In seara de marti, 13 martie 2012, in Club A urmau sa concerteze trupele Ulise, Paradox, Luni la Teatru si Central Warehouse, in cadrul unui proiect frumos realizat de un club ce sustine scena rock/metal din Romania de 42 de ani.
Trofeul Club A - Avanpost Rock are intentia de a oferi trupei castigatoare sansa sa cante pe scena Exit Festival si daca stam sa ne gandim bine, o astfel de sansa nu apare oricand. Tocmai din acest motiv oamenii tind sa uite de scrupule si sa foloseasca tehnici lipsite de orice urma de fair-play in lupta lor spre faima pe care ar aduce-o prestatia pe una din scenele festivalului sarbesc.
Cele patru trupe ce urmau sa concerteze in Club A in aceasta faza a concursului nu imi exprimau prea multe. De Paradox auzisem printre pustanii pe care ii mai intalnesc la diversele concerte, dar nu i-am ascultat vreodata, iar pe Central Warehouse ii vazusem cu ocazia aceluiasi concurs, in faza calificarilor, alaturi de Fara Vise si un proiect dubios pentru ideea intregului concurs (Avanpost Rock), Nu & Apa Neagra. Am deviat de la subiectul principal al acestui articol ce se vrea cronica de concert, anume modul in care vor unii oameni sa ajunga la faima.
Seara a fost deschisa de bucurestenii de la Ulise, un trio de rock alternativ ce s-a exprimat timid, cu erori mici dar vizibile pe parcursul celor sase piese cantate (limita impusa de concurs este de 30 de minute, trei dintre piesele sustinute de trupe urmand sa treaca printr-un vot al publicului, exercitat prin buletinele de vot din club si pe pagina de facebook a concursului).
Catalin Fuioaga, bateristul trupei, s-a incalzit mai greu, primele doua piese nu i-au iesit pe cat de bine si-ar fi dorit insa pe parcurs a aratat ca este sigur pe el si este un baterist bun. Problema celor de la Ulise sta undeva in voce, o voce foarte puternica dar greu de stapanit.
S-a falsat mult in a treia piesa, "Noi nenoi", pe partile de refren care solicitau note inalte combinate cu notele extrem de joase si foarte bine stapanite de solistul si chitaristul Dan Stoica. Problema notelor inalte este iertata, dar in mica masura, de talentul pe care il are acest muzician la chitara, cu niste solo-uri executate aproape perfect. Basistul Ionut Gagu este singurul membru al trupei caruia nu ii pot reprosa nimic, insa basistii sunt de obicei ascunsi undeva in umbra si nu ies in evidenta prin erori. Din punct de vedere al creatiei, Ulise imi par originali, versurile au o tenta simbolista si se contopesc foarte bine cu tonul grav al vocii.
Setlist:
1. Abatorul
2. Spatiul meu vital
3. Noi, nenoi
4. Marile asteptari
5. Semnele neputintei
6. Asezarea cetii
Paradox au castigat aseara un nou fan si mi-au demonstrat ca sunt total opusul a ce asteptam sa vad pe scena. Atitudinea solistului si gesturile ce pareau a semnala un ego urias m-au facut sa am ganduri pesimiste inca dinainte de a incepe concertul propriu-zis. Pareau pur si simplu una din trupele tinere din tara ce au parte de management si putere financiara, mai ales dupa castigarea preselectiei pentru deschiderea festivalului OST Mountain Fest 2011. Din pacate, de-a lungul anilor am invatat ca preselectiile pentru diverse festivaluri sunt castigate in moduri ciudate si asta mi-a alimentat scepticismul.
Paradox abordeaza un gen hard/heavy ce se diferentiaza de majoritatea celor 32 de trupe ramase in concurs, in mare parte trupe de alternativ. Tinerii de 15-16 ani au venit cu foarte putini prieteni, chitaristul Razvan Calcan explicandu-mi dupa prestatie si motivul secetei de fani. Colegii lor, care ar fi umplut de altfel clubul in zile mai bune, se aflau in salile de clasa pe care ei le-au parasit pentru concurs. Tibi Galea, chitaristul lead al trupei, este probabil (dupa parerea mea, bazata pe trupele romanesti ascultate pana in acest moment) cel mai bun tanar chitarist din Romania.
Cel mai bun tanar sub 18 ani, sa fiu mai clar, desi sunt multi chitaristi cu ani grei de munca in spate care nu pot sa ajunga la prestatia exceptionala a tanarului de numai 16 ani. Imaginea lui pe scena imi transmitea imaginea lui Joey Gaydos Jr. in rolul lui Zack Mooneyham din School of Rock. Un alt chitarist foarte bun, dar major, este Turcu Alex de la Running Clouds, trupa care are acest beneficiu dar este slabita de problemele de la voce. La Paradox nu am putut gasi vreo problema, m-au lasat perplex si cu intrebarea: de ce am ignorat aceasta trupa?
Setlist:
1. Invata sa traiesti
2. Azi
3. Umbre sterse
4. Monster
5. Crazy Riff (intitulata de fapt Memories)
6. Wake me
Din Bacau au venit cei de la Luni la Teatru, in componenta carora puteam observa o fata mai cunoscuta, cea a lui Ionut ''John'' Mititelu, chitaristul Butterflies In My Stomach. Moldovenii au ajuns de aceasta data fara peripetiile din prima faza a concursului, cand se pare ca au invins conditiile meteorologice foarte dificile. Fara un background foarte colorat, Luni la Teatru au aratat ca niste actori, si-au jucat rolurile foarte bine si au prins publicul intr-o piesa formate dintr-o singura scena si sase acte.
Daca la Paradox am vazut un numar foarte mic de sustinatori, Luni la Teatru erau pusi in situatia in care veneau ca oaspeti in fata unui public necunoscator. Probabil ca data viitoare alta va fi situatia, daca macar zece persoane din clubul plin au simtit ceea ce au transmis moldovenii.
Setlist:
1. Alone
2. Farmacia
3. Tic tac
4. Golden fish
5. No wasted time
6. Ultima zi din viata
In final am ajuns si la partea conectata cu titlul evenimentului, partea in care voi lasa frau liber cuvintelor critice, maniera pe care am evitat sa o abordez pana in acest moment. Daca Central Warehouse mi-au aratat in prima faza a concursului ca sunt o trupa fara originalitate, o trupa ce tinde sa devina trupa de cover-uri, in aceasta seara mi-au aratat ca sunt o trupa de cover-uri aroganta. Aici o sa blamez si clubul pentru procedura in care se ofera buletinele de vot publicului.
Buletinele de vot sunt lasate pe o masa de unde orice persoana poate lua cate doreste. Cam asta s-a intamplat si la Central Warehouse, unde o doamna care le este probabil manager umbla in stanga-dreapta cu cele cateva zeci de buletine pe care le procurase si cu flyere pe care erau inscriptionate piesele trupei, explicand cu grija unde trebuie votat. Nu ma intereseaza faptul ca acei oameni puteau sa fi venit pentru trupa, la inceput clubul era aproape gol si respectiva doamna avea deja buletinele pregatite. Cei ce veneau pe parcurs puteau sa isi ia singuri cate un buletin de pe masuta din fata scenei.
Astfel raman dubioase si primele doua buletine extrase din urna la sfarsitul concertelor, buletine fara nume si probabil mai existau. Nu stiu daca se iau in considerare buletinele anonime, dar modul in care au lucrat cei de la Central Warehouse a fost tipic tarii in care traim. Cat despre muzica trupei, imi pare rau ca au un baterist atat de talentat si un chitarist care poate sa cante Jimi Hendrix, ceea ce canta aceasta trupa de altfel, dar nu au inspiratie. Sau au, dar a altora.
In articole mai vechi vedeam discutii despre scena, discutii despre veninul ce a cuprins scena rock/metal si doream sa cred ca nu este asa. Credeam in "flower power" si in ideea ca putem trai cu totii in armonie si putem asculta muzica buna. Se pare ca lupta pentru faima este acerba si trupele isi pun piedica intre ele pentru o bucata din marele tort. Ceea ce nu au inteles ei este ca in Club A se ofera o sansa pe care sa o abordeze cu capul sus, nu cu orgoliile!
In alta ordine de idei, aceasta cronica este exact ceea ce imi doream pentru articolul/stirea/cronica/interviul (e si un interviu prin tot ce am scris, nu trebuie ignorat) ce sarbatoreste implinirea a 666 de scrieri jurnalistice incarcate pe metalhead.ro .
Un numar interesant de atins intr-o zi de marti 13, de aceea am crezut ca este de cuviinta sa fiu putin rau, dar corect, in afirmatiile mele. Vreau sa multumesc METALHEAD pentru ca imi sunt acceptatearticolele si pentru sansa de a imi posta stirile intr-un loc in care sa fie vazute de oameni de care trebuie sa fie vazute.
Nu doresc decat dreptate, macar in ceea ce ne uneste: rock & metal.
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
