La povesti cu RoadkillSoda - Interviu

Am stat putin de vorba cu baietii de la Roadkillsoda despre noul material, despre schimbari, despre deceniul de activitate pe scena si despre alte aspecte.

Ce a iesit vedeti mai jos.

1 - Salutari din partea Metalhead. RoadkillSoda a trecut prin multe schimbari de la infiintare. Cum ati descrie atmosfera actuala in cadrul trupei?

VAVA: Salut si multam pentru interes. Da, am avut alaturi de noi, in RKS, o serie de oameni talentati cu care am facut niste albume faine si cu care am avut show-uri memorabile. Cat a existat chimia si interesul sa facem lucruri in comun, i-am dat bataie impreuna si ne-am simtit excelent. Cei care ne stiu chiar ne spun ca atmosfera din RKS nu e ca in multe alte trupe, poate de aia unele relatii se si epuizeaza mai rapid. Si azi suntem la fel ca intotdeauna.

MIHNEA: RoadkillSoda este un organism viu, care trece constant prin “mutatii”, unele de componenta. Nu ne-am temut niciodata de schimbare, intrucat aduce o alta abordare in domeniul ei si un suflu nou. Am avut momente faine cu toti membrii de pana acum si chimie pe masura, fapt ce se regaseste pe cele 6 albume de studio. In momentul de fata traim prezentul, iar prezentul este foarte fain.

2 - De ce 'Sagrada'? Ce a inspirat numele viitorului album?

VAVA: Cateodata simti cand ai ajuns intr-un anumit punct al dezvoltarii tale. Este un album mai personal si mai intens ca pana acum.

FLAVIUS: Mi se pare un nume tare bine ales; da nastere unor asocieri cu incarcatura, fiind, in acelasi timp, si suficient de deschis, incat sa invite la interpretari personale. In ceea ce ma priveste, mintea imi fuge catre edificii puternice, catre lucrari monumentale si trainice, dar si catre caracterul sacru al muzicii izvorate din alchimia unor interactiuni ce se nasc intr-o formatie.

Aceasta interpretare se potriveste de minune si deciziei grafice – sacralitatea muzicii da nastere unui nou om, compus din cele mai bune elemente ale fiecaruia dintre noi. Albumul este astfel, as putea zice, un alambic hermetic.

3 - Acest album e primul inregistrat in formula actuala. Ce simtiti ca este/a fost diferit fata de materialele precedente?

VAVA: Toate albumele RoadkillSoda sunt compuse de Mihnea. Deci, din punctul asta de vedere, sound-ul si directia muzicala sunt aceleasi dintotdeauna. Fiecare muzician cu care am lucrat isi aduce aportul, personalitatea si liniile muzicale pe partitura compusa de Mihnea, care ulterior lucreaza cu fiecare dintre noi si e implicat in mixaj. Cred ca albumul de fata este cel unde aportul tehnic (mix & master) al lui Mihnea este cel mai pregnant. In acelasi timp, Flavius aduce o abordare aparte la tobe fata de ce am avut pana acum, iar Byst duce vocea mult spre zona grunge. Referitor la Byst, vorbim de un tip aflat la prima experienta in studio, care l-a impresionat pozitiv pe Adi Despot, cu care am si lucrat la primele doua single-uri de pe album. Merita ascultat! :)

MIHNEA: Este un album pe care am reusit in sfarsit sa aplicam toate dorintele pretioase si toate nuantele sonore pe inregistrari. Este albumul cu recording span-ul cel mai mare, 4 luni. Pentru mine, este o mare reusita in cariera mea de muzician si compozitor. Ma indentific cu el si simt ca am facut un pas foarte important spre maturizare ca artist. Si da, merita ascultat.

4 - Ce preferati mai mult? Partea de compus sau timpul petrecut in studio?

BYST: Sunt doua experiente total diferite. Vorbind strict de partea mea de compus linii de voce si versuri, lucrurile sunt foarte personale si pentru asta am nevoie de o detasare de oamenii din jur si de singuratate pentru a reusi sa descui anumite sertare ale mintii mele.

A fost un album pe care l-am primit pe tava, adica piesele instrumental erau gata si a trebuit sa prind vibe-ul pieselor completandu-le cu povestile mele. Legat de timpul petrecut in studio, asta a fost perioada cea mai dificila, din punctul meu de vedere si asta pentru ca este infernal de greu sa reusesti sa transmiti feeling-urile si ideile tale, care in capul tau suna intr-un fel, iar atunci cand le inregistrezi, uneori, nu reusesti sa transmiti nimic. Si o iei de la capat, pana reusesti. Daca atunci cand am facut versurile sau liniile de voce eram singur, in studio nu era asa, iar asta uneori schimba datele problemei.

MIHNEA: Partea de compus este mai viscerala, mai relaxata. Intratul in studio aduce o presiune pe cel care are rolul de a da forma finala produsului intrucat, nu e chiar asa usor sa realizezi sunetele pe care le ai in cap, mai ales cand acest peisaj este foarte atent desenat. In acelasi timp, am avut ocazia sa colaboram atat cu studioul Vdv, si sa lucram cu Adrian Despot si Sorin Pupe Tanase pe piesele My Stretch of Dirt si SATAN, cat si cu Stefan Marin de la Artholic studio pe restul albumului. Experienta a fost diferita, dar de-a dreptul inaltatoare. Am gasit in acesti oameni un nivel foarte ridicat de profesionalism si camaraderie. E foarte fain cand iti gasesti parteneri in viziune. Si rezultatul este pe masura. Avem un album care “suna ca in afara”. Iar cu Stefan practic am locuit timp de 2 luni si am creat o prietenie foarte reala si sacra. Astfel, ambele parti, compus si inregistrat au devenit in egala masura , satisfacatoare.

5 – In curand se fac 10 ani de la infiintarea RoadkillSoda. Ce s-a schimbat? Ce a ramas la fel?

VAVA: Personal, am trecut de la cca o sticla de whiskey inainte si in timpul concertului la cel mult jumatate :) Ma bucur mai mult de experienta publicului. Per total, sound-ul si aparitiile trupei in primii ani, mai ales alaturi de Seby si Para, erau mai dark, mai low fi. De la Mephobia incoace, am ales un sunet mai deschis, care ne lasa loc sa experimentam mai mult. Din punct de vedere calitativ… nu resimtim decat o atentie mai mare data productiei in ansamblul ei. Playlist-ul nostru (facut in functie de cum simtim publicul) are mai departe atat piese de pe Oven Sun, cat si de pe Mephobia. Deci suntem tot noi, poate mai deschisi catre noi experiente muzicale.

MIHNEA: Am pornit acest proiect cu un vis maret. In 10 ani, am avut turnee in Europa, am cantat alaturi de trupa si artisti internationali, pe care ii urmaream de cand eram adolescent, am luat parte la festivaluri grandioase si am scos 6 albume de studio. Mi-am creat numerosi fratiori pe parcurs, de la Alexandru Purje, Mihnea Blidariu, Alex Para, Sebastian Stancu, Mircea Petrescu, Mihai Nicolau, pana la Stefan Panea, Marius Costache, Tudor Scanteie, Ioana Calimanescu, Adrian Ene, Hertzu, Marinescu, Razvan Staicut, Adrian Despot, Pupe, Stefan Marin, Andy Hojea, Costin Chioreanu, Valeriu Catalineanu, Dhope, George Mielus, Vlad Busca.

Tot acest timp, Vava mi-a fost si imi este sidekick-ul fara de care efectiv mi-as pierde suflul. In prezent, suntem Byst, Flavius, Vava si Panda, alaturi de Patricia, si in continuare lucram one step at a time sa realizam o muzica de calitate, cu un concept bine definit, un show profi si energetic, iar treptat sa fim una din formatiile de rang international, cu o muzica lipsita de compromisuri. Am ramas adolescentul care se bucura sa cante alaturi de fratele lui. Am ramas guitar nerd-ul tatuat.

6 - Cat de importanta este promovarea pe langa muzica in sine?

VAVA: Promovarea este mai importanta decat muzica in sine. Cel mai bun muzician, fara social skills care sa ii deschida macar usa catre ‘sala organizatorilor’, nu face 2 bani. Asta, in paralel cu folosirea intensiva si inteligenta a tuturor canalelor media / online existente. Repet, fara asta, nu vine nimeni sa spuna "bai, baieti, voi chiar sunati bine, hai sa va dau o sansa!". Dimpotriva, dupa aproape 10 ani pe scene prin Europa, dupa ce am deschis pentru Slash sau Billy Idol sau Exit Festival, dupa turnee alaturi de Planet of Zeus sau 1000Mods, sunt oameni de acasa care habar nu au cine suntem. Aia e! Suntem multe trupe, trebuie sa te zbati ca sa iesi din anonimat. Iar interesul publicului pentru "nou" este teribil de scazut. Publicul din Romania, mai ales, are o latenta fantastica in cultura muzicala.

FLAVIUS: E o intrebare buna, dar care nu are un raspuns atat de categoric. Ideal cred ca promovarea si materialul in sine ar trebui sa se amplifice reciproc. Materialul trebuie sa fie suficient de bun, cat sa suporte o promovare cel putin decenta, apoi promovarea devine mai importanta. Insa, totusi, pana la un punct, cand materialul recapata importanta pe care si-o merita. Cand faci arta, promovarea este de maxima importanta, insa atunci cand vrei ca ceea ce faci sa si ramana in timp, produsul trebuie sa o faca prin propriile forte.

7 - Ati avut concerte si turnee in Europa, si mai ales in Grecia. Care e primul lucru care va vine in minte cand vine vorba de comparat scena din afara cu cea locala?

VAVA: Este alta lume. Nici nu ai termen de comparatie. Acolo lumea iese din casa pentru ca isi doreste sa experimenteze, sa auda ceva nou, sa cunoasca artistii. Acolo lumea plateste 15 euro sa vada o trupa necunoscuta din Romania si alti 25 de euro pentru un vinil sau un tricou. Si nu ma refer doar la Slovenia sau Austria, unde traiesc bine, ma refer si la Grecia, care este in criza de multi ani. Pur si simplu gandesc altfel.

Si, cel mai important, toate tarile in care am fost pun pret pe artistii locali si ii sustin in fata celor straini. Peste tot unde am fost, trupelor locale li se acorda sloturi cat mai bune, uneori nejustificate prin comparatie cu ceilalti artisti prezenti in line-up. Unde se intampla asta in Romania? La noi, trupele romanesti sunt calul de bataie al tuturor festurilor si concertelor de club. Oarecum de inteles cat timp publicul vine sa vada exclusiv headlinerul si, cel mult, una, doua trupe straine. Insa si cultura asta muzicala se educa, iar organizatorii care iti ofera o sansa sunt cei care gandesc deja altfel, gandesc la nivel european. In ei e speranta.

8 - Stilistic vorbind, ce este diferit sau la ce sa se astepte fanii RoadkillSoda de la viitorul album?

BYST: Eu as zice sa se astepte la un Stoned Grunged Blues. Este sound-ul RoadkillSoda, dar cu alte influente. Este si normal, deoarece fiecare membru incearca sa-si inglobeze stilul sau in trupa. Toate albumele RoadkillSoda de pana acum au fost diferite, ceea ce mi se pare extraordinar, pentru ca lumea evolueaza, gusturile se schimba, noi ca oameni ne schimbam, asa ca fiecare album e o carte pe care o deschizi si ti se dezvaluie o anumita perioada, cu starile, povestile si oamenii ei.

9 - Care a fost cel mai memorabil moment de cand sunteti in trupa?

BYST: Au fost multe momente memorabile, de la primele inregistrari ever pentru mine intr-un studio cand am avut placerea sa-l cunosc pe Adrian Despot (nu ma gandeam in viata mea ca o sa ajung sa-l cunosc, daramite sa lucrez cu el si sa-mi dea sfaturi...a fost mindblowing si merci), pana la turneul din Europa din 2019 si o groaza de chestii intre aceste momente, dar unul care-mi vine acum in minte e ultima zi de inregistrari pentru album.

Dupa ce timp de mai bine de o luna, am mers zilnic cu Mihnea la Artholic Studio, unde de fiecare data ne astepta Stefan (mare om, mare caracter), am ajuns in ziua in care am terminat ultima piesa, ne-am urcat in masina, am ajuns acasa la Mihnea si istoviti, am zis ca e musai sa sarbatorim, asa ca ne-am luat cate o bere si am fumat o tigara la el in bucatarie, cuvintele fiind de prisos in acele momente nu prea le-am folosit. Atat, dar de ajuns.

VAVA: In aproape 10 ani de RKS au fost multe momente faine. Ca atunci cand am facut organizat noi un concert pentru Nick Oliveri in Romania si el a fost cel care ne-a dus acasa pentru ca eram praf. S-a vazut diferenta de experienta! :)) Un moment aparte a fost cel cand Myles Kennedy ne-a mentionat in timpul concertului de la Arene, cand am deschis pentru ei, ca o trupa faina despre care nu auzise. Simti ca nu pedalezi in gol.

In general, cele mai faine momente sunt cele in care esti cu ai tai si cunosti oamenii care vin la concerte si care au chef de distractie.

FLAVIUS: Nu as putea alege doar unul, insa, daca ar fi fac o lista cu cele mai memorabile trei momente pentru mine, as include primul concert alaturi de baieti in Bucuresti, paza noctura a dubei in Roma alaturi de Byst si de o sticla imensa de vin si cele paisprezece ore neintrerupte de batut in ziua/seara/noaptea in care am tras tobele pentru Sagrada.

MIHNEA: Cred ca indiferent de componenta, trupa asta se bazeaza pe celebrul proverb “carpe diem”. Venim prin invaluire si suntem o gasca de roackeri care stiu sa se simta bine, oriunde, oricand. Cred ca un anume concert la Iasi imi vine minte. Unde eu am intrat pe system stand-by, iar baietii mei au devenit ring leaders. Eu eram ocupat cu solo-uri de 20 de minute. Pe fiecare piesa. :)) si cu schimbarea coordonatelor, intrucat verticala devenise orizontala.

Albumul acesta a avut o serie de evenimente faine, de la inregistrari la productie. Cred ca ce ma face sa ma dau jos din pat dimineata este sa imi doresc sa retraiesc sentimentul pe care il am atunci cand incepem un concert. Valul acela sonor care vine de pe scena cand incepem iuresul creeaza o senzatie priceless. Pentru tot restul exista Mastercard.

10 - Ultimele cuvinte va apartin.

VAVA: Stay safe, aveti grija de voi, cautati mereu muzica noua si fiti prezenti langa scena voastra nu doar ca factor critic. Artistii traiesc in primul rand pentru public. Bafta si ne vedem la un pahar de whiskey dupa ce trece nebunia asta de pandemie!

BYST: Astea sigur nu o sa-mi fie ultimele cuvinte!

FLAVIUS: Capu’ sus!

MIHNEA: Pentru muzicieni, e momentul pentru studiu. Pentru ascultatori, e momentul sa descoperiti muzica noua. Cand nu ai nimic de zis, taci. Linistea este si ea parte din muzica. Daca maine se termina tot, fii acum omul pe care tu ca si copil l-ai respecta.

Respect si rock’n’roll!

ROADKILLSODA:

https://www.facebook.com/RoadkillSoda/

https://www.instagram.com/roadkillsoda/

https://www.youtube.com/user/RoadkillSoda

https://www.youtube.com/user/RoadKillSodaVEVO

Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter

Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!

Ne gasesti si pe Instagram