Duminica seara am dat o tura pana in Fabrica sa vad exact ce se intampla cu fenomenul asta DIY.
Recunosc ca din pura curiozitate dar in acelasi timp dintr-un simt al increderii in BHCB care reuseste intotdeauna sa aduca formatii noi si interesante in spatiul autohton chiar daca nu toate pot fi digerate sau acceptate de publicul underground.
Pe lista serii a fost un pachet marca Avocado Booking cu doua formatii americane si una din Suedia. E vorba de Trial, trupa etalon a genului, suedezii de la Anchor si americanii de la Run With The Hunted. Ca bonus am avut Mediocracy - proaspat intorsi din turneul european - si grupul brasovean I Stared Into The Forest (am impresia ca ei si colegii de la Coins As Portraits) vor lovi bine cu albumele de debut.
Culmea, prioritatea mea in acest caz era I Stared Into The Forest. Au lansat o piesa zilele trecute care suna incredibil de bine asa ca am zis sa vad cum se descurca formatia live. Ce-i drept nu vreau sa trag o concluzie dupa ce am vazut in Fabrica avand in vedere ca diferenta dintre ce am auzit pe studio si ce s-a intamplat live este mult prea mare deci la mijloc e o problema poate cauzata de lipsa unei componente complete pe scena. Pana cand situatia se va definitiva in acest sens va recomand ca in luna octombrie sa dati un click pe Asiluum.com unde veti gasi atat discul lor cat si a celor de la Coins As Portraits.
Faptul ca Mediocracy au trecut in ultimele saptamani printr-un tur de forta a fost probabil cel mai vizibil factor al showului lor. De Mediocracy am tot scris, stiti cum si ce canta. Indraznesc sa spun insa ca cele 15-20 de minute pe scena au fost prezentate impecabil iar din punctul meu de vedere anumite aspecte ale showului au fost mai bune decat ce am vazut la concertul de lansare. De aceasta data insa fara Dop (bass), aparent retinut de studiile in Anglia.
O curiozitate pe care am avut-o legata de acest show a fost sa vad exact cat si mai ales ce public se poate strange la un astfel de eveniment. Nu mare mi-a fost mirarea sa vad ca peste jumatate din cei prezenti au venit de prin alte colturi ale tarii, cu preponderenta Cluj-Napoca si Timisoara, doua zone unde astfel de manifestari DIY primeaza.
Dar mult mai interesanta este implicarea publicului in fenomen. Desi nu foarte mare la numar daca raportam la nivel national, recunosc ca aceasta categorie DIY este si cea mai dedicata pe care am vazut-o, fie ca vorbim de muzica sau modul de viata vegan/straight edge.
Run With The Haunted mi s-au parut clar surpriza serii. Un hardcore deloc monoton sustinut de o voce venita de la mama lor (daca e o expresie potrivita in acest context). Acel stil vocal desprins din reteta perfecta a formatiilor americane. Cu ocazia asta mi-am dat seama si cat de importanta este vocea intr-o formatie de hardcore (fapt pe care mi l-au demonstrat Anchor ulterior insa total contrariul). Nu stiu exact cat de cunoscuti sunt RWTH in scena hardcore insa cert e ca peste jumatate din cei prezenti in sala stiau versurile cap-coada (lucru care s-a intamplat de altfel la fiecare formatie).
Desi destul de cunoscuti pe plan european, Anchor nu m-au impresionat atat de tare live ca pe CD. Ce-i drept ce canta baiatul ala la voce nu e chiar cel mai usor lucru din lume si cred ca efortul fizic si-a spus cuvantul in cazul showului suedezilor. Publicul a fost probabil de alta parere avand in vedere ca intreg recitalul Anchor a fost dominat de stage dive-uri si mosphituri (apropo, asa cum trebuie ele facute nu taraneala de prost gust cum vedem pe la alte concerte - sa nu dau nume) care au clatinat pana si sistemul PA montat deasupra scenei.
Personal nu gust ce canta Trial. Muzical mi se pare pur si simplu prea haotic. Mult mai interesant a fost impactul vizual si mai ales mesajul transmis. Greg Bennick cu asta se ocupa de fapt: activism umanitar dar si un CV impresionant de cateva mii de discursuri din 1984 si pana astazi. Daca aveti ocazia puneti mana pe documentarul Flight from Death, este unul din cele mai ambitioase materiale ale genului. (trateaza in special experientele umane, gravitatea acestora).
La fel de impresionante au fost si cunostintele sale despre Romania si sistemul comunist. E imbucurator sa prinzi si astfel de personaje in detrimetrul celor care intreaba organizatorul inainte de concert : 'Cum se zice buna seara in romana?'.
S-au prezentat subiecte de tot felul...de la impactul pe care il poate avea un singur om in societate si pana la libertatea fiecaruia sau agresiunea sexuala. Toate aceste momente au fost indelung aclamate de cei prezenti in sala care de fapt au facut 50% din concert avand in vedere ca microfonul era mai degraba in sala decat pe scena.
Ca o concluzie a serii de duminica. Daca prindeti un concert organizat de BHCB (mai ales cu un asemenea pachet de trupe) va recomand sa mergeti macar pentru a vedea ce inseamna dedicatia unui public dusa insa la un alt nivel.
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
