Tarja Turunen la Bucuresti: Mai Mult Decat O Voce

WHAT LIES BENEATH FINAL TOUR 2012 a ajuns si la Sala Palatului din Bucuresti, miercuri 25 Ianuarie, cand fanii Symphonic Metal-ului (dar nu numai) s-au putut bucura de un concert exceptional al sopranei Tarja Turunen, a carui amintire o vor purta vreme de cativa ani, pana cand artista va reveni cu noi materiale si probabil un nou turneu.

Pentru multi numele Tarjei are o rezonanta aparte, fie ca isi amintesc de perioada Nightwish, fie ca ii apreciaza libertatea artistica ce a urmat despartirii de acestia : vocea ei este inconfundabila, dand o aura deosebita fiecarui vers in parte, expresivitatea ei punand in valoare chiar si cele mai fragile emotii prin pasiunea cu care interpreteaza pe scena.

Seara a debutat cu doua formatii din Italia : SCALA MERCALLI si SYLPHEED, ambele nume complet necunoscute mie pana mai ieri. Pe cei de la SCALA MERCALLI nu am reusit sa ii prind, ultimele acorduri ale concertului lor auzindu-se chiar in momentul cand am ajuns in foaierul Salii Palatului, asa ca nu ma pot pronunta in privinta lor, insa din cele auzite in jurul meu am inteles ca ar fi vorba de niste fiinte cel putin curioase.

SYLPHEED si-au inceput show-ul imediat ce mi-am ocupat locul in sala. As vrea sa pot spune ca au fost OK, ca se incearca si ca stilul lor este in formare, dar este prima data, cred eu, cand o formatie imi displace profund : de la vocea solistei (cu schimbari de registru lamentabile) pana la piesele interpretate, un lung sir de „soundalikes” si un stil care nu prea e stil, cel putin nu unul original sau macar slefuit. Misterioasa aceasta „arta” a alegerii opening act-urilor, insa se poate intampla sa fii pus in fata unor momente usor penibile precum acesta.

Pregatirile pentru concertul Tarjei au presupus ridicarea unei panze negre imprimata cu imaginea albumului / turneului, ce a cazut abia dupa intro-ul (Anteroom of Death) si la doar un minut de finalul celei de a doua piese : „Buna seara, Bucuresti! Ma bucur ca sunt aici! I am happy to be back here! Let’s have some good time together tonight!”

Luminile si acordurile violoncelului lui Max Lilja inundau sala pentru piesa „Naiad” – „It really feels awesome to be here”, ne spune Tarja reamintind de primul concert la Sala Palatului si multumind acelora care i-au fost alaturi „in good days, and bad days - everyday” si o prima reactie in forta din partea publicului pentru „I Walk Alone”.

Piesei „Dark Star” i-a urmat solo-ul lui Mike Terrana - intr-un exercitiu de maiestrie ce s-a transformat intr-un ritm nebun odata cu acordurile compozitiei Galop Infernal (Jacques Offenbach), cand aplauzele publicului nu mai puteau tine pasul cu tempo-ul lui Terrana. Ceilalti muzicieni i s-au alaturat pentru un lung pasaj instrumental al piesei „Little Lies” demonstrand publicului ca Tarja este inconjurata de oameni cu adevarat talentati, in timp ce soprana revine pe scena intr-o rochie superba, la fel de zambitoare „Mainile sus!”, cantand versurile catchy alaturi de public : „You look so beautiful people, you should see yourself from here! Multumesc!”, a adaugat la final, cand luminile se rasfrangeau asupra publicului ce aplauda in picioare. „Into the Sun” a fost o piesa noua, in stilul deja cunoscut al artistei, ce va aparea pe viitorul material discografic.

Ceea ce mi-a placut in mod deosebit insa a fost momentul in care Tarja, apropiindu-se de pianul din stanga scenei, a explicat ca nu putea sa lase undeva in culise acest instrument superb si sa nu cante macar o piesa – „Oasis” – simplu si totodata emotionant.

Revenind in mijlocul scenei la keyboard, cu Christian Kretschmar la violoncel si Mike Terrana „cumintit”, pentru un medley intr-o interpretare acustica inedita, precum cea a uneia dintre cele mai surprinzatoare compozitii de pe albumul What Lies Beneath – „Montanas de Silencio”. Poate unora le-a lipsit elementul Metal al acestor clipe, dar nu poti sa nu apreciezi aceasta latura artistica a Tarjei, care ii pune in evidenta atat de bine vocea.

Spre final, o alta piesa noua - „Never Enough” - si desigur una preferata de public „In for a Kill” si se retrag cu totii in culise. Bis-ul a inceput cu un alt transfer de genuri, de aceasta data de la opera la Metal cu „Phantom of the Opera”, incheind o seara de exceptie cu „Die Alive” si „Until My Last Breath”. Si-a luat ramas bun de la publicul din Sala Palatului cu promisiunea ca va reveni curand – cand se va intampla aceasta nu se stie sigur, cert este ca fanii vor fi si atunci alaturi de ea, urmand-o in cariera ei solo si apreciind-o pentru talentul si modestia ei.

SETLIST

Intro (Anteroom of Death)
Lost Northern Star
Naiad
I Walk Alone
Dark Star
--- Drum Solo / Band Solo ---
Little Lies
Into the Sun
Bless the Child
Oasis / The Archive of Lost Dreams (Piano)
Rivers of Lust / Minor Heaven / Montanas de Silencio / Sing for Me / I Feel Immortal (Acoustic)
Never Enough
In for a Kill
ENCORE

Phantom of the Opera
Die Alive
Until My Last Breath