuver
Length of Love
Memory Serves
Slow Hands
Not Even Jail
Encore:
Obstacle 1
Ce nu mi-a mai placut: nu era decat un ecran, si ala undeva in stanga pe la jumatatea gazonului. Langa scena in stanga si in dreapta stiam eu ca sa mai pun monitoare, ca nu mereu vezi exact ce giumbusluc face acolo artistul... Toaletele au fost iar cam putine si ma uitam la oameni cum stau la coada.
PS: Mai tarziu, in Niste Domni mi s-a parut ca unul dintre cei 4-5 indivizi care pareau dezamagiti cand Irina le-a zis ca inchide ar fi fost chitaristul de la Wombats, ala de seamana cu Tom DeLonge in varianta din tinerete.
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
