Interviu exclusiv cu Tavi Iepan (REZIDENT EX) - "Dorinta noastra primordiala este sa cantam in Romania, in limba si pentru publicul pe care-l iubim."

15 Noiembrie 2013 Ana-Maria Gavrila

Interviu exclusiv cu Tavi Iepan (REZIDENT EX) -

Mai jos puteti citi un interviu cu Tavi Iepan, unul din membrii REZIDENT EX, care a fost amabil sa raspunda in exclusivitate pentru METALHEAD.ro la careva intrebari legate de noul album si despre ce s-a intamplat prin turneul pe care l-au organizat ca urmare a actiunii „Vreau REZIDENT EX in orasul meu”!

*****

Salutare! Pentru fanii rock-ului mai vechi, dar si pentru aceia mai tineri, care acum fac cunosctinta cu Rezident Ex si muzica voastra, ce inseamna acest nume pentru scena romaneasca?

Este o intrebare la care probabil ar putea sa raspunda mai bine jurnalistii de rock din Romania sau, poate si mai direct, fanii acestui gen muzical. Eu am sa incerc sa dau un raspuns care, de fapt, va prezenta felul in care am perceput noi intoarcerea pe scena din tara si unele momente pe care le-am parcurs in acesti doi ani, de cand s-a anuntat venirea noastra si aparitia grupului REZIDENT EX. Marturisesc ca, desi ne asteptam sa starnim interes cu bandul nostru, tot ce a urmat, incepand cu 3 august 2012, data primului nostru concert din Romania, care a avut loc in Piata Unirii din Timisoara, a intercut orice asteptari.

Am fost confruntati cu un val urias de simpatie din partea publicului si un interes foarte mare din partea massmedia din tara. Numarul impesionant de articole care au aparut, emisiunile de radio sau TV si invitatiile la festivaluri ca Folk You, Rock The City, Timisoreana sau Festivalul Hameiului Sighisoara ne confirma faptul ca REZIDENT EX este un grup care a reusit sa faca pasi importanti in ceea ce se cheama ierarhia rock din Romania. Poate unul dintre motive este ca, desi suntem o trupa noua, noi avem avantajul de a avea si un trecut.

Cum resimti – pana acum – revenirea pe acest taram al Rock-ului, dupa atatia ani de pauza?

Eu personal am “revenit” acum 4-5 ani in tara cu un proiect intitulat LOCATARII intr-o formula cu muzicieni excelenti, cu care am scos si albumul „Nu te supara frate”, dar care, din pacate, a avut parte de o mediatizare mult mai mica decat REZIDENT EX. Exista cateva articole chiar pe METALHEAD.ro, daca nu ma insel, asa ca, in cazul meu nu a fost vorba de o „pauza” prea lunga.

Ce rol joaca muzica pentru un artist atunci cand el nu se afla pe scena?

Este o intrebare la care raspund cu placere pentru ca vreau sa lamuresc unele lucruri pe care putini le stiu. Momentele pe care le petrece un artist pe scena reprezinta, paradoxal, o foarte mica parte din activitatea sa, iar muzica, pentru cineva care compune, scrie texte si care, inevitabil, este implicat si in diferite fatete a ceea ce inseamna promovare sau de tot ce concura la existenta unei trupe, ocupa 24 de ore din 24. Sigur, unii se vor intreba, pe buna dreptate, cand mai dormi?

Raspunsul este mai in gluma sau mai in serios: foarte putin si lucrez si atunci ha haa........ si ca sa exemplific: am papusile construite impreuna cu prietenul meu, artistul plastic Wiliam Kowaci, pentru videoclipul La Stana (Locatarii). Papusile aveau nevoie de un mecanism ca sa poata misca ochii. Ei bine, mecanismul respectiv l-am visat efectiv in timpul noptii si grija mea cea mare a fost sa nu-l uit cand ma trezesc, asa ca m-am „autotrezit” si am desenat schita.

O ora jumatate, cat dureaza de obicei un concert, reprezinta, de fapt, doar „varful aisbergului”, sutele sau miile de ore pentru pregatirea spectacolului, repetitii, compozitii, texte, videoclipuri sau imprimarea unui album, nu le „contorizeaza” nimeni. Pentru majoritatea totul se reduce la durata spectacolului si nu putini sunt cei care gandesc ca in cunoscuta piesa Dire Straits - Money For Nothing, adica „bani pentru nimic si gagici pe gratis…” Daca toate orele astea s-ar pune la socoteala, v-o spun din proprie experienta, salariul pe ora al unui muzician roman in ziua de azi poate fi chiar mai mic decat al unui portar la un depozit de cherestea, si la fel de nesigur... ha... haa.

Poze Poze Rock Diverse -

Cum ati decis sa puneti bazele unei noi trupe? Ce anume v-a indemnat sa faceti aceasta alegere?

Impreuna cu Adi Popescu intentionam de mai mult timp sa producem un CD care sa cuprinda piesele pe care le-am compus in perioada CARGO, trupa la care am fost membru fondator. intamplarea a facut sa ne intalnim cu nevasta lui Ovidiu si asa am luat legatura cu el si am inceput pregatirile pentru imprimarea unui album. In scurt timp ne-a fost foarte clar ca vrem sa-l prezentam si live si aveam nevoie de o trupa si atunci i-am contactat personal pe cei cu care, in viziunea mea, se putea face acest proiect si, cu o singura exceptie, toti au participat si la imprimarea albumului ALPHA.

Cum, dar mai ales cand a luat nastere noul album?

Primele imprimari au fost facute cu Kempes in august 2011, pe baza unor schite facute de mine sau Adi Popescu, dupa care a urmat imprimarea tobelor cu Florin la Timisoara, a basului cu Christi la Paris, a unor chitari cu mine si Matt la Hamburg si, la fel, chitari si clape la Paris cu Adi. Albumul a fost imprimat foarte neobisnuit si in multe locuri, pentru ca nu exista la ora respectiva o alta varianta,de fapt trupa nu cantase impreuna niciodata. i-mi amintesc ca la primul concert, de test, pe care l-am dat in Ungaria, la Jula (Gyula) bandul era in formula completa doar de patru zile. Dupa concert unul dintre organizatori a venit sa ne felicite si a intrebat de cand cantam impreuna, iar unul dintre noi i-a aratat patru degete. Organizatorul a concluzionat traducand unui jurnalist „de patru ani“, noi incercam sa-l corectam, el a revenit traducand din nou „de patru luni”, pana la urma am reusit sa-l facem sa inteleaga „de patru zile”; au urmat nenumarate beri si palinci... ha... haa. Dar, revenind la album, finalizarea lui a durat ceva mai mult pentru ca trebuia facut sa sune unitar, chiar daca a fost imprimat in foarte multe locuri si treaba asta am reusit-o, zic eu, foarte bine cu ajutorul lui Adi, care a folosit cele mai neortodoxe solutii si variante la mixaj. Lucrarea asta a cerut ceva timp, dar s-a meritat.

Ce ne puteti spune despre etapele creatiei: muzica, versuri? Ce a reprezentat pentru Kempes intoarcerea in studio?

In afara de Catedrala Sufletului, care a fost prima compozitie in formula REZIDENT EX, pe ALPHA sunt hituri mai vechi, daca imi permiteti sa le numesc asa, compuse de mine, cum sunt Povestiri din gara, Buletin de stiri sau Brigadierii, cunoscute publicului larg. Paradoxal, pentru majoritatea ascultatorilor, Inchis caz de boala, Iarna, Oglinda, Fotografia sau Camera viselor sunt piese percepute ca „noi” pentru ca, desi ele faceau parte din repertoriul de baza al CARGO, in prima perioada nefiind imprimate, ele sunt cunoscute publicului doar dupa aparitia albumului. Cu atat mai mult ma bucur ca au succes acum.

Textele sunt pentru mine o parte importanta a unei piese bune si in turneul pe care chiar l-am absolvit m-am bucurat mult ca publicul le canta impreuna cu noi. Chiar zilele trecute, la o emisiune TV realizatoarea imi spunea cat de actual este textul de la Buletin de stiri. Poate si lucrul asta este important cand realizezi ca ai facut piese care „rezista” in timp si nu doar un sezon. in legatura cu reintoarcerea lui Kempes in studio vreau sa spun un singur lucru,.de multe ori ma gandesc la momentele acelea cand a venit pentru prima oara in studio, cu un amestec de timiditate sau poate chiar frica combinata cu speranta si dorinta, poate ca „vibratia” asta se simte si pe imprimare, si-mi amintesc si de Adi Popescu, cu o rabdare exemplara a reusit uneori dupa ore sa imprime exact trak-ul care trebuia si care „traia emotional” la maxim sau „transmitea”, cum zice el. Eram o echipa de trei „nebuni”, cu acelasi tel, pentru multi „experti” fara nici o sansa, dar asta-i alta poveste.

Carui gen ii apartine acest nou album? Ramane sound-ul Cargo cel de “baza” sau ati incercat si alte experimente?

Impartirea asta in genuri pe mine personal nu m-a interesat niciodata, eu cand fac muzica nu m-a gandesc sa o bag intr-un anumit „sertar” care apartine unui gen. Muzica in general, zic eu, trebuie lasat-a ca un rau sa-si caute singura drumul; ea este si in cazul REZIDENT EX influentata de backgroundul fiecarui membru al grupului si, in cazul nostru, Doamne Ajuta, venim din multe „stiluri”care impreuna pot genera ceva nou si cu personalitate. in privinta sound-ului „de baza”, care ar putea fi ceva gen CARGO.

Cred ca piesele noastre recente au un alt „limbaj”… Dar pot sa pun si eu o intrebare: cum as putea eu, care am fost membru fondator in CARGO si am facut atatea piese pentru trupa, sa nu mai am „nimic” CARGO in mine sau in muzica pe care o fac? Sau Kempes si Adi, care au cantat ani de zile acolo si foarte multi i-au cunoscut atunci. intrebarea asta are ceva simpatic, care-mi aminteste de: „Cine a fost la inceput? Oul sau gaina?”...ha... haa.

In ce relatii sunteti astazi cu fostii membrii Cargo? Ati accepta sa cantati pe aceeasi scena cu ei daca ati primi aceasta invitatie?

Eu am, aproape fara exceptie, relatii foarte bune cu toti fostii membrii CARGO, pe unii chiar i-am intalnit in acest turneu, cum este Peter Kocsef, si m-am bucurat mult sa-l avem pe scena cateva momente, cu Tibi Gojdo am colaborat la primele concerte in 2012, corespondez cateodata cu Raul Dudnic sau Tibi Bako, iar cu Leo Iorga ne bucuram de cate ori ne intalnim. Daca va referiti la formula actuala de la Cargo, „ne stim”, cum se spune.

Divergentele mele cu Adi Barar ne-au impiedicat sa ne cunoastem mai bine, dar asta nu este un motiv sa nu ne respectam. Invitatia de a canta pe aceeasi scena am primit-o deja de la un organizator de spectacole, care banuiesc ca le-a facut-o si lor, dar cred ca, in momentul de fata, cei mai multi inca ar da unui astfel de concert REZIDENT EX – CARGO conotatii asemanatoare unui meci de box la categoria grea.... ha... haa. Ori, cel putin pentru mine, atmosfera unui concert trebuie sa induca o cu totul alta stare.

Vorbind de Cargo, ati reusit sa ascultati cele mai recente piese Cargo? Daca da, ce impresie v-au facut?

Da, am ascultat, oamenii au ani de experienta in spate, este putin probabil sa scoata ceva sub un anumit nivel, asa ca eu nu-mi fac griji in privinta asta.

Ce s-a intamplat in ultima vreme in componenta Rezident Ex. Stim ca v-a plecat tobosarul, iar acum a fost inlocuit de altcineva. A afectat acest lucru in vreun fel trupa?

In privinta formularii am sa fac o mica corectura, cu care in mod sigur este de acord si Florin Cvasa, care nu a plecat din REZIDENT EX. Problema a aparut cand datele concertelor pe care le aveam noi se suprapuneau cu cele ale trioului pe care il are el cu Horia Crisovan si Fely Donose, in care activeaza dinainte de REZIDENT EX si care reprezinta sursa lui principala de venit. Venirea lui Vali Potra a fost ajutata, daca pot sa ma exprim asa, si de faptul ca el a cintat ani buni impreuna cu Christi Podratzki la Abra si, ca urmare, am avut din primul moment o sectie ritmica care avea rutina impreuna, lucru esential daca ai un timp de repetitii asa limitat, in care totul trebuie sa functioneze foarte rapid.

De ce ati simtit nevoia de a avea trei chitaristi? Cum se “impart” solo-urile in trupa?

Inca de cand am inceput REZIDENT EX era clar ca Adi Popescu nu va putea participa tot timpul la concertele noastre din cauza contractelor pe care le are la Paris, dar el ramane un pilon de baza, chiar daca aportul lui in momentul de fata are punctul forte in a compune, orchestra sau mixa piese. Ca urmare, de la inceput Matthias Lange a fost o piesa de baza, atat pentru concerte cat si pentru imprimari. Pe albumul Alpha solourile au fost impartite intamplator destul de egal, de exemplu Adi la inchis caz de boala sau Catedrala Sufletului si Matt la Buletin de stiri, Brigadierii si Fotografia, iar eu la Povestiri din gara si Oglinda. Noi suntem putin trecuti de varsta cand mai este „important” sa faci un solo; de exemplu pentru concertele live Matt aproape ca m-a „obligat” sa fac si eu solo-uri, din partea mea putea sa le cante el pe toate, dar el a insistat sa avem la unele piese o culoare diferita, care, spunea el, se potriveste mai bine.

Pentru acest turneu ati organizat un fel de concurs intre fani, sub numele de “Ii vrei pe REZIDENT Ex in orasul tau?”. Cat de receptivi au fost acestia si care este de obicei atmosfera unui cocnert care se defasoara departe de capitala?

Faptul ca avem fani in toata tara ne-a inspirat sa lansam actiunea „Vreau REZIDENT EX in orasul meu” si acum, la terminarea turneului, suntem foarte bucurosi ca am reusit sa-i intalnim la ei acasa si ne-am bucurat de ospitalitate si o primire excelenta peste tot.

Bucurestii au un public care te solicita la maxim, cu o presiune dublata de o mare energie pozitiva. La Brasov publicul a cantat si strigat asa de tare ca majoritatea nu mai aveau voce dupa concert, Sibiul si Craiova, in zilele de marti si miercuri, cand prea putini au „curajul” sa faca un concert ne-au surprins cu numarul si caldura cu care ne-au primit, la Buzau si Iasi un public foarte avizat si un club excelent – Underground – cu oameni care stiu sa-ti ofere conditii foarte bune, la fel si la Constanta, la Phoenix-ul lui Margarit, unde se stie ca intotdeauna va fi foarte bine, Targu Mures, unde romani si maghiari impreuna au reusit sa stoarca si ultimul strop de energie din noi, desi eram obositi de un drum foarte lung, la Timisoara cu totii ne simtim acasa si suntem de fiecare data foarte emotionali, iar la Arad ne-am topit atat la propriu cat si la figurat.

Care e solistul preferat al fiecaruia? Ce anume v-a inspirat si v-a concurat propriul stil?

Eu am mai multi Zappa, Gabriel sau Kurt Cobain, preferatul lui Ovidiu este Ronnie James Dio, Christi e cu Robert Plant, Matt cu Bon Scott si Ozzy, iar Vali nu sunt sigur, dar cred ca... Marilyn Manson sau King Diamond... ha... haa.

Ce trupe noi sau genuri de muzica ascultati in timpul liber?

Daca este vorba de o trupa noua, chiar asa de noua nu este, dar pentru ca eu i-am descoperit in 2009, pentru mine sunt noi, se numesc Avenged Sevenfold, iar in privinta genurilor pot vorbi doar pentru mine, eu ascult de toate, de la muzica vest africana la rock in toate formele si increngaturile, la punck, muzica sud americana sau alternativ

Ce parere aveti de scena Rock si Metal din Romania, care sunt oamenii a caror evolutie ati urmarit-o sau cu care ati pastrat legatura?

In Romania Truda, care, pe langa muzica care poate place sau nu, asta depinde de gusturi, dar au umor excelent, mai mare decat majoritatea emisiunilor de comedie din ziua de azi.

Dupa ce se va incheia turneul din tara, v-ati gandit sa concertati si in afara, pe la vreun festival din strainatate?

Daca timpul este de partea noastra, precis intr-o zi vom concerta si afara la un festival, dar dorinta noastra primordiala este sa cantam la festivaluri in Romania in limba si pentru publicul pe care-l iubim si sunt inca destule la care nu am participat. Asteptam in continuare propuneri pe:rezidentex@gmail.com sau la managerul nostru Adrian Simon (0760 256 410). Salutari tuturor fanilor METALHEAD.ro.


Concerte recomandate: